Artacii

Artacii
     Ramura munteana a moesilor, care locuiau între Traiana si Philippopolis (actualele orase Stara Zagora si, respectiv, Plovdiv). Foarte razboinici, asa cum releva istoricul grec Dio Cassius (c.155-c.236 e.n.), artacii s-au ridicat împotriva cuceritorilor romani, dar în anul 28 î.e.n., au fost învinsi de proconsulul Marcus Licinius Crassus. Pe o inscriptie gasita la Plovdiv si semnificativa pentru împamântenirea unor zeitati grecesti la mitologia locala, Hera are atributul de artakene, adica "a artacilor".

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Apsinthioii

 Apsinthioii
     Populatie tracica mentionata în vechime în bazinul inferior al Fluviului Ebru, pe malul lui drept, deci într-o regiune situata în partea de sud sud-est a Bulgariei (mai târziu acest tinut este cunoscut sub numele de Corpilica). Centrul acestei formatiuni tribale a fost localitatea Apsinthis, de la care si-a luat numele populatia din jur. Între izvoarele antice care pomenesc pe aprinthioi e geograful Strabon, dar unele informatii au aparut înca din sec.V î.e.n. la Herodot parintele istoriei. Printre altele, acelasi izvor mentioneaza faptele ca acesti traci aduceau jertfe omenesti zeului lor Pleistoros. De la numele acestor traci se trage numele bauturii apsinth pe care acestia o preparau.


Bucur Mitrea, Agrianii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 3 (120), mar., 1977, p. 50.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Agrianii

Agrianii
      Populatia tracica a agrianilor a locuit în regiunile muntoase ale Bulgariei de astazi, cuprinse între muntii Rodopi si Fluviul Struma, numit în antichitate Strymon. Acest trib este amintit înca în sec.V î.e.n. de catre istoricul grec Tucidide. În secolele urmatoare, agrianii continua sa fie mentionati de catre istoricii antici, ex.: Polybiu, Ptolomeu. Din toate aceste relatari rezulta ca agrianii s-au remarcat prin vitejia lor în razboaie si ca au fost recunoscuti ca buni arcasi.

    In marea armata concentrata de Perseu impotriva romanilor la Citium in 171 a.ch., agrianii se aflau printre cei 3000 de traci liberi, care isi aveau capetenia lor.

 Bucur Mitrea, Agrianii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 3 (120), mar., 1977, p. 50

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Ausdecensii ( usdecensii )

