Dacul din Florenta

" Statuia aceasta de nobil dac (din Parcul Boboli - Florenţa) este din porfir rosu-vişiniu pentru corp şi din marmură albă pentru cap. Porfirul a fost adus de romani din carierele din Egipt, iar marmura albă este de Carrara (Italia). Aceasta statuie am identificat-o ca fiind o posibilă reprezentare a regelui Decebal. Am comparat acest portret cu bustul nobilului dac păstrat la muzeul Vaticanului şi după mine aceste figuri sunt identice; adică reprezintă acelaşi personaj, regele Decebal. "
- Leonard VELCESCU, istoric la Universitatea Perpignan (Franţa), membru al Academiei Române.

Secretele Parului Uman

     Aceste informații despre păr au fost ascunse publicului de la razboiul din Vietnam incoace. Cultura noastră îi conduce pe oameni să creadă că stilul parului este o chestiune de preferință personală , că modul de a-si purta parul este o chestiune de moda si / sau de comoditate , și că modul în care oamenii isi poarta parul, este pur și simplu o problemă cosmetica . În timpul războiului din Vietnam cu toate acestea , aparuse o imagine complet diferită , un aspect care a fost atent acoperit și ascuns de ochii publicului .

     La începutul anilor nouăzeci , Sally (numele a fost schimbat pentru a proteja intimitatea) a fost căsătorită cu un psiholog autorizat care a lucrat la spitalul VA Medical . El a lucrat cu veteranii de lupta cu PTSD (tulburare de stres post traumatic) . Cei mai multi dintre ei au servit în Vietnam .
Sally a spus , ” Imi amintesc foarte clar o seară, când soțul meu a venit înapoi la apartamentul nostru pe Doctor’s Circle, tinand un dosar oficial gros în mâinile sale . Acesta cuprindea sute de pagini ale unor studii comandate de guvern . El a fost în stare de șoc dupa ce a studiat conținutul acestuia. Ceea ce a citit în aceste documente i-a schimbat complet viața. Din acel moment, conservatorul meu soț si-a crescut părul și barba și nu le-a mai taiat vreodata. Mai mult , VA Medical Center i-a permis sa faca asta și alti oameni foarte conservatori din personalul acestuia i-au urmat exemplul.”
Se pare că în timpul Razboiul din Vietnam forțele speciale ale Ministerului de Război au trimis experți sub acoperire pentru a recruta indieni din triburi rezervate din America în căutarea pentru cercetași talentați , bărbați duri, tineri instruiți pentru a se misca pe furiș prin teren accidentat . Ei au fost mai ales in cautare de bărbați cu abilități deosebite , aproape supranaturale , de urmărire . Înainte de a fi abordati , acești oameni atenti selectati au fost documentati extensiv în calitate de experți în urmărire și supraviețuire .
Cu ademenirile obisnuite , frazele netede și testate, utilizate pentru a inscrie noi recruți , unii dintre acesti trackeri indieni au fost apoi înrolati . Odată înscrisi , un lucru uimitor s-a intamplat . Indiferent de talentele și abilitățile pe care le-au posedat inainte pe rezervatii, acestea păreau să dispară misterios , fiecare recrut nu a reușit să-si efectueze calitatile, cum erau de așteptat în acest domeniu .
Cauzalități grave și eșecurile de performanță au condus guvernul , in urma contractului, testarea scumpa a acestor recruți si iata ce s-a descoperit .
     Când au fost întrebat despre eșecul lor de a efectua cum era de așteptat , recruții mai vechi au răspuns în mod constant că, atunci când li s-au aplicat tunsorile militare necesare , ei nu mai puteau “simti” dușmanul , nu au mai putut accesa un ” al saselea simt ” , ” intuiția ” lor nu mai era sigură , nu au putut ” citi ” semnele subtile , precum și accesul la informații extrasenzoriale subtile .
Atfel, Institutul de Testare a recrutat in continuare trackeri indieni , au decis sa le păstreze părul lung , și i-au testat în mai multe domenii . Apoi au pus cate doi oameni împreună , care au primit același scor, la toate testele . Unuia dintre ei le-au păstrat părul lung și celuilalt i-au aplicat o tunsoare militara . Apoi, cei doi bărbați au reluat testele .
     De fiecare dată omul cu părul lung atingea scoruri ridicate. Cu timpul , omul cu părul scurt, nu a reușit la testele în care a marcat anterior scoruri ridicate .
     Iata un test tipic :
Recrutul doarme în pădure . Un ” dușman ” armat se apropie de omul adormit . Bărbatul cu părul lung este trezit din somnul lui de către un puternic sentiment de pericol și scapă mult timp înainte de apropierea inamicului , cu mult înainte ca orice sunete ale apropierii inamicului sa fie sonor e.
Într-o altă versiune a acestui test, omul cu părul lung simte o abordare și într-un fel intuiește că inamicul va efectua un atac fizic . El isi urmeaza ” al șaselea simț “, și rămâne nemiscat , pretinzând ca doarme , dar apucă rapid atacatorul și il ” ucide “, in timp ce atacatorul se apleca spre el cu intentia de a -l sugruma .
Același om , după ce a trecut aceste și alte teste , a primit o tunsoare militara și nu a trecut în mod constant aceste teste și multe alte teste pe care el le trecuse înainte .
Deci, documentul a recomandat ca toti trackerii indieni să fie scutiti de la tunsori militare . De fapt , este necesar ca trackerii sa isi păstreze părul lor lung . “
     Abilitățile de supraviețuire ale oamenilor și animalelor, uneori par a fi aproape supranaturale . Știința în mod constant, a venit mereu cu mai multe descoperiri despre abilitățile de supravieturire uimitoare la om și animal . Fiecare parte a corpului depune extrem de multa munca sensibila pentru supraviețuirea și bunăstarea a corpului ca un organism intreg. Exista un motiv pentru fiecare parte existenta in sine .
Parul este o extensie a sistemului nervos , ea poate fi văzută corect ca nervi exteriorizati , un tip de ” antene ” foarte evoluate sau ” antene ” care transmit mari cantități de informații importante la trunchiul cerebral , sistemul limbic și neocortex .
     Inclusiv părul facial la barbati , oferă o autostrada de informații care ajunge la creier , parul emite , de asemenea energia electromagnetică emisă de către creier în mediul exterior . Acest lucru a fost văzut în fotografia Kirliana atunci când o persoană este fotografiata cu parul lung si apoi refotografiata după ce părul i-a fost tăiat .
Când părul este tăiat , primirea și trimiterea de transmisii la și dinspre mediu sunt mult limitate . Acest lucru duce la amorteala.
     Tăierea părului este un factor care contribuie la necunoașterea/neperceperea stresului de mediu în ecosistemele locale . Este , de asemenea, un factor care contribuie la insensibilitate în relațiile de toate tipurile . Aceasta contribuie la frustrare sexuală .

Concluzie :
     În căutarea de soluții pentru evitarea primejdiei în lumea noastră , poate ar fi timpul pentru noi, să luam în considerare faptul că multe dintre ipotezele noastre cele mai de bază despre realitate sunt în eronate. Este posibil ca o parte importantă a soluției se se uite la noi în fiecare dimineață când ne vedem în oglindă.
Povestea lui Samson și Dalila din Biblie contine un adevăr codificat carea ne spune despre Delilah care ii taie părul lui Samson ,cel care niciodata nu mai fusese invins pana atunci, dupa care isi pierde puterile si este infrant .
De ce să NU ne tundem părul?
      Moda părului nostru ar putea fi doar un trend, dar dacă vom cerceta, vom afla că singuri ne-am privat de una dintre cele mai valoroase surse de energie pentru vitalitatea umană.
Luați în considerare posibilitatea ca părul de pe capul vostru să poate face mai mult pentru voi decât doar să vă ajute să arătați bine. Omul e singura creatură la care părul crește mai lung pe cap, spre vârsta adultă. Lăsat netăiat, părul crește până la o anumită lungime și apoi se oprește de la sine la lungimea corectă pentru fiecare. Părul este un dar uimitor de la natură, poate să ajute la ridicarea energiei Kundalini (forța de viață creatoare), care crește vitalitatea, intuiția și liniștea.
Tăierea Părului
     Cu mult timp în urmă, oameni multor culturi nu-și tăiau părul, considerandu-l o parte din ființa lor întreagă. Nu existau saloane de hairstyling. De obicei, când oamenii erau cuceriți sau luați ca sclavi, părul lor era tăiat ca semn recunoscut al sclaviei. Tăierea părului a fost aplicată ca pedeapsă sau ca modalitate de a scădea puterii celor înrobiți.
     Oasele frunții sunt poroase și au funcția de a transmite lumina spre glanda pineală, care influețează activitatea creierului, tiroida și hormonii sexuali. Tăierea bretonului, care acoperă fruntea, împiedică acest proces. Când Genghis Khan a cucerit China, el îi considera pe Chinezi ca fiind foarte înțelepți, oameni inteligenți care n-ar fi permis să se lase subjugați. Prin urmare, a cerut tuturor femeilor din țară să-și taie părul și bretonul, pentru că știa că acest lucru va servi pentru a le menține timide și mai ușor de controlat.
Pe măsură ce triburi sau societăți întregi au fost cucerite, tăierea părului a devenit atât de răspândită încât peste câteva generații importanța părului s-a pierdut, iar coafurile și moda s-au dezvoltat.

