Sithonii

     Ramura a importantului trib tracic al edonilor. Strabon ne informează ca locuiau in Sithonia, care se afla in partea centrala a Peninsulei Calcidice. Dupa o editie pastrată in "Istoria naturala" a lui Pliniu cel Batran,  din sithoni se trage prinţul trac Orfeu, considerat in poemele homerice ca fiind primul poet. Cantăreţ irezistibil, după alţi autori participant la expediţiile argonauţilor, Orfeu — fiul lui Oiagros, regele tracilor, şi al muzei Caliope — s-a întors in Tracia, unde s-a indrăgostit de nimfa Euridice, pe care a incercat s-o salveze din infern.
     Poetul ar fi fost ucis de femeile trace. In Scrisori din Pont, poetul latin Ovidiu ne informează că garnizoana de la Aegyssus (Tulcea de azi) se afla sub oblăduirea unui rege sithon, care, după părerea unor istorici, nu era altul decit Rhoemetalces I, regele odrisilor.
     De la el cetatea trecuse în mina unui „duşman "sălbatic", care a fost învins de Vitellius, unchiul viitorului împărat roman Vitellius Aulus (aprilie — decembrie 69   e.n.) ce adusese trupele pe Dunăre.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Sucii

     În izvoarele literare si epigrafice, acest trib getic este mentionat fie succi, fie suci. Dupa aceleasi surse, membrii tribului respectiv sunt semnalati în trei locuri. În muntii Haemus se cunoaste trecatoarea Succilor, controlata mult timp de acest trib si identificata azi cu Sulu Derbend sau Demir Kapu. Despre importanta ei strategica vorbesc Ammiannus Marcelinus si alti istorici.

     Dupa unii filologi, printre care si Tomaschek, toponimicul este de obârsie indo-eruropeana însemnând "despicatura". Se pare ca din pasul Succilor balcanici au emigrat doua grupe de populatie spre Dunare.

     Unii dintre suci s-au asezat la rasarit de Durostorum (Silistra) si au creat acolo un important centru politico-militar denumit Sucidava, ce se va identifica azi cu satul Izvoarele (fost Pârjoala), din judetul Constanta, Sucidava dobrogeana este mentionata de Tabula Pentigeriana de Itinerarium Antonini, de catre o inscriptie din vremea lui Aurelian si a alte izvoare antice. Al doilea grup de suci a trecut la nord de Dunare si s-a asezat la apus de gura Oltului, în câmpia româneasca. Acolo au fondat cetatea Sucidava, localizata precis dupa inscriptii si dupa Procopius, la Celei-Corabia în jud.Olt. Sapaturile arheologice au identificat la Celei o fortificatie a sucilor sub temeliile cetatii romano-bizantine si o asezare a lor în zona înconjuratoare. Numai cetatea a fost distrusa de romani mai înainte de cucerirea Daciei. Asezarea civila s-a mentinut, putându-se constata ca a avut legaturi economice cu lumea elenistica si cu negustorii romani din vremea republicii. Sub stapânirea romana din sec. II-V e.n., sucii din câmpia româneasca au fost organizati într-un territorium Sucidavense de caracter civil si militar. De la Aurelian pâna la invaziile hunilor a rezidat acolo un prefect al Legiunii V Macedonica, ce-si avea sediul principal pe malul opus, la Oescus (Ghighen, în Bulgaria). La Sucidava, ceramica dacica a sucilor si alte materiale pot fi urmarite din sec. II î.e.n., pâna în sec.IV e.n.. Ultima mentiune a toponimului sub forma Sycibida o avem de la Procopius.

Dumitru Tudor, Sucii, in Magazin istoric, anul X, nr. 7 (112), iulie, 1976, p. 33-34.

Hristo M. Danov, Tracia anticǎ, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976;

Manfred Oppermann, Tracii. Între arcul carpatic şi Marea Egee, Editura Militarǎ, Bucureşti, 1988.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Singii

     Neam de origine geto-daca, localizat pecursul inferior al Muresului, unde se afla localitatea SINGIDAVA pomenita de Ptolemeu si indentificata cu dava descoperita la Cugir. Neamul singilor era destul de numeros incit ajunsesera sa se intinda pina la Dunarea de Mijloc, in zona de azi a Belgradului unde intemeiaza o alta cetate pe care celtii aveau sa o numeasca SINGIDUNUM. Aceisi singi par sa fi migrat spre vest pina in Moravia, unde se afla localitatea SINGONE si spre sud pina in peninsula calcidica (nordul Greciei) unde este atestata o localitate numita SINGOS din carea derivat si numele golfului din apropiere, Singiticus.