Ausdecensii
     Puternic trib tracic, care a locuit la nord de muntii Haemus (Balcani), între râurile Utus (Vit) si Asamus (Osem) afluenti ai Dunarii. Prin secolele I-II e.n. romanii i-au colonizat si împroprietarit pe ausdecensi la sud de Adamclisi si în alte parti ale Dobrogei, în mijlocul populatiei geto-dacice, ostila stapânirii romane. Se întelegeca asemenea împroprietariri au dat nastere unor ascutite lupte pentru pamânt între geto-dacii autohtoni si tracii balcanici, deveniti instrumente ale dominatiei romane la Dunare.
     În urma cu 75 de ani, istoricul Gr.G.Tocilescu a descoperit în satul Cetatea din judetul Constanta un stâlp de piatra gravat cu o inscriptie în limba latina si în care este vorba despre astfel de împroprietariri. În traducere, texul acestei inscriptii care, la vremea respectiva, a fost publicat cu mult lacune de lectura , suna astfel: "S-au asezat stâlpii de hotar al teritoriului comunitatii ausdecensilor, înspre daci. Caius Vexarus a delimitat hotarele, în conformitate cu actele de proprietate ale comunitatii. Dacii sunt obligati sa iasa dincolo (de aceste semne). Stâlpii de hotarnicie ai teritoriului comunitatii sa fie respectati. Messalla Pieror (?) a înfipt (în pamânt) stâlpii de hotar ai teritoriului. Ordinul fiind dat de catre Helvius Pertinax, guvernatorul de rang consular (al provinciei Moesia Inferior), s-a executat de Anternius Antonius, comandantul cohortei I de cilicieni". Este deci vorba despre un litigiu de propietate între geto-dacii si tribul tracic al ausdecensilor. Inscriptia dateaza din anii 177-179 e.n., perioada în care, dupa aflam din alte documente, Pertinax cumula functiile de guvernator al provinciilor Moesia Inferior, Moesia Superior si al celor trei Dacii. Din textul mentionat rezulta ca tracul C.Vexarus, un fel de inginer hotarnic, ajutat de un alt trac Messalla Pieror (?), a redelimitat teritoriul, asezând din loc în loc, stâlpi de hotarnicie. Pentru ca în timpul acestei actiuni sa nu se produca încaierari între partile în litigiu, prudentul guvernator Pertinax a ordonat tribunului Anternius Antonius, care comanda cohorta I de cilieni, cu garnizoana la Tomis (Constanta), sa fie prezent la fata locului cu soldatii sai. Inscriptia este categorica fata de daci, carora li se ordona sa "iasa" din teritoriul acordat ausdecensilor si, pe viitor, sa le "respecte" pamântul .
      În Dobrogra s-au gasit si alti stâlpi de hotarnicie, care reflecta o apriga lupta pentru pamânt între bastinasii geto-daci si colonistii de tot felul, veniti o data cu acvilele Romei. Doar poetul Ovidiu, în exilul sau tomitan, a manifestat simpatie fata de acesti autohtoni dârji, exploatati în vremea stapânirii romane pentru ca se opusesera legiunilor imperiale, atunci când acestea patrunsesera între Dunare si mare. Asa se explica de ce, în momentele de criza ale Imperiului roman (navala costobocilor din anul 170 e.n., razboaiele cu marcomanii si sarmatii ale împaratului Marcus Aureliu s.a.) geto-dacii din aceasta parte a Moesiei au cautat sa reintre în posesia pamânturilor ce le fusesera rapite. Ei n-au constituit o minoritate de daci alungati de peste Dunare de catre Traian, cum gresit afirma istoricul A.Alföldi, ci s-au aflat aici înca din vremea expeditiei lui Darius I (514 î.e.n.)opunându-se invaziei persane, fiind "cei mai bravi si mai drepti dintre traci", dupa aprecierea lui Herodot.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Albocensii

Albocensii
     Ptolomeu mentioneaza pe albocensi (Geografia;III;8,3) printre getii care locuiau în partile de sud-est ale Daciei. Originea lor dacica nu este pusa la îndoiala. Se crede ca numele lor provine de la localitatea Alboca, localizata în sudul Banatului de azi.


http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Apulii

      Apulii
     Trib dacic din centrul Transilvaniei, ( Muresul mijlociu )din zona orasului Apulum, avind ca resedinta cetatea de la Piatra Craivei, anticul Apoulon. In timpul lui Augustus, la o data greu de stabilit cu precizie, apulii au navalit la sud de Dunare, in Dobrogea (Consolatio ab Liviam,in Poetae Latini minores,118,vers. 387-388)

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Regele Burebista

Burebista a fost un rege al geto-dacilor (82 î.Hr. - 44 î.Hr.), întemeietorul statului dac

      Textele antice si marturiile epigrafice cu privire la BUREBISTA sint putine si nici macar toate nu sint in deplin acord cu numele sau. Ele n-i l-au transmis ortografiat in diferite variante. Astfel in textul lui Strabon, il gasim mentionat de 4 ori. Cel mai des folosit este BUREBISTAS In unele manuscrise intinim insa Burebistas  apoi Boirebistas  si chiar Beirebistas. In inscriptia dedicata de dionysopolitani lui Acornion numele figureaza in doua feluri: in rindul 22 in grafia Burebista si in rindul 33 apare sub forma Burabeista. Forma Burebeistas se intilneste si pe o epigrafa, pastrata partial, descoperita la Mesembria (Nesebar-Bulgaria) ridicata in onoarea unor comandanti locali care s-au distins"conducind oastea in razboiul impotriva lui Burebeistas"-

     Trecind la autori antici de limba latina numele regelui dac apare la : Iordanes (Getica 11,67)sub forma Buruista (Dehinc regnante gothis Buruista), la Trogus Pompeius (Historiae Philippicae in prologul cartii XXXII intocmita de Iustinus) se spune de o incrementa Dacorum per Rubobostem regem pe care unii autori moderni afirma ca ar fi o transcriere gresita a numelui BUREBISTA. Ultimele cercetari insa arata ca cresterea puterii dacilor a avut loc cu mai mult de un secol inainte de BUERBISTA ca o contra pondere la slabirea puterii celtilor, si deci este vorba de doua personalitati diferite.