Yogi Bhajan
     Știința părului a fost una dintre primele învățături oferite de Yogi Bhajan, când a venit în America.

“Când părul de pe cap este lăsat să ajungă la lungimea sa completă, matură, atunci fosforul, calciul și vitamina D sunt toate produse, intră în fluidul limfatic și chiar în lichidul cefalorahidian prin cele două conducte din partea de sus a creierului. Această schimbare ionică creează o memorie mai eficientă și duce la o mai mare energie fizică, la o rezistență îmbunătățită și la răbdare. “
    Yogi Bhajan a explicat că, dacă alegi să-ți tai părul, tu nu pierzi numai acel plus de energie și hrană, dar corpul tău trebuie apoi să ofere o cantitate mai mare de energie vitală și de nutrienți pentru a continua re-creșterea părului lipsă.
     În plus, firele de păr sunt antene care se adună și transmit energia soarelui – sau prana – către lobii frontali – acea parte a creierului folosită pentru meditație și vizualizare. Aceste antene acționează în calitate de conductori pentru a vă aduce cantități mai mari de energie subtilă, cosmică. Este nevoie de aproximativ trei ani de la ultima tăierea părului pentru formarea de noi antene la capetele firelor de păr.
Îngrijirea Părului – Kundalini
     În India, un Rishi este cunoscut ca un înțelept care în timpul zilei își bobineză/răsucește părul până în creștetul capului, pentru a-și energiza celulele creierului, apoi, pe timp de noapte, îl piaptănă în jos. Un “nod Rishi” energizează câmpul magnetic (aura) și stimulează glanda pineală din centrul creierului.
“Activarea pinealei conduce la o secreție sporită a acesteia, care este esențială pentru dezvoltarea unoi funcții intelectuale mai înalte, precum și pentru o percepție spirituală mai mare.” Yogi Bhajan
În timpul zilei, părul absoarbe energia solară, iar pe timp de noapte absoarbe energia lunară. Păstrarea părului în sus în timpul zilei și apoi în jos în timpul nopții ajută acest proces. Împletirea părului pe timp de noapte ajută la echilibrarea câmpului nostru electromagnetic în afara zilei.
Fire de păr cu vârful despicat
     Dezlegarea și eliberarea părului poate să ducă la despicarea vârfurilor. În loc să tundeți și să vă pierdeți “antenele”, Yogi Bhajan recomandă ca peste noapte să aplicați o cantitate mică de ulei de migdale, astfel încât acesta să poată fi absorbit înainte de a-l spăla în dimineața următoare.
Păstrarea pe timpul zilei a părului răsucit/bobinat peste creștetul capului/chakra coroanei și protejarea cu o acoperitoare vă ajută la vindecarea “antenelor”. Dacă aveți părul lung, vedeți dacă experiența voastră este diferită atunci când acesta este curat și încolăcit pe coroană sau lăsat jos și liber.
Părul umed
     Yogi Bhajan a explicat că își usucă părul înainte de a-l ridica în sus spre de a evita o durere de cap. Când îți ridici părul ud sus pe cap, când se usucă, acesta va tinde să se micșoreze și să se strângă un pic, putând chiar să se rupă. O idee bună este ca ocazional să vă faceți timp să stați la soare și să permiteți părului curat/umed să se usuce în mod natural, ca un tot unitar.
    Tagore a spus “Când am înțeles Unitatea a tot ce Este, mi-am aruncat trusa de bărbierit în ocean . Am renunțat la ego-ul meu și m-am predat naturii. Am vrut să trăiesc în forma pe care mi-a dat-o Creatorul meu. “
     Când oamenii permit părului să crească, ei spun bun venit maturității, responsabilității de a fi complet dezvoltat și total puternic. Acesta este motivul pentru care veți găsi har și calm într-o persoană cu părul netăiat de la naștere, dacă acest păr a fost păstrat bine. Creatorul are un motiv clar pentru care ne-a dăruit părul.
     Se spune că atunci când veți permite părului să crească în toată lungimea sa și îl bobinați pe creștetul capului, energia soarelui – forța pranică a vieții – este atrasă în jos pe coloana vertebrală. Pentru a echilibra această mișcare în jos, energia vieții Kundalini se ridică în sus.
Iată cuvintele lui Yogi Bhajan: “Părul vostru nu este acolo din greșeală. El are un scop bine definit, pe care cei sfinți îl vor descoperi, iar alți oameni vor râde. “

http://m.obiectiv.info/

 http://lupuldacicblogg.wordpress.com

Dovezile incredibile că poporul român se trage dintr-o specie extraterestră

     În încercarea de a afla cum s-a format Terra, ce a fost înainte de apariţia omului şi în primele sale secole de existenţă, au apărut zeci şi sute de teorii. Bazate pe vestigiile arheologice, unele au suport ştiinţific, altele, sunt mai mult exerciţii de imaginaţie. Un brănean cu astfel de preocupări crede că a descoperit adevărul despre evoluţia omenirii sub supravegherea unui popor extraterestru.

     Acesta a „amenajat“ planeta noastră aşa cum fac edilii cu oraşele, prin planuri de urbanism. Mai mult, aceşti ET se pare că au întemeiat o colonie în Munţii Carpaţi, iar Ţara Bârsei era sediul central. Aici au trăit în pace cu indigenii, dând naştere poporului agathârs. El însuşi descendent din neamul acestora şi ultima căpetenie a lor, Valentin Thrcaar (Târcă, în limba română) ne spune cum s-a derulat adevărata istorie a omenirii în cartea „Evanghelia după Regele Ahatârş sau Dincolo de «Adevărul» catolic“.

Vizitatori din Constelaţia Dragonului

După Valentin Thrcaar, Terra a fost descoperită de o civilizaţie din Constelaţia Dragonului, care a modelat planeta noastră în decursul a 1,2 miliarde de ani, a colonizat-o şi i-a exploatat resursele naturale: aur, diamante şi uraniu. Tot ce au excavat au depozitat pe un asteroid plasat pe orbită, deasupra Polului Nord. Acest asteroid s-ar fi transformat, în timp, în satelitul artificial Luna. Extratereştrii s-au ocupat şi de axa Terrei, înclinând-o astfel încât clima să devină propice vieţii. Terraformarea s-a soldat cu crearea continentelor pe care le ştim azi, plus Atlantida şi Lemuria (legendarele continente dispărute). Pe uscat s-au constituit 17 colonii ET, tot atâtea câte stele numără Constelaţia Dragonului, locul de baştină al alienşilor. Tot 17 sunt şi oraşele importante aşezate pe Dunăre, fluviu artificial, în teoria brăneanului, care, privit din spaţiu, arată tot ca un dragon. La fel, şi Nilul. Cel mai mare dragon proiectat pe harta Pământului uneşte 17 oraşe importante, din Egipt până în Mongolia, unul dintre ele fiind Codlea.

România, colonia preferată a ET

     Extratereştrii dragonieni au creat primii oameni, „ca un hibrid bun de muncă, dar cu un coeficient de inteligenţă redus“. Din al doilea experiment genetic au rezultat oameni mult mai inteligenţi, ai căror descendenţi sunt asiaticii de azi. Dragonienii stabiliţi pe Terra s-au împerecheat cu băştinaşele, rezultând mai multe rase. Una din cele 17 colonii întemeiate de către ET se numea Agartha şi includea actualul teritoriu al României. Valentin are multe detalii despre Agartha. Aici trăiau thrcii, oameni albi cu părul negru, din care au derivat tracii şi etruscii, pelasgii (elita thrcilor), dar şi sauromaţii, „rasă albă cu o tentă de albastru deschis, ochii luminoşi şi părul blond. Perla creaţiei extraterestre. Ei sunt strămoşii celţilor şi ruşilor“. Mai găsim pe plaiurile Agarthei şi giganţi de 3,5 metri înălţime, rezultaţi din împerecherile ET cu thrci şi sauromaţi.

