Bisalţii

Bisalţii
Neam care a dat numele tinutului Bisaltia (dupa Herodot), aflat pe ambele maluri ale fluviului Strymon (azi Struma, în Bulgaria si Grecia). Bine plasati în apropierea celebrelor mine din Pangeu, bisaltii au emis, între circa 500-480 î.e.n., octodrahme de argint de 28-29 g, având reprezentat pe avers un calaret în picioare lânga calul sau, tinând în mâna doua lancii lungi, iar pe revers un patrat adâncit, împartit în patru sectoare. Pe aversul unor exemplare era gravata, în litere grecesti, legenda BIS ALTIKON. Asemenea monede au fost gasite, alaturi de altele, în mai multe tezaure importante ca cele descoperite la Stip, în sudul Iugoslaviei, pe coasta Asiei Mici (Iordan lânga Bostra si Massayaf, în nordul Feniciei), în apropiere de Ecbatana (Hamadan, în Iran), sau în Egipt. În vremea celui de-al doilea razboi medic (sec. V î.e.n.) bisaltii au avut o atitudine favorabila fata de greci si ostila fata de persani. Stim aceasta de la Herodot, care ne povesteste o cumplita întâmplare : "În acelasi tinut, regele trac care domnea peste bisalti si crestoni savârsi un lucru neobisnuit de crud. Cum el însusi facuse cunoscut lui Xerxes ca nu se învoia sa-i fie rob si pribegi pe înaltimile muntilor Rodopi, asisderea nu îngadui nici copiilor sai sa porneasca cu razboi împotriva Elladei. Acestia însa, fie din îndaratnicie, fie din dorinta fierbinte de a vedea razboiul, îi însotisera pe persi. Când se întoarsera acasa, tuturor celor sase care scapasera vii si nevatamati, tatal lor le scoase ochii pentru vina ce-au avut-o. "


Dupa cum ne spune Tucidide, bisaltii si triburile tracice învecinate locuiau în cetati mici, iar daca este sa-i dam crezare lui Herodot, macar pentru perioada veche, nu agricultura ar fi fost ocupatia lor de predilectie, ci, asa cum par sa confirme si câteva versuri din Vergiliu (Georgicele), mai degraba cresterea vitelor. Ceva mai târziu însa, tinutul locuit de ei apare la Titus Livius ca bogat în cereale si metale.
În vremea regilor macedoneni Alexandru I (495-454/51 î.e.n.) si Perdiccas (451 ?-414 î.e.n.), se presupune ca bisaltii ar fi facut parte din regatul Macedoniei. Marile interese care se încrucisau si se ciocneau în zona bogatelor mine din muntii Pangeu, râvnite de thasieni si de atenieni au facut ca dominatia politica macedoneana în regiunea de la gurile Fluviului Strymon sa fie adesea amenintata, suveranii macedoneni Filip II (359-336 î.e.n.) si Alexandru cel Mare (336-323 î.e.n.) având de luptat cu triburile de aici. De la Titus Livius, aflam ca, dupa victoria romana de la Pydna (168 î.e.n.) Bisaltia întreaga locuita de bisalti, barbati foarte curajosi, a intrat în alcatuirea primei regiuni a Macedoniei « libere ».


 Ghe. Poenaru Bordea, Astii, in Magazin istoric, Anul X, nr. 11 (116), nov., 1976, p. 40.
 I. C. Dragan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol. I, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976
http://www.enciclopedia-dacica.ro/