     Ca orisicare geto-dac BUREBISTA avea un singur nume , obicei vechi aryan, si ca atare este specific traco-dac si face parte din grupa acelor antroponime ce nu se intilnesc la alte neamuri. Aceste nume sint alcatuite din sufixe si elemente lexicale, curente in vorbirea uzuala, apartinind fazei in care au luat nastere numele proprii. Astfel de nume, compuse din doua teme sint numite de lingvisti nume compuse, pline (zweistammige Vollnamen).

     Primul dintre elementele numelui Burebista, Bur-Bure-Buris-se intilneste si la alte antroponime sau toponime tracice: Bur-re-nus; Bur-ena; Bour-keistos; Bur-gaena; Bour-feitos; Bor-brefa; Piro-Bori-Dava. Cea dea a doua parte, finala, isi gaseste numeroase analogii: numele proprii din lumea traco-geto-daca sint numeroase: Zaeri-vista; Aulu-beista si altele cit si in numele compus Tara-bostes sau Costo-bostes. Radacina cuvintului poate proveni din sanscritul -bhuri-h- care inseamna bogat, puternic, mult, iar a doua parte are radacini in bho-s-k care inseamna "stralucit""nobil" sau"prea cunoscut"!         

     Majoritatea cercetatorilor sint insa de caord ca numele BUREBISTA ar insemna: "stralucit, nobil binecunoscut, primul intre barbati, puternic"  Faptul ca numele marelui rege apare in atitea ipostaze unele pe acelasi monument sugereaza ca acest nume are in componenta vocale tracice care nu aveau corespondent in limba greaca sau latina ori are sunete ca "a"sau"i"pe care evident autorii antici sau lapicizii sculptori in piatra, incercau in zadar sa le redea in alfabetul latin sau grecesc, dar care sunete se regasesc in limba romina

     Cele doua mari realizari ale luu BUREBISTA ,pe linga alte multe alte infaptuiri, sint realizarea primul stat al dacilor in acceptiunea moderna a civintului si unificarea triburilor geto-dace in cadrul acestui stat. Acest stat va supravietui creatorului sau si numai timpul scurt pe care l-a avut pentru a se intari a facut ca Roma sa cucereasca Dacia si nu invers.

     BUREBISTA a fost singurul om capabil ca intr-un timp relativ scurt sa uneasca toate semintiile certarete ale traco-daco-getilor, sa supuna pe toti vecinii si dusmanii Daciei, sa stapineasca toate orasele de pe tarmul Pontului Euxin. Dacii sub domnia de 40 de ani a regelui, fiind neinvinsi in toatre bataliile, realizind ceea ce lui Herodot ii parea imposibil dar confirmindu-l pe acesta. Uniti dacii ar fi putut stapinii lumea!

     Tot el este cel ce a pus sa se cladeasca in piatra formidabilul sistem de cetati din Muntii Orastiei, a ridicat temple in care preotii daci au timp si se si dedica cercetarilor astronomice, de botanica farmaceutica si medicina, si tot sub indelungata lui domnie numarul davelor creste vertiginos.

     Unirea tuturor geto-dacilor a transformat neamul getic intr-o mare putere europeana, facind din BUREBISTA "cel dintii si cel mai mare rege dintre cei ce au domnit cindva pesteTracia", stapin a ambelor maluri ale Dunarii pe aproape intreg cursul acesteia. Marea forta pe care neamul getic a pus-o in slujba regelui, i-a permis acestuia sa porneasca lupta impotriva celtilor si sa-i alunge din Dacia, ajungind astfel vecin cu neamurile germanice de sub conducerea suebului Ariovist. Victorios in luptele cu Boii si Tauriscii, apoi supunind pe celtii scordisci, va face incursiuni in teritoriile romane din Balcani, va supune pe Bastarni si va cuceri orasele-state grecesti de pe malul marii.Stapin pe un imens teritoriu, dispunind de forte uriase, militare si economice, Burebista isi putea permite sa se amestece in politica Romei. Numai norocul a facut ca armata lui Cezar sa nu ajunga sa dea piept cu ostile dace, otelite prin disciplina si fanatism religios. Alta ar fi fost soarta viitorului stapin al Romei.