Ne tragem din dragonieni

     Agartha era cea mai importantă bază extraterestră, Carpaţii fiind regiunea în care s-au construit laboratoare şi uzine pentru prelucrarea aurului, obiective legate între ele prin tunele. Dovada că România era preferata dragonienilor este mulţimea de piramide construite în zonă, mai multe ca în Egipt. „Între Râşnov şi Bran se găseşte cel mai mare complex de piramide împădurite“, susţine Valentin. Cele 17 piramide erau, de fapt, locuinţele extratereştrilor, în care erau protejaţi de radiaţiile solare. În interior, pentru confort, anulaseră forţa gravitaţională. „În această colonie, nu existau bani, fiecare îşi făcea conştiincios datoria. Unii extrăgeau aurul, alţii îl transportau (agathârşii, rezultaţi din încrucişarea ET cu thrcii), ceilalţi erau agricultori, meşteşugari, crescători de animale“, spune Valentin. Piramidele şi construcţiile megalitice, fie ele din România, Egipt, Stonehenge, Insula Paştelui sau Teotihuacan, au fost construite din piatră topită cu laserul. Blocurile erau ridicate prin anularea gravitaţiei.

Complexul de la Şona

„Un complex de piramide identice cu cele din Egipt se afla la Măgura Codlei. Acestea au fost demontate şi asamblate în piramide mai mici la Şona, ca morminte pentru regii agathârşi, în mileniul IV, î. e. n.“, susţine Valentin. Un alt complex ar fi la Tulcea, înaintea bifurcării Dunării în cele 3 braţe. Iar alt grup de piramide mici e la Râşnov. Curtea de Argeş, Ţara Luanei (Munţii Buzăului), Bran şi Sinaia ar fi alte centre locuite cândva deextratereştri. Dacă unim cu o linie imaginară Măgura Codlei cu Curtea de Argeş şi Ţara Luanei, obţinem un triunghi. Dacă adăugăm şi al patrulea vârf, Sfinx-ul, rezultă o piramidă triunghiulară. Aceasta adăposteşte o altă piramidă imaginară cu baza în punctele Sinaia, Râşnov şi Bran şi vârful tot în Sfinx.

     Mai interesant decât această geometrie este faptul că, după observaţiile brăneanului, piramidele de la Şona (gurguie), care dau şi azi bătăi de cap oamenilor de ştiinţă, ar fi dispuse exact ca acelea din Complexul de la Gizeh şi ca acelea descoperite în imaginile captate de la suprafaţa planetei Marte, rămase şi azi fără explicaţie.

O altă istorie

     Atlanţii s-au luptat pentru bogăţiile din adâncurile Agarthei, dar populaţia locală a fost protejată de ET,      singura colonie rămasă intactă fiind în Carpaţi. În războiul atomic, atlanţii au distrus Lemuria, iar ET au scufundat Atlantida. Supravieţuitori ai tuturor dezastrelor, agathârşii vor avea parte de o istorie proprie. Alta decât cea din manuale. Chiar istoria universală şi creştinismul sunt diferite faţă de cele cunoscute, dacă e să îl credem pe Valentin. El susţine că, încă din antichitate, agathârşii au constituit Ordinul Dragonului (după numele constelaţiei din care au venit ET), al cărui stindard era dragonul negru, asemănător cu al tracilor, deci tot un cap de lup. Acest ordin a făcut istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi o mai face şi azi. Cavalerii dragonieni l-au instalat pe Ceauşescu la putere. Dictatorul s-ar trage din stirpea lui Vlad Ţepeş şi familia Basarabilor, şi n-ar fi fost un conducător aşa prost cum crede lumea. Politica de azi e sub influenţa francmasonilor, ordin de care Putin a scăpat, el fiind singurul conducător care mai poate salva planeta.

Ultimul rege al agathârşilor

     Toate informaţiile pe care le deţine Valentin sunt înscrise în tăbliţele de la Sinaia. Aşa crede el. Cine va reuşi să le desluşească va afla şi că Decebal e înmormântat la Şona. Denumirile de Bârsa şi Transilvania, ar proveni din Thrsa, termen agathârs. „Limba agathârşilor era foarte complexă, se poate vedea pe tăbliţele de la Sinaia şi cele de la Tărtăria. Pentru un obiect, existau opt cuvinte“. Regele lor se numea thrcaar, termen din care ar deriva şi cuvintele „ţar“ şi „Caesar“. Toţi românii care poartă numele Târcă, Terciu, Toarcea, Tercea sau derivate ale acestora, plus toponimele de prin zona Buzăului, provin de la vechea civilizaţie a agathârşilor. Valentin se consideră regele ultimilor 86 de agathârşi. Nu vrea onoruri şi bogăţii, ci doar să receptăm mesajul lui. Mesaj care sună cam aşa: „Adevărul despre originile noastre a fost mereu acelaşi, însă ne-a fost confiscat ca să nu putem emite pretenţii. Prin teroare controlată, ne-au furat identitatea, istoria şi dreptul de gândi liber. Adevărul poate fi dureros uneori, dar istoria este doar una şi este total diferită de istoriile pe care cei de la conducere le-au scris pentru noi, cei conduşi“.

Agatârşii şi Agartha, enigme nedezlegate

      Termenii folosiţi de Valentin Thrcaar există şi în limbajul istoricilor, numai că au alte înţelesuri. Astfel, agathârşii reprezintă un popor pomenit de Herodot, localizat „acolo unde râul Maris izvorăşte“, şi unde arheologii au identificat morminte la Aiud, Teiuş, Blaj. Iorga notează că „se crede că agatârşii, în curs de tracizare, au preluat la sfârşitul sec. VI î.Hr. conducerea uunor triburi geto-dace din depresiunea Transilvaniei şi Subcarpaţii Meridionali“. Legenda spune că Skytes şi Agathirsos erau fii lui Hercule. Agatârşii ar fi migrat spre apus sub presiunea sciţilor, în jurul anul

