Moesii

     Potrivit marturiilor lui Strabon, Pliniu cel Batrin si Ptolemeu, zona ocupata de moesi - unul din cele mai importante triburi tracice - se intindea la est de actualul Tibrita (in antichitate Ciabrus), in nord-estul Yugoslaviei si nord-vestul Bulgariei. Centrul tribului pare sa fi fost Ratiaria (azi Arciar) pe care Ptolemeu o numeste "Ratiaria moesilor". Ulterior langa acest centru a fost construit un castru de legiune, iar mai tirziu, in vremea lui Traian (98-117 e.n) asezarea a primit titlul de colonia, titlu suprem in ierarhia juridica a oraselor provinciale romane. Importanta deosebita pe care au avut-o moesii rezulta si din faptul ca romanii au numit intreaga zona, din estul Yugoslaviei si pina la gurile Dunarii, Moesia. Dupa cum rezulta din cercetarile lui Sir Ronald Syme, data infiintarii provinciei Moesia trebuie fizata in primii ani ai erei noastre.
     La est de acest centru provincial, se intindea o zona inca incomplet supusa dominatiei romane, dar controlata de administratia imperiala de la Roma, denumita Praefectura civitatum Moesiae et Treballiae. In cursul a citorva decenii romanii au ajuns sa transforme in provincie si aceasta Praefectura , ca si cea care a existat in Dobrogea, astfel incit pe vremea imparatului Vespasian ( 69-79 e.n) Moesia se invecina la vest cu provincia Dalmatia, la nord cu Dunarea, la est cu Marea Neagra iar la sud (Boris Berov) cu provincia Tracia, constituita in anul 46 e.n. In cadrul pregatirilor pentru razboiul cu dacii lui Decebal, Domitian ( 81-96 e.n) a divizat, probabil in anul 86 e.n, aceasta mare provincie in Moesia Superior si Moesia Inferior, granita fiind riul Ciabrus. Astfel delimitate, cele doua provincii au constituit, cu unele modificari teritoriale efectuate de imparatul Diocletian ( 284-305), importante bastioane impotriva barbarilor, pina in sec.VII e.n.
     Sursele antice ii confunda uneori pe moesi cu getii, confuzie ce se accentueaza odata cu extinderea provinciei Moesia cu mult peste fruntariile tribului de la care isi trage numele si care se justifica prin numeroasele afinitati etnice, bine evidentiate de Strabon.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/