     Amenintarea uriasei puteri de la nord de Dunare a continuat sa obsedeze Roma si dupa moartea lui Burebista. Lucanus, contemporan cu Nero, in opera sa intitulata "Pharsalia", in care a descris razboiul dintre Caesar si Pompei pune in gura lui Cato urmatoarele "feriti-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune in miscare pe geti si pe daci, Roma sa cada, iar eu sa mai ramin teafar"!

     BUREBISTA si geto-dacii vor ramine in istoriografia erudita a evului mediu occidental fiind revendicati ca stramosi de diferite popoare: gotii, danezii, spaniolii. In "Cronica Generala " regele Alfonso el Sabio povesteste cu entuziasm si admiratie despre ZAMOLXE, BUREBISTA si DECENEU. Faptele marelui rege si intreaga istorie a dacilor au constituit motive de mindrie pentru atitia care s-ar fi vrut urmasii lor!.
      Documentele vremii nu spun nimic despre acest lucru sau cele care spun s-au pierdut, in schimb in cele ramase se fac aprecieri admirative despre faptele si izbinzile sale si ale neamului sau, ceea ce obliga sa credem ca BUREBISTA avea neobisnuite virtuti ostasesti .politice si diplomatice.

     Strabon. contemporan cu marele rege dac, spune:" Burebista, barbat get, luind conducerea neamului sau, prin abstinenta si ascultare de porunci ,a ridicat pe oamenii acestia,asa incit ,in numai citiva ani,a intemeiat o mare imparatie si a supus getilor pe aproape toti vecinii; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradind Tracia pina in Macedonia si Iliria, iar pe celtii cei ce se amestecasera cu tracii si iliriii- a pustiit cu totul, iar pe boii de sub conducerea lui Cristasiro, precum si pe taurisci i-a nimicit cu desavirsire"

     Burebista a fost un rege pe masura cerintelor si virtutilor neamului sau, geto-dacii, care reprezinta ramura nordica a marelui popor trac, care l-a rindul sau are radacini adinci in spatiul carapato-danubiano-pontic. Despre traci Herodot spune: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei ,el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decit toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputinta si niciodata nu se va infaptui. De aceea sint acestia slabi"

     Statul dac sub BUREBISTA a fost rezultatul dezvoltarii vietii materiale si spirituale, prelucrarea fierului, roata olarului, olaritul in sine, agricultura practicata intens si organizat desi cunoscute din vechime acum au luat o deosebita amploare. Ca dovada a acestor dezvoltari este si sporirea populatiei, cind pe linga cresterea numarului de localitati se pot observa si infiintarea unor asezari de tip protourban-centre militare, religioase,politice pe care dacii le numeau in limba lor DAVA.

    

Regatul lui Burebista

Regatul lui Burebista este statul dac creat prin unirea triburilor geto-dace și condus de Burebista între 82 î.Hr. și 44 î.Hr..

BUREBISTA
      Cum va fi aratat acel stralucit barbat,care, acum doua milenii, ridicindu-se dintre ai lui, a unit triburile geto-dace, faurind un imperiu dacic? Care vor fi fost insusirile lui morale si fizice?

     Documentele vremii nu spun nimic despre acest lucru sau cele care spun s-au pierdut, in schimb in cele ramase se fac aprecieri admirative despre faptele si izbinzile sale si ale neamului sau, ceea ce obliga sa credem ca BUREBISTA avea neobisnuite virtuti ostasesti .politice si diplomatice.

     Strabon. contemporan cu marele rege dac, spune:" BUREBISTA, barbat get, luind conducerea neamului sau, prin abstinenta si ascultare de porunci ,a ridicat pe oamenii acestia,asa incit ,in numai citiva ani,a intemeiat o mare imparatie si a supus getilor pe aproape toti vecinii; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradind Tracia pina in Macedonia si Iliria, iar pe celtii cei ce se amestecasera cu tracii si iliriii- a pustiit cu totul, iar pe boii de sub conducerea lui Cristasiro, precum si pe taurisci i-a nimicit cu desavirsire"

     BUREBISTA a fost un rege pe masura cerintelor si virtutilor neamului sau, geto-dacii, care reprezinta ramura nordica a marelui popor trac, care l-a rindul sau are radacini adinci in spatiul carapato-danubiano-pontic. Despre traci Herodot spune: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei ,el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decit toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputinta si niciodata nu se va infaptui. De aceea sint acestia slabi"

     Statul dac sub BUREBISTA a fost rezultatul dezvoltarii vietii materiale si spirituale, prelucrarea fierului, roata olarului, olaritul in sine, agricultura practicata intens si organizat desi cunoscute din vechime acum au luat o deosebita amploare. Ca dovada a acestor dezvoltari este si sporirea populatiei, cind pe linga cresterea numarului de localitati se pot observa si infiintarea unor asezari de tip protourban-centre militare, religioase,politice pe care dacii le numeau in limba lor DAVA.

     Lumea geto-daca se caracteriza prin continuitate, particularitate transmisa si rominilor. Izvoarele istorice, la care se adauga numeroase marturii arheologice, vorbesc de existenta, inca din veacurile precedente, a unor capetenii iscusite : DROMIHETE, OROLES(sec 2 ien), RUBOBOSTES (sec 2 ien) si altii nenumiti care in fruntea ostirilor dace au infruntat pe sciti, persi, germani, celti, romani. In preajma crearii statului dac condus de BUREBISTA, existau 4 mari uniuni de triburi, care aveau moneda proprie, cu o arie de raspindire foarte mare de la Morava (riu ce desparte Moravia de Slovacia) si pina la Bug si Olbia si din Rodopi pina la Vistula. Dezvoltarea interna a societatii geto-dace ajunsese la un stadiu ce impunea trecerea la un sistem de organizare sociala superioara. BUREBISTA, prin marea sa opera de unificare, a raspuns acestei cerinte istorice, intemeind un stat centralizat, puternic pe care l-a condus timp de 4 decenii.

REGATUL   LUI   BUREBISTA
      Unirea triburilor geto-dace a fost posibila datorita premiselor etnice, culturale,lingvistice, spirituale si geopolitice. Unitatea etno-lingvistica este explicit aratata de autori antici (Strabon; Sallustius; Trogus Pompeius; Cassius Dio) iar Ptolemeu din Alexandria in "Indreptar geografic" mentioneaza citeva triburi dace (albocensi; buri; costoboci; piefigi; ratacensi; saboci) iar poemul anonim "Mingiierea Liviei " consemneaza tribul dacilor apuli. Unitatea religioasa se baza pe credinta in acelasi zeu ZAMOLXE si pe credinta in nemurire a tuturor tracilor si era deasemenea intarita de prezenta pe tot teritoriul locuit de geto-daci a anahoretilor numiti KAPNOBATAI si KTISTAI. Caile unirii sint doar doua: pe calea diplomatiei, care a strins in jurul lui Burebista acele capetenii care au inteles necesitatea unei singure autoritati politice si calea razboiului, a armelor pentru cei ce incercau sa-si pastreze privilegiile regionale. Exista posibilitatea ca insusi BUREBISTA sa fi condus cetele geto-bastarne care l-au infrint pe C. Antonius Hybrida in batalia de linga Histria.

     Dupa ce a reusit sa unifice triburile geto-dace si le-a impus disciplina si respectul fata de legi, BUREBISTA si-a consolidat statul si si-a extins stapinirea, folosind iscusinta sa militara, politica si diplomatica, a distrus puterea celtilor, pina in Slovacia, apoi a cucerit orasele grecesti de pe coasta de vest si de nord a Marii Negre de la Apollonia (Szopol-Bulgaria) pina la Olbia (la limanul Bugului). Intr-un timp relativ scurt marele rege, a izbutit sa intemeieze un mare regat care se intindea spre vest si si nord-vest pina la Dunarea de mijloc si Morava, spre nord pina la Carpatii Padurosi spre est pina la Bug si Marea Neagra iar spre sud , peste Dobrogea, pina in Balcani. Toate partile locuite de geto-daci, de la cursul superior al Dunarii pina la mare, formau un adevarat imperiu getic, asa cum il numeste Strabon, putind ridica la lupta, potrivit aceluiasi autor, o armata de 200000 de oameni, cifra impresionanta pentru acele timpuri!