 http://www.efemeride.ro

Trei lucruri uluitoare au loc in Muntii Bucegi

      1. Cele 7 izvoare din Muntii Bucegi – sint recunoscute la nivel mondial ca singurul loc unde apa are continut zero bacterii, iar oamenii de stiinta nu inteleg cum este asta posibil. Ceva din interior ii asigura aceasta puritate.
      2. “Gura de Rai” din Muntii Bucegi – este o pajiste cu o suprafata de 1 km patrat, nu departe de zona Coltii Tapului, unde s-a prabusit elicopterul cu evrei, venit tocmai din Israel pentru a se “antrena”. Aceasta zona este cunoscuta de oamenii de stiinta ca o zona cu “anomalie” geomagnetica, ce produce un efect de inviorare si energizare tuturor persoanelor care stau in acea zona, indiferent cat de obosite ar fi.
In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitații de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialiști din mai multe domenii, in special fizicieni și geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetecție.
      Dupa mai multe zile de urcat și coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzațional in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. “Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu știam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigațiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.
Primul stadiu al investigațiilor a constat in verificarea tuturor versanților din zona. “Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alți versanți. Este vorba de o revigorare a funcțiilor fizico-chimice cu o rapiditate ieșita din comun”, declara Dumitru Stanica.
     A doua faza a constat in testarea medicala. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac iși revine uluitor de repede, deși urcușul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supuși testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.
     S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferențiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafața de aproximativ un kilometru patrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiștii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoarței terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a știut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp și care se manifesta printr-o emisie de radiații patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta”, ne-a spus Vasile Rudan.
“Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” in tradiție populara, vine sa rotunjeasca ceea ce știam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intarește ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel puțin un sambure de adevar”, declara Vasile Rudan.
     Acesta mai susține ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte și ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.
Cercetatorii de la Institutul “Terra” spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone ieșite din comun.
     3. Holograma unei piramide regulate – este un alt fenomen, care nu prea a fost deslusit de oamenii de stiinta, avand in vedere ca asta se intampla numai in Bucegi si Ceahlau si in nicio alta zona de pe Planeta. Este exclusa orice reflexie sau refractie a luminii deoarece, in acest caz sursa luminii ar trebui sa fie undeva jos, cat despre reflexie, nici nu se pune problema, caci nu exista pe masivul muntos vreun astfel de mediu care sa provoace separarea luminii pentru a se produce fenomul de reflexie cum e el explicat in manualele scolare de fizica elementara. Din punctul meu de vedere nu este altceva decat o “semnalizare”, o atragere a atentiei asupra acestor doua masive.
Holograma apare deobicei anual, pe data de 28 noiembrie, data considerata drept “Ziua Sfinxului”, iar holograma apare de cele mai multe ori proiectata pe Masivul Caraiman impreuna cu celebra Cruce Caraiman.
Sa ne aducem aminte de elicopeterul israelian prabusit in Bucegi
     În 26 Iulie 2010 un accident nedorit de nimeni scoate la suprafata un fapt ascuns opiniei publice si anume faptul ca armata israeliana executa misiuni „ de zbor” in muntii Bucegi, in cadrul unor „misiuni de antrenament” in conditii de zbor „asemanatoare inaltimilor Golan” dupa cum spuneau oficialitatile la vremea aceea pentru a da raspuns unor intrebari normale. Conform altor explicatii date tot de surse MApN, elicopterul participa, „cel mai probabil, la exercitiul comun aerian romano-israelian Blue Sky 2010”. Deci raspunsuri diferite, date pentru a inchide gura curiosilor.
     Vrand- nevrand, pe rand au mai aparut unele detalii care au ridicat intrebari, intrebari legate de zona in care a cazut elicopterul, (zona foarte interesanta, cunoscuta din vremea Dacilor cu fenomene paranormale, se spune ca pe acolo ar exista o intrare in celebra „gura de rai” a Bucegilor, apoi intrebari legate de prezenta in zona in acele zile a unor „tineri israelieni paranormali” aflati in zona care se pare au luat contact cu locul accidentului inaintea autoritatilor carora le-au trebuit 20 de ore pentru a „descoperi epava”, intrebari legate de faptul ca tabara de vara a tinerilor „para” israelieni se afla la 15 km de locul pe care il survolau zilnic elicopterele israeliene.
     Sa ne amintim ca locul accidentului este “Coltii Tapului”, deasupra Poienii Gutanu, situata in partea vestica a Masivului Bucegi. Cea mai apropiata localitate este Moeciu de Sus, iar accesul in Poiana Gutanu se face pe un drum de caruta, cu plecare din Simon, Bran. Exact in acest areal se afla celebra “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman.
     Însa, in egala masura, aceasta zona de anomalie magnetica face praf orice aparat electronic de genul celor de la bordul unui… elicopter. Ei bine, ÎNTÂMPLĂTOR, INVESTIŢIA ISRAELIANĂ ARE LOC ÎN ACEST AREAL. De ce oare?
     Soldatii si ofiterii care au avut suficient curaj sa vorbeasca au spus destul de clar: “Am fost amenintati cu moartea si ni s-a spus ca familiile noastre sunt in pericol daca scoatem cea mai mica vorba. Au mutat ramasitele elicopterului ca sa nu coincida cu zona unde s-a prabusit primul elicopter israelian. Deasupra muntilor au aparut niste chestii sferoidale de culoare alba care pluteau incet, deodata s-au marit si am putut sa distingem forma unor barbati inalti, imbracati in alb, cu barba si plete lungi, iar la un moment dat s-a pornit un vant groaznic, in viata noastra nu am vazut o asemenea furtuna. Pentru maxim 10 secunde s-a auzit o voce ca de tunet: “Ce cautati pe pamantul strabun?!”.
Imediat am vazut cum o mana uriasa, parca eram intr-o alta lume, a apucat elicopterul si l-a izbit de stanca. Dupa ce ne-am dezmeticit, pierdusem notiunea timpului, superiorii s-au repezit la noi racnind: “Cine paraseste zona sau scoate un singur cuvant este impuscat pe loc.
     “Israelienii cand au sosit in tara noastra carau cu ei niste cutii imense din lemn, le-am vazut pentru maxim cinci minute cand le-au dat jos din avion si imediat au sarit sa le acopere. Ni s-a ordonat ca nu avem voie sa ne apropiem de ele, sa le fotografiem, sau sa scoatem vreun un cuvant. Ne-au spus ca sunt echipamente specifice armatei israeliene…”
In studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris in 1936, republicat in Franta si Italia in anii ’80, cand a facut mare valva, Vasile Lovinescu afirma ca „muntele Om este traversat de o grota imensa care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind exploatata doar pe vreo 20 de kilometri“. Cine o exploatase si in ce scop nu se preciza.
     Intre 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo a venit in Romania pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord) pe care il vazuse pe o carte postala. El a fost insotit de o echipa de romani care a realizat cu aceasta ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere in Piatra“. Ruzo observase ca Sfinxul semana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii. De fapt, nici Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, dupa cum observa arheologul peruan, fiind inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si capul unui caine. Din lunga sa experienta, Daniel Ruzo trage concluzia ca acel caine are rolul de pazitor al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a Tezaurului“ in apropierea acestui magnific monument al Omului.
O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu care a ajuns pe biroul Cabinetului 2 – a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, dezvoltata pe larg in cartea „OZN – Universuri Paralele“, de col. dr Emil Strainu, in Bucegi, in apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei, semnalat de toate traditiile civilizatiilor antice. Cristina Panculescu a remarcat, printr-o serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, o serie de proprietati cu totul speciale ale acestui Stalp al Cerului – Arborele Vietii, identificat cu Varful Ocolit.
     In final, demonstra ca Centrul reprezinta un loc geometric de conexiune cosmica, o poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, ce se manifesta ciclic, constatand ca din 1986 intensitatea centrului a depasit pragul de latenta. Centrul era cunoscut si pe vremea dacilor, aflandu-se pe muntele sfant Kogayon. ( … ) Dupa patru ani de cercetari sidue, ing.C. Panculescu este convinsa ca Kogaionul, centrul energetic-informational al Terrei, se afla in Bucegi, mai precis pe varful Bucura-Dumbrava din apropierea varfului Omu. Este o ipoteza care trebuie verificata, dar relatarile unor personalitati demne de toata increderea indica ca s-au incarcat energetic pentru o perioada de timp, dupa ce au vizitat platoul Bucegilor, iar in jurul Sfinxului, a fost observat un halou de lumina cu efecte benefice asupra organismului.
Este posibil ca datorita fluxlui enrgetic favorabil, la primii pasi ai evotiei umanitatii prin „poarta Kogaionului” sa fi venit reprezentantii unei civilizatii extraterestre, care a indrumat omenirea. Altii localizeaza aceasta poarta in Pestera Ialomicioarei din Bucegi, unde au loc fenomene paranormale, unul fiind ca lampile se sting in timp ce lumanarile raman aprinse.
      Unul dintre cei mai ferventi cercetatori ai geografiei sacre a Romaniei, Dan Corneliu Braneanu, care a publicat numeroase articole despre centrul sacerdotal din Bucegi, confirma ca in inima muntelui exista o retea de galerii subterane care, este posibil sa uneasca mai multe pesteri si sa aiba galerii de legatura cu alte centre sacre din lume. A studiat si cartea lui Daniel Ruzo, „La historia fantastica de un descubrimiento“, publicata de Editura Diana, din Mexic, despre calatoria acestuia „prin muntii cei sfinti“ ai Romaniei, ce pastreaza amintiri despre civilizatia de dinainte de Potop.
     Ruzo a ramas fascinat de multitudinea reprezentarilor sacre de pe stancile ce strajuiesc drumul catre Omul, „sculpturi stravechi, anterioare Potopului, erodate de vechime“, care infatiseaza sacerdoti si lei, paznici ai tezaurelor. „Am studiat multe centre sacre protoistorice in lume, dar aici, in Carpati, am gasit Poarta Comorii“, scria Daniel Ruzo. Despre ce comoara poate fi vorba? Ne lamureste Dan Corneliu Braneanu: „Nu este vorba numai de o comoara materiala, ci de una in special spirituala, care sa transmita informatii de la un ciclu la altul al civilizatiilor care s-au dezvoltat pe Terra din timpuri ancestrale.
Lobsang Rampa a lansat ideea unui depozit initiatic subteran in muntii Tibetului, von Danniken situa un altul in muntii Equadorului, iar Daniel Ruzo a simtit ca triada sacra se inchide in Bucegi, daca nu cumva aici incepe, dat fiind cuvantul OM, de o importanta spirituala deosebita, regasit in multe toponime doar la noi in tara“.
Cultura Masma
     Daniel Ruzo o numeste „cultura Masma” – cea mai veche de pe glob, care s-a dezvoltat si a inflorit cu peste 50.000 de ani in urma. „Aceste monumente megalitice de o uimitoare expresivitate presarate pe tot globul pamantesc au fost facute de aceeasi civilizatie. Tehnica sculpturii in roca la nivelul la care a fost aplicata pentru aceste monumente nu a mai fost repetata ulterior, la lucrari similare. Linia comuna care uneste toate monumentele acestei civilizatii stravechi este amplasarea lor pe munti sacri, temple ale unei omeniri pierite, dar amplasate astfel incat sa nu dea voie urmasilor sa o uite si poate aceste puncte de geografie sacra vor purifica si salva candva samburii umanitatii de cine stie ce cataclism major, cum a fost in trecut Potopul”, concluziona Daniel Ruzo in cartea sa „Marcahuasi. Istoria unei fantastice descoperiri”. Vindecatorii peruani cunosteau de mult geografia sacra descoperita de dr.Ruzo. Prin traditie, orice act de vindecare, ca sa fie complet, trebuie sa treaca pe la „pietrele
sfinte”, cum numesc ei chipurile cioplite.