Constantin Preda, Singii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 11 (128), nov. 1977, p. 47-48

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Siensii

     Alaturi de celelalte populatii din Dacia, pe care Ptolemeu le înregistra pe la mijlocul sec.II e.n., sunt mentionati si siensii. Dupa calculele lui V.Pârvan, siensii ar fi locuit de-a lungul râurilor Ialomita si Buzau , adica în partea de nord- est a Munteniei, corespunzatoare judetelor Buzau si Braila. Cercetarile numismatice recente, bazate pe o mai buna cunoastere a monedelor geto-dacice de tip Dumbaveni si Înotesti-Racoasa, au dus la identificarea unei importante uniuni de triburi, care se întindea de la râu Buzau si pâna pe cursul inferior al Siretului. Aceasta uniune de triburi ar putea fi constituita de neamul siensilor care, în acest caz, trebuie sa fi ocupat o zona mai mare fata de cea propusa de V.Pârvan. Important de amintit în aceasta privinta este faptul ca, însa din sec.III î.e.n., getii din aceasta regiune, siensii de atunci sau de mai târziu, au jucat un rol deosebit de însemnat de viata politica si economica a oraselor grecesti de pe coasta de vest a Marii Negre

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Serdii

     Trib tracic care a locuit in vestul actualei Bulgarii, mai exact in jurul actualei capitale Sofia. Din istoria serdilor stim doar ca au fost invinsi, in anul 29 ien , de catre M. Licinius Crassus. Centrul lor se numea Serdica ( azi Sofia) Cercetarile invatatilor bulgari ( Boris Gerov; Velizav Velkov) , au stabilit cu destula precizie evolutia acestui centru, de care se leaga istoria serdilor de-a lungul epocii romane. Serdica s-a bucurat de o mare faima in sec. IV en, astfel incit imparatul Constantin cel Mare ( 307-337 en) ar fi dorit sa-si transfere aici capitala imperiului. In anul 447, hunii, condusi de Attila au distrus infloritoarea asezare , care a fost refacuta mai tirziu, in vremea lui Justinian ( 527-565) ; din acea perioada , este atestata existenta unei mari biserici inchinata "Sfintei Intelepciuni" ( in lb. Greaca =Hagi Sofia) de unde vine numele actualului oras. Tot serdii au fost si principalii locuitori ai unei diviziuni administrative de origine elenistica, strategia Serdike, inclusa in vremea lui Hadrian ( 117-138 en) in teritoriul orasului Serdica.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Sacii

     Tribul sacilor este mentionat de istoricul Aurelius Victor. Despre localizarea lor s-a pronuntat Vasile Pârvan, care, în monumentala sa lucrare Getica, propune ca origine a acestora zona din jurul orasului de pe Dunare, Sacidava (azi punctul Muzait, comuna Dunareni), la sud de Axiopolis (azi Cernavoda). Mentionata în Notitia Digniatum Orientis ca sediu al unui cuneus equitum scutariorum (formatiune militara), localitatea amintita a facut în ultima vreme obiectul unor intense cercetari datorate arheologului C. Scorpan, ale caror rezultate sunt publicate în revista constanteana Pontica. De aici rezulta ca în preajma unei asezari indigene- care trebuie sa fi purtat numele de Sacidava - s-a instalat, pe la începutul sec.II e.n., un castru a carui viata dureaza pâna în primele decenii ale sec.VII e.n.. De evolutia acestor doua unitati, castru si asezarea indigena - trebuie legata istoria sacilor în epoca romana, care, în aceste conditii, pot fi de asemenea, considerati un neam getic.

Al. Suceveanu, Neamuri si triburi tracice, in Magazin istoric, anul X, nr. 8, (113), august, 1976, p.44-45.
I. C. Dragan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol. I, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/