     Primele expeditii organizate de BUREBISTA asigura flancul estic si sud -estic al regatului sau,intre Carpati si Nistru unde ii supune pe bastarni si ii infringe pe sciti apoi se ocupa de orasele traco-celtilor scordisci. Urmeaza apoi campania impotriva oraselor grecesti de la Pont. Se supun fara lupta : Tyras; Tomis; Callatis; Dyonisopolis; Apollonia in timp ce Olbia; Histria; Odessos si Mesembria sint atacate violent si supuse. Expeditiile apusene au ca scop asigurarea flancului vestic, unde dupa celto-tracii scordisci din SV, sint atacate triburile celtice ale Boiilor si Tauriscilor din NV.

     Stapinind o Dacie asa de mare si putenica, BUREBISTA a intervenit si in politica Romei, care stapinind acum Macedonia constituia un pericol pentru statul dac. Pentru a preintimpina un atac roman, BUREBISTA a luat partea lui Pompei in confruntarea acestuia cu Cezar. Dupa batalia de la Dyrrachium (Durazzo, Durreo-Albania), regele dac a trimis invingatorului o solie cu misiunea de a negocia o alinta. Regele Daciei oferea lui Pompei ajutor militar in schimbul recunoasterii de catre acesta a cuceririlor sale. Dar inainte ca oastea daca sa ajunga la locul bataliei, teatru de lupta aflat la o asa mare distanta, Pompei a fost invins de Cezar in batalia de la Pharsala. Cu toate acestea amenintarea getica a continuat sa produca ingrijorare la Roma, incit insusi Cezar se pregatea sa porneasca asupra Daciei, in fruntea unei mari armate pe care o concentrase in Macedonia. Planul nu a mai fost pus in aplicare deoarece in 44 ien Cezar este asasinat in senat.

     In ce priveste politica interna, sub marele rege dac se stabilesc norme juridice si etice prin indemnarea la sobrietate si abstinenta si desigur prin puterea exemplului. Noul mod de viata are ca centru spiritual Muntele sfint KOGAION dar s-au mentinut si incintele sacre locale. Pe plan local, BUREBISTA mentine in conducere pe sefii de trib locali care s-au supus, in timp ce pe plan central recruteaza oameni noi, insarcinati cu administrarea activitatilor productive, stringerea darilor si supravegherea muncilor obstesti. Astfel se realizeaza sistemul de fortificatii din muntii Surianul intre vaile Sebesului, Muresului, Streiului si Jiului, cuprinzind cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Banita, Capilna, Cugir si Virful lui Hulpe. Exista trei tipuri de cetati astfel construite:

     -cetati de piatra ecarisata(blocuri de calcar fasonate)
     -cetati de piatra nefasonata legate cu lut
     -cetati simple de pamint si lemn.

     Teama ca armatele lui BUREBISTA ar putea ocupa provinciile romane a continuat sa ingrijoreze Roma. La un moment dat s-a raspindit zvonul ca dacii au invadat Macedonia, obligind senatul roman sa trimita o delegatie la fata locului pentru a cunoaste adevarul. Marc Antoniu, fostul adjunct a lui Cezar, s-a folosit de zvonurile care circulau pentru a obtine conducerea unei mari armate -lucru initial refuzat de senat-in vederea unei confruntari cu ostile lui BUREBISTA. Odata ajuns la comanda, Marc Antoniu, si-a adus armata in Italia si a pornit al doilea razboi civil.

     Statul geto-dac intemeiat de BUREBISTA, prima formatiune politica de asa amploare atit in istoria noastra cit si printre primele in Europa, a avut o puternica o puternica inriurire asupra urmasilor, favorizind o intensa circulatie economica si o rapida raspindire a formelor culturii geto-dacice in tot arealul stapinit de marele rege, contribuind prin marea opera politica a lui BUREBISTA la formarea unui statornic indemn la unitate si independenta.