      Karina Agurto, medic, dar si vindecator prin puteri oculte, din Peru, a auzit de incarcatura energetica a Varfului Omu. Karina, ca majoritatea vindecatorilor peruani, organizeaza excursii in nordul tarii, la piramidele incasilor si pe inaltimele despre care traditia spune ca sunt incarcate de energii pozitive. Ea a atras atentia ca si romanii ar trebui sa includa Varful Omu ca traseu de energizare, fundamental pentru o vindecare completa, atat fizica, cat si spirituala.
     Dr. ing. Ioan Olaru este autorul unor studii de specialitate privind energiile “kogaioanelor” din Romania. Dr. ing. Ioan Olaru este de parere ca exista mai multe kogaioane, trei fiind principale: cel din Bucegi, care cuprinde Varful Omu, in Apuseni – Muntele Gaina si Raraul. Sub aspectul energo-informational, orice varf cu aspect de piramida este un posibil kogaion, aceasta structura facilitand schimbul energetic si informational cu Cosmosul. Kogaionul din Bucegi are, insa, o particularitate aparte: este inconjurat de 13 coloane de cuart, care creeaza o energie extraordinara, iar apa care izvoraste direct din stanca este “apa vie”. Din cercetarile dr.ing. Ioan Olaru a rezultat ca muntele si apa refac echilibrul energetic al omului, fapt cunoscut de renumitii tamaduitori daci si abia redescoperit in prezent.
     Fragmente din cartea lui Florin Gheorghita, “Fenomenul Valentina” -Valentina Garlea, femeia nevazatoare din Iasi
Anul aparitiei: 1998 – – Pag. 183, 184
Valentina a „descoperit” un suvoi de energie „care curge de sus” si la Sfinxul din muntii Bucegi situat in centrul tarii noastre!
Dar si la noi, in muntii care se cheama Bucegi, este un paznic de-i zice Sfinx; si acolo este la fel, un suvoi foarte, foarte puternic de energie, care face legatura intre Piramida Mare din Egipt si piramida care este in Bucegi. Aceasta este energia ocrotitoare a petecului de pamant pe care locuim, in care-i tara noastra. De fapt, in Bucegi nu este piramida, este Sfinxul, la care vine un suvoi foarte, foarte puternic de energie. Nu stiu cu cat l-as putea diferi de suvoiul de energie de la piramida din Egipt. Numai cu putin difera. Da’’ suvoiul de energie de la Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul Romaniei! E tot stralucitor, dar e de o intensitate putin mai slaba decat cel din Egipt. E putin mai slab ca energie, dar difera numai cu putin de cel de la Piramida Mare.
Şi sa stiti ca este o legatura intre Sfinxul din Bucegi si Piramida Mare. Energia care curge de sus se duce pe sub Pamant la Piramida Mare. Asta, fiindca pe sub muntii Bucegi este o apa mare ce tine legatura cu apa care trece pe sub Sfinx si pe sub piramide, caci asa cum sunt construite ele, pe dedesubtul lor trece apa.
Insa am vazut ceva tare interesant dedesubtul muntelui unde este Sfinxul din Bucegi: dedesubt, sunt niste tunele facute de oameni pamanteni. Astea le-am vazut atunci cand, la Bucuresti, mi-or dat niste fotografii cu muntii Sfinxului de la noi. Şi uitandu-ma la poze, am dat de o intrare la care este paznic un calaret cu plete, ce sta calare pe un cal alb. Da’ si el e imbracat in alb. Insa e dintr-un fum stralucitor, nu-i din carne. Are cizme, in mana are un cutit lung, iar pe cap are o coroana mare. insa el sta acolo de foarte mult timp, poate de milioane de ani. Ca sa intru inauntru cu privirea si sa-mi dea libertatea sa vad, o trebuit sa ma primeasca el si apoi sa intru intr-un tunel lung, care duce mult, mult sub munte.
- Cand am intrat in tunel, ca e facut lung ca o sala, in partea dreapta am vazut niste despartituri. Am intrat cu privirea in primul tunel; acolo era o masa facuta din ceva greu, stralucitoare, cum ar fi cristalul stralucitor. Şi erau trei scaunele mult mai mici. Pe masa era ceva ca din piele impaturita si pe ea erau niste zgarieturi; era ca si cum ar fi fost zgariata cu ceva ascutit – cu un varf de sticla sau de piatra – si au ramas dungulite. Dar zgarieturile erau facute ca un fel descris: niste bastonase, niste sucituri. Cand am trecut pe-acolo, am vazut mai multe din astea impaturite si puse pe masa. Pe o alta masa, mai era si altceva, facute parca tot din cristal; erau niste cupe, dar is altfel, nu-s ca paharele de la noi; era ceva sapat in ele.
Mai departe, parca in urmatorul tunel, am intalnit altceva: acolo erau multe piese si harburi facute din sarme, dar is chiar adevarate, nu din culori; erau ca un fel de aparate cu butoane si cu multe sarme incalcite. In mijloc, pe o masa, era ceva mai inalt; era tot o masuta, dar mult mai inalta si cu iesituri pe laturile ei, ca niste sertare. In ele erau niste fasii lungi, asa, ca din matase, dar nu erau intinse, erau cum ar fi matasea dar mult mai subtiri, era insa un fel de material din ceva lucios. Şi tot asa, erau cu zgarieturi pe ele. in fund, infund de tot, acolo era o masa intinsa; avea o suprafata mare, pe care erau asezate aparate de diferite feluri. Dar nici astea nu erau din culori.
     Da’ acolo o venit calaretul – care era insa din culoare, din fum- si mi-o aratat, ca atunci cand energia nu va mai curge pe deasupra, acolo unde este paznicul din piatra – care, dupa cuvinte domnesti, stiu ca i se spune Sfinxul din Bucegi -, atunci va intra inauntru cineva din mintea noastra, a pamantenilor de jos; acela va apasa pe butonul pe care mi l-o aratat in spatele aparatelor, de pe partea stanga. Şi-atunci, se va schimba omenirea.
– Va fi altceva in locul pamantului nostru de-aici. Vad cum s-ar cufunda sub ape………….
Atunci cand, cu stiinta care va fi pe Pamant, va birui cineva sa ajunga sub muntii Bucegi, va da de toate acele inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele alea, va pricepe ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi. Pana atunci, nu va reusi nimeni sa ajunga acolo. Dar asta este foarte dirijat de sus, ca energia care vine la piramide si la Sfinxul din Egipt, cat si aici la noi, este sustinuta de tot ce se intampla in cer, in stratul ala violet-auriu – nu stiu cum sa-i spun, ca violet ii jos si auriu ii in partea de sus, sus de tot.
     De-acolo vine energia in suvoaie, dar nu vine cum este ea acolo sus. Acolo sus este energie pura si foarte adevarata, dar e impartita in mare parte si e transformata in energie alba pentru Marea Piramida si pentru Sfinxul din Bucegi.
      Atunci cand se vor pierde energia asta alba si contactul cu lumina de sus – si asta va fi socotita de cei de sus -. atunci totul se va transforma intr-o apa aici. Dar despre asta vor vorbi nu urmasii nostri, ci urmasii urmasilor nostri, dintr-un timp foarte, foarte indepartat
Interviu in care, in minutul 6, dna Valentina Garlea povesteste ca fost iunvitata la NASA, la institutul nuclear, precum si la spitale din Toronto, Quebec …
Conexiunea lui Moon cu Romania i-a provenit de la Dr. David Anderson, de la Centrul de Cercetare a Calatoriei in Timp (Time Travel Research Center), care i-a dezvaluit ca o asemenea tehnologie exista in cadrul satelitilor Pentagonului. Acest lucru l-a dus pe Peter Moon in Romania, intr-o calatorie plina de aventuri, pentru a vizita Sfinxul romanesc.
Se presupune ca in lume ar exista 3 tuneluri misterioase care duc la “Amfiteatrele Înregistrarilor Eterne”: unul este situat in Bucegi, al doilea in Tibet si al treilea in Egipt. Conform lui Dr.Moon si Radu Cinamar, de la aceasta camera mai exista tuneluri care duc spre interiorul Pamantului, acolo unde o mare civilizatie a prosperat in trecutul indepartat al omenirii. În interiorul Pamantul s-ar afla o masina a timpului, iar intreg spatiul este construit pentru fiinte uriase, de cel putin 5 metri inaltime. Daca aceasta masina a timpului si Camera Înregistrarilor Eterne exista, atunci se pune problema cine le-a construit? E vorba de o alta specie care a trait pe Pamant, de o alta civilizatie omeneasca avansata, de o civilizatie extraterestra sau de un univers paralel care intersecteaza timpul și spațiul nostru?
Radu Timofte – fost sef al SRI a fost asasinat pentru a nu face publica Descoperirea din Bucegi
El a fost prezent la intreaga operatiune de patrundere sub Masivul Bucegi pe 11 August 2003!
Radu Timofte (n. 7 aprilie 1949 – d. 19 octombrie 2009) a fost un om politic roman, membru al PSD și senator intre anii 1990-2001. El a indeplinit funcția de director al Serviciului Roman de Informații intre anii 2001 – 2006. Radu Timofte, a murit la varsta de 60 de ani. Se pare ca era bolnav de mai mult timp de leucemie, celebra “boala” de asasinare.
      La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte si-a prezentat demisia din functia de director al SRI , ca urmare a situatiei create de eliberarea si disparitia lui Omar Hayssam (acuzat de terorism)
Radu Timofte a fost sef al SRI in regimurile Iliescu dar si putin din regimul Basescu.
El a ramas cunoscut conspirationistilor cu o afirmatie anti-masonica, in Evenimentul zilei nr. 1466 din 22 aprilie 1997.
      Si Antonie Iorgovan a murit, tot de cancer la scurt timp dupa declaratiile anti-masonice
Fara indoaia Radu Timofte a avut acces la tot dosarul pe masa cu privire la datele descoperirii de sub Bucegi (descrise de Radu Cinamar in cartea „Viitor cu cap de mort”), iar moartea sa subita este un semn de intrebare.
      Pe 11 august 2003, in timpul Marii Descoperiri din Bucegi a avut loc Sedinta de Urgenta CSAT, din care a facut parte si Radu Timofte. Sedinta de urgenta a CSAT s-a incheiat cu niste pumni in masa din partea delegatiei americane sosite de urgenta la Bucuresti pentru a prolifera cu amenintari la adresa Romaniei daca se va face publica descoperirea.
     Probabil ca, printre altele, primirea in NATO care s-a efectuat in graba, in primavara lui 2004, a facut si ea parte din pachetul secret de „compensatii” pentru aceasta hotarare, in acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul Romaniei poate sa devina o certitudine in urmatorii ani, constituind o „pavaza” puternica pentru locatia din Muntii Bucegi
Intamplari uluitoare care au avut loc la data de 10 septembrie 2003, la numai cateva saptamani dupa uluitoarea descoperire din Bucegi. La acea data directorul SRI, Radu Timofte, a fost pentru prima data intr-un conflict public deschis cu Comisia parlamentara, care se ocupa de verificarea acestui serviciu secret, dupa cum scria si Ziarul Financiar, la data de 11 septembrie 2003. Comisia a reprosat SRI ca a fost incapabil sa se reformeze si are un management gresit. Explicatia pentru presa, a fost aceea ca, conflictul a pornit de la reprosurile facute de Comisia parlamentara, care era condusa la acea vreme de catre Ioan Stan. Ulterior Iliescu cerea CSAT sa-l audieze pe Ioan Stan pentru criticile aduse SRI. Sigur, aici era pentru mica presa masonica din Romania, un simplu conflict si doar atat.
      Ulterior, Radu Timofte, s-a enervat si a dorit sa fie facuta publica stenograma audierii sale de catre Comisia parlamentara, dar publicarea stenogramei nu s-a putut face deoarece s-a invocat imediat “secretul” si faptul ca aceasta stenograma este clasifica, ea putand fi citita sau derulata audio numai in fata membrilor Comisiei, nu si a publicului.
     Directorul SRI , antimasonul Radu Timofte, reuseste sa-l opreasca pe masonul Adrian Nastase sa cenzureze cartile lui Radu Cinamar in care se vorbeste despre descoperirea din Bucegi.
Radu Timofte, a fost cel care si-a dat acordul expres pentru publicarea volumelor lui Radu Cinamar, justificand ca “poporul roman trebuie sa stie ce s-a intamplat, daca nu avem posibilitatea s-o facem publica descoperirea”.
     Imediat dupa publicarea primului volum, “Viitor cu cap de mort”, incepusera sa apara anumite voci contradictorii din cadrul CSAT, care nu vroiau sa fie de acord, dar spiritele s-au linistit, dar dupa publicarea volumului al treilea “Misterul din Egipt – primul tunel”, unde se vorbeste despre calatoria echipei romano-americane, efectuata intre octombrie 2003 – iulie 2004, printr-unul dintre tunelurile din Bucegi, acestia ajungand la 260 m adancime, intr-o Camera Oculta, aflata sub Marea Piramida din Egipt, la 260 m adancime.
     Radu Timofte, a fost chemat iarasi la audieri, cu privire la ce aceste volume “care tot apar”, insa acesta, alaturi de alti colonei si un general, au sustinut ca “ele se incadreaza in curentul SF, asa ca nu va fi o problema”. Mai exact, ele contin o realitate atat de tulburatoare, incat, doar o mica parte din oameni, le vor lua ca reale. Un simplu joc strategic !
      Radu Timofte, a justificat in fata Comisiei Speciale de Ancheta nevoia vehementa pentru publicarea acestor informatii sugerand ca “ele vor fi luate in considerare doar de o mica parte din oameni”, asa ca nu reprezinta o probleme, deoarece majoritatea oamenilor le vor considera “SF” (fictiuni sau minciuni). Strategia a functionat si asa s-a permis, cu greu ce-i drept, publicarea noilor informatii.


http://esoterism.ro/
 http://lupuldacicblogg.wordpress.com

Departamentul Zero

      "Regi, împăraţi, preşedinţi, lideri religioşi au încercat de-a lungul istoriei umanităţii să-şi amplificie puterea folosindu-se şi de ceea ce numim generic- puteri paranormale. Iniţierea în aceste taine a fost şi este apanajul unor aleşi, sau cel puţin aşa cred ei că sunt.
     Dincolo de simbolistica şi de ritual se pare că adevăratele intieri se pot întâmplă numai în locuri considerate de aceşti iniţiaţi adevărate porţi de lagatura între om şi adevărată cunoaştere. În timpul războiului rece obsesia pentru agentii paranormali a atins apogeul. URSS-ul era, după toate relatările, în fruntea acestui gen de război, numit psihotronic. Americanii încercau şi ei să imite modelul sivietic, însă cu mai puţin succes, se pare.
      Atipici ca întotodeauna, românii au reuşit după unele relatări să devină adversari de temut ai agenţilor PSI sovietici. În afară de capacităţile paranormale pe care rectutii trebuiau să le aibă nativ, antrenamentele şi zona optimă de manifestare a fenomenului PSI se desfăşura numai în anumite locuri, intrate deja în legendă pentru încărcătură energetică.
      Vasile Rudan pretinde a fi unul dintre instructorii acestor agenţi paranormali ai lui Ceauşescu. "Experimentele au demarat în 1967 şi au fost monitorizate sporadic de câţiva ofiţeri superiori din cadrul MAPN. În sensul că noi efectuăm experimente la cerere şi după aceea le dădeam rezultatele. Inclusiv se fotografia totul, se filma totul, noi nu aveam voie să oprim absolut nimic. Începând cu anii 70, aceste experimente şi aici mă refer la – comunicaţii telepatice, la detectii şi teledetecţii extrasenzoriale şi la monitorizarea extrasenzorială, tot pe cai telepatice, a unor şefi de de stat şi a unor comandanţi militari. Pe parcurs aceste cercetări au intrat sub controlul generalului Ilie Ceauşescu şi dumnealui ordona ce anume urmează să se cerceteze, în ce locuri, bineînţeles la recomandările noastre", spune Vasile Rudan, pentru România TV.
      Zona unde s-au întâmplat cele mai teribile lucruri şi unde s-au format aceşti luptători PSI este în munţii Buzăului. Vasile Rudan susţine că aici a antrenat nişte copii supradotaţi pranormal pentru a crea prima unitate de elită din cadrul securităţii, numită în cercurile oculte, Departamentul Zero.
      Alegerea munţilor Buzăului ca loc de antrenament al Departamentului Zero, nu a fost deloc întâmplătoare. Sfătuitorii securităţii, oameni iniţiaţi, ştiau foarte multe despre încărcătură ezoterică a acestor locuri. Fenomenele stranii, apariţiile miraculoase, unele considerate fenomene UFO, cât şi legendele locului care vorbesc despre existenţa unor uriaşi, au fost argumente care au convins până şi conducerea materialist dialectica a securităţii să pună aici bazele celui mai secret proiect al securităţii."


