DACII AU FOST “CRESTINI” INAINTE DE APARITIA CRESTINISMULUI
Afirmaţia de mai sus trebuie luată ca o recunoaştere de facto că principalele precepte religioase, dar şi modul de viaţă al dacilor se încadrau perfect în doctrina creştină. A fost un creştinism nativ, arhaic. Nu se poate afirma că strămoşii noştri, la un moment dat, s-au „convertit” la creştinism. Totul s-a făcut în timp, pe nesimţite, tocmai fiindcă ei erau „aproape creştini înainte de creştinism”. Cultul lui Zamolxie era monoteism, implica şi credinţa în nemurire. Strămoşii noştri nu aveau frică de moarte. Pe câmpurile de bătălie au dat dovadă de o bravură care i-a uimit pe duşmani, şi sascrificiul suprem îl dădeau cu zâmbetul pe buze. Acest cult era cel mai mare pas către „creştinarea” geto-dacilor. Iar scara ierarhică a marilor preoţi a fost înlocuită prin episcop, mitropolit şi patriarh.
Răspândirea noii credinţe a lui Hristos s-a făcut de către Sfântul Apostol Andrei în limba daco-românească, latina dunăreană, cer se vorbea de mii de ani. Iar termenul de „Biserică” este curat daco-românesc!
Din rândul intelectualităţii române creştine s-a ridicat o întreagă pleiadă de episcopi, care au participat la numeroase concilii ecumenice ale Bisericii creştine. Pe tronul Sfântului Scaun de la Roma s-au aşezat mai mulţi papi din apsţiul daco-românesc, menţionaţi în „Istoria Papilor”, editată de Vatican, ca fiind „di patria incognita”, specificând la unul dintre ei că este Din Tomis, din România
Toţi vecinii noştri au fost „botezaţi” cu acte de guvernământ.
Sunt conştient, stimaţi cititori, de îndrăzneala prezentării evenimentelor şi a afirmaţiilor mele din articolele legate de trecutul istoric al naţiei noastre. Vor urma şi altele, dar acum doresc să prezint câteva concluzii la care am ajuns. Concluzii care vor supăra multe persoane docte..
Din timpuri preistorice, arcul Carpaţilor a fost un loc privilegiat în care s-a format poporul primordial al Europei, în care s-a format Imperiul Pelasgic. Zeii acestora au fost preluaţi de mitologia elenă care i-a făcut cunoscuţi lumii ca fiind ai lor. Tot de la civilizaţia pelasgă provine modelul sacru al Sfinxului, preluat ulterior de egipteni. Şi trebuie să o spunem cu mândrie: străvechea civilizaţie europeană s-a născut pe meleagurile noastre. Nu trebuie să ne fie frică de această afirmaţie. Ne mai îndreptăţesc să ne mândrim monumentele megalitice ce stau de strajă în munţii noştri care „aur poartă/noi cerşim din poartă-n poartă”. Şi aceste monumente atestă existenţa unei civilizaţii primordiale pe aceste locuri.
Noi nu suntem „urmaşii Romei” şi nu „de la Râm ne tragem”. Din contra, suntem strămoşii ei, şi latinii care au fondat Roma au venit din regiunea Dunării şi nu din altă parte.
Şi am mai ajuns la o concluzie: cucerirea romană a 14 % din teritoriul Daciei a fost încercarea nereuşită de cucerire a tuturor regatelor dacice cu scopul de a confisca excepţionalul tezaur material şi spiritual al dacilor. Romanii au jefuit Dacia cotropită mai bine de jumătate secol. Astăzi, din păcate, asistăm la jefuirea strămoşilor noştri de Istoria lor! Pe lângă dovezile prezentate în aceaste articole, mai aduc una. În anul 2007, Guvernul României era să o facă de oaie. La sugestia unor consilieri (nu am cuvinte) trebuia celebrată, naţional şi internaţional!, invadarea a 14% din pământul Daciei de către armata invadatoare romană. Cică se scurgeau „1900 de ani de la formarea poporului român” !!! Protestele la nivel prezidenţial, guvernamental, ştiinţific şi chiar religios, au stopat această „premieră mondială”: omagierea invadatorilor!!.
De la cucerirea romană şi până în toamna lui 2011, bătălia pentru cucerirea „vetrei civilizatoare a Europei” nu a încetat. De la năvălirile seminţiilor nomade, barbare şi până la instaurarea „democraţiei” prin jertfa de sânge a tinerilor noştri în acel decembrie atât de controversat şi azi, toţi au încercat să ne şteargă de pe faţa Pământului. Cu toate că tezaurul material şi spiritual al românilor aparţine întregii Europe şi trebuie apărat de întreaga Europă.