https://www.youtube.com/watch?v=YvPeahyRWa8
 Dragos Anunnaki
https://www.facebook.com/dragos.anunnaki/posts/773086979422254

Armata geto-dacilor în secolele I-II d.Hr.

     La nivelul secolului I d.Hr., armata dacă era una bine organizată și instruită permanent. Referindu-se la geții din Dobrogea, poetul latin Ovidius afirmă că “getul c-o mână e pe armă, cu cealaltă pe plug” (Tristia, cartea a V-a, X, v. 24). Un alt autor antic, respectiv Dion Chrysostomos, relatând evenimentele din Dacia în preajma anului 89 d.Hr., povestește, la rândul său, că  “Se întâmplă că am făcut acum o călătorie lungă, drept la Istru și în țara geților am ajuns la niște oameni întreprinzători, care nu aveau răgazul să asculte cuvântări ci erau agitați și tulburați. Acolo, la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoșe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme și oameni înarmați, veneam să văd oameni luptând, unii pentru stăpânire și putere, iar alții pentru libertate și pace.”

     În regatul lui Decebal, se practica sistemul de recrutare teritorial-unională și pe obști, opinează D. Berciu. Organizarea armatei prevedea corpuri de cavalerie și de infanterie, care, după pacea încheiată de către Decebal și Domițian în anul 89 d.Hr, sunt instruite și dotate tehnic după modelul trupelor romane, cu ajutorul instructorilor și inginerilor militari romani.
     În ceea privește tipul de arme folosit de ostașii daci, descoperirile arheologice, cumulate cu informațiile din izvoarele literare și cu analiza reprezentărilor luptătorilor pe diverse monumente din lumea romană, ne permit astăzi să stabilim și să putem descrie o serie de obiecte aflate în dotarea lor: sica (o sabie scurtă, încovoiată și ascuțită spre exterior), falxul (sabie curbă, de dimensiuni mari), sabia așa-numită de tip celtic (sabie dreaptă, de mărime medie, utilizată mai ales de nobili), coasa (folosită ca armă de către țărani până în evul mediu), arcul (în mânuirea căruia daci excelau, fiind recunoscuți drept arcași deosebiți, era realizat din lemn bine ales și avea o bătaie de peste 100 de metri, de multe ori folosindu-se săgeți cu vârful înmuiat în otrava, trase din galopul cailor), lancea, toporul (folost mai rar), sulița și praștia.
     Eficiența falxului, armă văzută drept una dintre cele mai pericolase ale antichității, este evidențiată și de unele surse literare. Fronto, în lucrarea Principia Historiae, II, notează: „Traian a venit la război cu soldați încercați, care-i disprețuiau pe parți și nu le păsa de săgețile lor, după ce văzuseră rănile groaznice făcute de săbiile curbe ale dacilor.“ Arma avea lama lungă și curbată, ascuțita pe partea concavă și prevăzută de obicei cu un mâner din lemn, unele exemplare descoperite prezentând șanțuri pentru scurgerea sângelui.
Falxul era destinat tăierii, care se făcea printr-o mișcare combinată de lovire și de apăsare în jos, arma fiin manevrata cu ambele mâini. Mai mult, datorită vârfului ascuțit și curbat în jos, sabia putea penetra ușor coifuri și armuri. Această armă a determinat, de altfel, modificarea coifurilor legionarilor de către armurierii militari romani, prin adăugarea a două benzi groase de metal așezate transversal. Fragmente de falxuri au fost descoperite la Piatra Craivii, Căpâlna, Cugir, Coțofenești, Piatra Neamț și Popești.

     Pentru protejarea trupului soldatului, se foloseau scuturi (cele mai multe fiind ovale, realizate din lemn și acoperite cu piele sau, uneori, cu foi metalice), cămașa de zale (folosită, în special, de soldații din cavalerie) și coiful (folosit mai ales de nobili, având formă cilindrică). Dotarea tehnică a soldatului dac este reliefată într-un mod destul de clar pe unele monumente ridicate de romani, precum Columna lui Traian. Aici, de pildă, scuturile folosite de daci sunt prezentate ca având garnituri metalice cu ornamente florale și geometrice. Scutul de formă ovală era utilizat atât de pedestrași, cât și de ostașii din trupele de cavalerie, el protejând trupul militarului de la umăr până în zona genunchilor.
     Deoarece, așa cum arătat mai sus, scuturile dacilor erau confecționate din lemn, până la noi s-a păstrat doar partea centrală a acestora, realizată din fier, numită umbo. Acest umbo are o formă rotundă a părții bombate și este înconjurat de o bordură plată, orizontală. Umbo-ul era fixat de lemn cu ajutorul unor cuie și unit cu mânerul aflat în partea inferioară. Multe astfel de umbo au fost descoperite în morminte tumulare datate din perioada sec I î.Hr.- I d.Hr. și în fortificații geto-dacice, la Cugir, Cetățeni, Lăceni, Popești, Zemplin, în cetățile de la Luncani – Piatra Roșie și Tilișca. Asemănări ale umbo-ului central specific scuturilor dacice pot fi sesizate prin comparație cu aceleași piese întâlnite la scuturile tracilor sud-dunăreni sau cele ale celților.
     Pe marginile scutului erau bătute plăcute metalice, după cum arată V.Bârcă în “Echipamentul și armamentul defensiv al geto-dacilor în preajma războaielor daco-romane”. Potrivit autorului amintit, scutul oval geto-dacic avea o proporție de 2:1, lungime-lățime, iar înălțimea sa era de la sol până mai sus de mijlocul luptătorului. Conform opiniilor exprimate de specialiști, scuturile dacice erau mai ușoare decât cele utilizate de romani și, drept urmare, mai ușor de manevrat, dar și mai eficiente în lupta corp la corp decât scuturile rotunde grecești.
     Cercetarile arheologice au relevat și un alt tip de scut, posibil un scut de paradă, precum cel descoperit la Piatra Roșie. Acesta era realizat tot din lemn, dar era acoperit cu o placă de metal, decorată cu motive vegetale și animale în relief.

     Prezența armurilor confecționate din zale în dotarea ostașilor daci este confirmată prin descoperirea unor astfel de obiecte la Cugir, Poiana (Gorj), Popești (Giurgiu) și Radovanu. Avantajul unei astfel de armuri era conferit de maleabilitatea ei și de faptul că nu crea prea multe incomodități purtătorului. Cămașa de zale ajungea până la genunchii luptătorului, la brâu acesta purtând o curea lată de piele. În multe cazuri, la curea era purtată sica și un pumnal scurt din fier cu lama ușor curbată. În picioare luptătorul purta fie încălțaminte din pâslă, fie din piele, dotată cu pinteni de fier.
     Pe lângă cămașa de zale, este atestată utilizarea de către geto-daci și a armurii de tip lorica squamata, confecționată din plăcuțe de fier sau bronz, suprapuse în forma solzilor de pește, cu incizii în părțile superioare prin care se trecea sârma care le fixa de pieptarul din piele. Fragmente ale unei astfel de armuri au fost găsite, în spațiul nord-dunărean, într-un mormânt tumular cercetat la Răcătau (datat din secolul I d.Hr., aparținând unui nobil geto-dac), precum și în fortificația de la Șimleul-Silvaniei. Trebuie pecizat că, în cazul mormântului de la Răcătau, fragmentele de solzi metalici au fost găsite împreună cu fragmente de zale, ceea ce indică o posibilă combinație între cele două tipuri de armuri folosite de geto-daci.
     Coifurile descoperite pe teritoriul Daciei provin, în mare parte, din morminte de incinerație, gradul lor mare de deteriorare făcând aproape imposibilă reconstituirea lor fidelă. Astfel de obiecte au fost descoperite de arheologi pe șantiere precum cele de la Piscul Crăsani, Popești sau Poiana, multe dintre ele datând din secolul I î.Hr. Ele erau purtate îndeosebi de nobili, care se distingeau, astfel, pe câmpul de luptă, de restul ostașilor. Potrivit rezultatelor cercetărilor din teren, utilizarea coifurilor dacice de către autohtoni încetează în primul secol al erei noastre.
     Luptătorul de rând purta un suman cu mâneci lungi, o mantie prinsă pe umeri și pantaloni încrețiți, în timp ce nobilii (tarabostes) purtau suman cu centiron cu ornamente de aur și argint, o manta cu ciucuri, pantaloni și pe cap caciulă răsfrântă (pileusul dacic, asemănător bonetei frigiene).
     În privința strategiilor de luptă, informațiile disponibile arată că geto-dacii aplicau, în mod frecvent, în cursul conflictelor, acțiuni de hărțuire a inamicului, menite să-l demoralizeze, să-i reteze liniile de aprovizionare și comunicare. De multe ori, unitățile dacilor acționau la adăpostul întunericului împotriva oștilor inamice, având avantajul cunoașterii amănunțite a terenului, trecătorilor, potecilor, cursurilor de apă și pădurilor. De altfel, dacii se foloseau adesea de particulăritățile terenului pentru a organiza ambuscade. De asemenea, una dintre stratagemele utilizate de strămoșii noștri era “tactica pământului pârjolit”, aplicată în acest spațiu până în plin ev mediu de urmașii acestora.

    În perioada la care facem referire aici, anume momentul anului 106, armata lui Decebal, din punct de vedere numeric, era considerabil mai mică decât forța militară de care dispunea Burebista cu mai bine de 150 de ani înaintea sa. Astfel, dacă izvoarele antice vorbesc despre o armată de până la 200.000 de soldați, aflată la dispoziția lui Burebista, oastea condusa de către Decebal pare să fi fost formată din aproximativ 50.000 de oameni. Acestui număr de ostași i se adaugă unități ale aliaților, în număr înca nedeterminat cu exactitate.
     Numeroasele cetăți și așezări fortificate dacice, unele dintre ele fiind datate din perioada premergătoare lui Burebista, atestă o tehnică de construcție superioară altor popoare din jur, dar și o gândire strategică evoluată a liderilor militari geto-daci. Dintre ele, 20 au fost descoperite numai în regiunea Moldovei și au o vechime de 2500-2300 de ani, cele mai importante fiind cele de la Stâncești și Bâtca Doamnei. În vremea lui Decebal, cel mai important punct cu caracter militar îl reprezenta sistemul de cetăți și fortificații din Munții Orăștiei, sistem care, după părerea lui I.H.Crisan, “nu-și are egal, nu numai la noi, dar nici în altă parte a Europei”.
     Pana în prezent, arheologii au descoperit și cercetat parțial nu mai puțin de 40 de puncte care fac parte din sistemul ce avea ca rol protejarea capitalei statului dac, Sarmizegetusa Regia. Amintim, dintre ele, cetățile de la Costești, Blidaru sau Fețele Albe. Tehnica de construcție este una personalizată, prin prezența așa-numitului “murus dacicus”, zid dacic, realizat într-un mod unic în lumea antică. În același timp, în cazul sistemului de fortificații din Munții Orăștiei se poate observa și prezenta unor elemente arhitectonice de origine elenă, semn că, probabil, dacii au utilizat și meșteri și arhitecți greci la construirea lor sau meșteri autohtoni care au învățat tehnica de lucru în lumea elenă.
     Geto-dacii au dovedit pricepere în ceea ce privește tehnica de realizare a construcțiilor militare și a celor cu rol defensiv. Principalele elemente tehnice care au fost atestate în cazul acestui tip de construcții sunt reprezentate de valuri de pământ, palisade, ziduri, terase fortificate, platforme săpate în stâncă, turnuri de veghe pe culmi și piscuri și șanțuri săpate la poalele pantelor, arată R.Tanțău.

Cetatea de la Blidaru,reconstituire

     Existența, de pildă, a unor valuri de pamant, simple sau cu palisade, sunt confirmate la Stoina, Arpașul de Sus, Jigodin, Târgu-Ocna, Cioclovina Ponorici, Costești și Popești, în ultima locație amintită arheologii sesizând similitudini în tehnica de realizare cu fortificațiile de pământ din Europa Centrală aparținand celei de-a doua epoci a fierului. Cetățile de pământ se construiau, în general, pe culmea unui deal cu pante abrupte, culme unită cu restul terenului din jur printr-o porțiune îngustă, o punte apărată de un șanț și un val de pământ.
     Cetățile din piatră, pe de altă parte. sunt considerate sisteme de apărare superioare celor de pământ. Astfel de construcții, pe lângă cele din Munții Orăștiei, au fost descoperite și cercetate la Căpâlna, Piatra-Craivii, Bâtca-Doamnei, Tilișca, Bărboși sau Ocnița. Zidurile acestor fortificații au fost realizate printr-o îmbinare a pietrei cu lemnul, tehnică cunoscută, la acea vreme, și de celți. Totuși, mulți istorici români, printre care Vasile Pârvan, sunt de părere că tehnica geto-dacică de realizare a zidurilor era una superioara celei celtice.
     Astfel, dacă la celți “avem mai degrabă un zid de grinzi așezate transversal, unele în lungul, altele în latul zidului, iar inserțiile sunt umplute cu pământ bătut și sfărâmătură de piatră, numai fronturile externe ale zidului fiind placate cu piatră, anume cu blocuri mici și neregulate”, după cum opinează Parvan, zidurilor realizate de geto-daci erau ridicate din blocuri mari de piatră, grupate în doi paramenți, între care era așezat pământ. Paramenții erau legați cu ajutorul unor grinzi de lemn, poziționate transversal pe toataă grosimea zidurilor. Multe blocuri de piatră erau prevăzute cu jgheaburi, tăiate în partea de sus, uneori și în partea de jos, pentru scurgerea apei.
    Mortarul era folosit de geto-daci destul de rar, după cum relevă arheologia. Urme ale utilizării acestuia au fost găsite în cazul unei porțiuni de zid de la Piatra Roșie și în cursul cercetărilor efectuate la o cisternă de apă localizată lângă Blidaru.

Daci atacand o fortareata romana

     Bastioanele și turnurile reprezentau elemente constitutive ale fortificațiilor din piatră generalizate la mai toate cetățile geto-dacilor. La Costești, de pildă, este atestat un bastion care supraveghea drumul de acces spre cetate, în timp ce la Piatra Roșie arheologii au confirmat șase turnuri, iar la Bănița un turn de veghe realizat din lemn și chirpici.
     De asemenea, fortificațiile de piatra erau dotate și cu așa-numite “cazemate’ sau “platforme de luptă”. Spre exemplu, la Blidaru, zidul de incintă este dublat de un zid paralel, construit în interior, spațiul dintre ele fiind segmentat prin pereți perpendiculari. Din îmbinarea lor rezultau platforme pe care se poziționau catapulte sau baliste.
     Evident, de la cetate la cetate sau de la o zonă la alta, tehnicile de construcție a zidurilor prezintă și unele particularități. De pildă, în cazul cetății de la Piatra-Craivii, se poate observa prezența unui element distinct, anume porțiuni de 1,5 metri, formate din trei rânduri de blocuri, despărțite de stâlpi verticali, legate atât transversal, cât și longitudinal, prin grinzi de lemn. Însă, per ansamblul spațiului carpato-danubiano-pontic, cetățile de piatră ale geto-dacilor prezintă un caracter destul de omogen.

sursa:
 http://www.vatra-daciei.ro
fragment din volumul “Pe urmele geto-dacilor“, autor Valentin Roman