Oare pentru aceasta suntem purtătorii unui blestem în Istorie? Cine trece în revistă istoria românilor, din epoca dacilor şi până în zilele noastre, se cutremură văzând câţi conducători au fost ucişi, câte trădări s-au făcut chiar din interior. Trădările au început cu scribul Bicilis şi au culminat cu trădarea lui Pacepa. Regele-regilor, Burebista, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Mareşalul Antonescu, Nicolae Ceauşescu – dictatorul comunit – au fost ucişi…
Despre lumea antică s-au scris opere măreţe, dar, printr-un făcut, tocmai capitolele referitoare la daci au dispărut. Alţii i-au imortalizat pe monumente, le-au ridicat statui la Roma, unele găzduite astăzi de Vatican, în timp ce arheologii noştri le-au profanat sanctuarele frigând miei pe altarele lor de andezit, l-au prăduit comorile rămase nefurate de alţii, sau şi-au îngropat gunoaiele chiolhanurilor de peste noapte sub lespezile milenare.
„Dacii au fost nişte barbari, inculţi, care nici măcar nu ştiau să scrie”, spun unii specialişti ai noştri cu diplome academice, iar cele câteva plăci de plumb, replici după unele din aur, cu înscrisuri ciudate care ne vorbesc despre ei, strămoşii noştri, „pierdute” în subsolul Institutului de Arheologie, nu sunt altceva decât nişte falsuri ordinare realizate de istorici pe care nu dai doi bani ca Haşdeu şi Densuşianu! Şi ce importanţă mai are că pe una dintre aceste plăci este redată chiar imaginea cetăţii lui Burebista de la Sarmisegetuza? Sunt falsuri şi aşa trebuie să rămână, chiar dacă nimeni nu a studiat serios până acum aceste artefacte (este vorba de plăcile de plumb de la Sinaia). Şi ce mai contează că ei, sărăntocii daci, cercetau stelele, aveau cel mai precis calendar din lume şi vorbeau cu zeul lor în incinte sacre de dimenisuni impresionante, în sanctuare tăiate din andezit, piatră pe care astăzi o croieşti numai cu diamanetul?
„Pe cine ar interesa cetăţile dacilor, mămăliga lor din mei sau borşul de urzici, se întreabă autorităţile? Amărâţii, deşi aveau munţii plini de aur, nu-l prea prelucrau, zic arheologii noştri, care nu au reuşit să descopere mai nimic de luat în seamă din acest metal prin cetăţile lor. Au făcut-o ţăranii şi alţii, mai demult, o fac şi astăzi, fără să ne pese măcar. De la daci nu a rămas mare lucru, deşi muzeele din Viena şi Budapesta, colecţiile particulare din întreaga lume abundă de podoabe din aur şi argint, de mii de cosoni, toate făcute din pământul dacilor. Şi ce dacă s-au recuperat nişte brăţări din aur găsite de nişte braconieri? Credeţi că sunt adevărate? Nici vorbă. Sunt false! Sunt făcute din cosoni! E clar! Probele autenticităţii lor sunt măscluite, o spun tot ei, specialiştii noştri. Şi toate acestea ca să credem noi că suntem urmaşii unor proşti, neimportanţi şi şarlatani, scursuri fără documente de identitate istorică, despre care nu merită să se mai ştie ceva”, scrie Dumitru Manolache pe site-ul http://www.esoterism.ro.
Din păcate, această este atitudinea generală faţă de strămoşii noştri în ziua de astăzi. Dezinteresul despre acest subiect domină. Este o altă concluzie la care am ajuns.
Însă sunt un optimist. Deoarece geto-dacii, Burebista şi Decebal vor rămâne în istoriografia evului mediu occidental şi sunt revendicaţi, ca strămoşi, de goţi, danezi şi chiar spanioli. Spre exemplu, în „Cronica Generală” regele Alfonso el Sabio pomeneşte cu entuziasm şi admiraţie despre Zamolxe, Burebista şi Deceneu.
Realitatea este că faptele măreţe ale lui Burebista şi Decebal, de fapt întreaga istorie a dacilor au cosntituit motive de mândrie pentru atâţia care s-ar fi vrut urmaşii lor!Scris de Teodor FILIPSursă: 1. Revista „Dacia Magazin”, nr. 4/2003
Scris de Teodor FILIP
acvilaortodoxa.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu