Acest articol este preluat de pe:
Intalnirea
Totul a inceput in
toamna anului 2007, o toamna care nu se anunta cu nimic deosebita pentru mine.
Ma grabeam sa ajung la o intalnire cu cativa oameni care aveau un hobby ceva
mai aparte fata de firescul cotidian. Aveau aceleasi preocupari pentru evolutie
si stiinta spirituala, ca si mine, preocupare ce dateaza de mai multi ani. Astfel
de preocupari apar atunci cand religiile existente nu-si mai gasesc ecou in
inima si sufletul omului; incep astfel cautarile catre alte zone ale
cunoasterii si spiritualitatii. Nu degeaba s-a spus ca „omul nu traieste numai
cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.“ Mai intai,
aceste cautari au fost in exterior. Citeam cu o mare sete orice lucrare de
spiritualitate aparuta dupa schimbarile din ’89. Aceste lucrari erau de toate
categoriile, unele pareau intr-adevar inspirate de Dumnezeu, altele insa pareau
a veni din saloanele vreunui ospiciu de boli psihice. Aproape toti autorii de
valoare, din toate religiile si curentele spirituale, aratau o singura directie
de cautare: in interiorul omului. Pas cu pas, am urmarit sa patrund pe acest
taram misterios. Pare oarecum neobisnuit dintr-un anumit punct de vedere sa
spui ca iti explorezi interiorul. Cei mai multi confunda acest loc cu partea
fiziologica, cu senzatiile si emotiile simple. Ele fac parte tot din invelisul
exterior chiar daca la o prima observatie ni se par ca sunt din interior.
Interiorul omului este o zona in care nu ai ce cauta daca nu esti sincer.
Revin la intalnirea
avuta in toamna.
Urma sa facem o
calatorie astrala in grup catre o zona mai speciala, si anume, in Muntii Bucegi.
Eu unul, eram cam sceptic in legatura cu asemenea calatorii, deoarece spatiul
astral este o realitate subtila mai speciala, mai volatila. Este un spatiu in
care parametrii de manifestare – receptare depind foarte mult de anumiti
factori: de capacitatea de perceptie, de gradul de autocontrol mental atins si
mai ales de cultura si nivelul de evolutie spirituala. Prin urmare este foarte
greu de verificat la ce fel de informatii are acces unul sau altul, caci
perceptia este trecuta prin filtrul tuturor acestora, iar de multe ori
informatia poate lua conotatii tragice, hilare sau chiar aberante. Nu de putine
ori, cei care au facut astfel de calatorii au primit anumite informatii care au
fost transpuse in mentalul constient in imagini care frizau bunul simt. Nu
putini au fost cei care au iesit (voit sau nu) in spatiul astral si au transmis
anumite ,,profetii” care, bineinteles, nu s-au materializat. Este destul de
greu de ,,tradus” astfel de transmisiuni si asta deoarece ai nevoie de multe
cunostinte despre respectiva persoana, despre trecutul sau, religia,
personalitatea, gradul sau de cultura etc., de aceea eram mai degraba sceptic.
De asemenea, calatoriile in grup pot fi si ele inselatoare caci in acest caz,
acesti parametri depind de cel care conduce grupul si este foarte greu pentru
el sa armonizeze un grup la parametrii subtili, chiar si pentru doua sau trei
persoane.
Eu personal, luasem la
cunostinta de mai bine de cinsprezece ani despre anumite locatii din muntii
Romaniei, locatii speciale care au o mare incarcatura energetica si spirituala.
In ultima vreme, la moda, ca sa ma exprim astfel, este o zona din Bucegi in
care s-ar afla, printre altele, si o anumita pulbere mai speciala. Chiar daca
unii dintre noi, cei de fata, avusesem cunostinta despre acea pulbere, ca
urmare a unei carti aparute in urma cu mai bine de zece ani, nu-i dadusem mare
atentie la timpul cuvenit datorita faptului ca reprezenta un amanunt ce nu era
parte dintr-o anumita dinamica
spirituala.
Ne hotaraseram sa vedem
despre ce era vorba. Motivatia noastra era data de o anumita carte aparuta
cu ceva timp in urma si care a avut un foarte mare impact asupra multor oameni
ce inca nu au habar de capacitatile de care dispun si care pot distorsiona
astfel, la modul inconstient, realitatea. Urma sa fim ghidati in aceasta
calatorie de catre o persoana avand o vasta experienta in domeniul
ezotericului, cu o varsta destul de inaintata dar care avea un spirit mereu
tanar si care, prin vibratiile inalte pe care le emitea, reusea sa ne transmita
o stare de caldura sufleteasca si de siguranta deosebita.
Iata-ne asadar
impreuna, la o anumita adresa din Bucuresti, pentru a face o calatorie astrala
spre acea destinatie.
Dupa cateva etape
preliminare in care ne-am armonizat cat de cat corpurile subtile, am iesit
impreuna in spatiul astral, ghidati nu numai de catre aceasta persoana, ci spre
uimirea mea si de catre o fiinta de lumina. In foarte scurt timp am ajuns in
zona in care troneaza batranul Sfinx. La indemnul fiintei de lumina am patruns
intr-o interesanta raza ce parea ca tasneste din scoarta terestra si prin
intermediul careia ne-am deplasat la o oarecare adancime. Nu parea a fi o raza
oarecare, ci una avand o forma volumetrica, la fel ca un cilindru de lumina. Nu
pot spune exact la ce adancime ajunsesem, dar am intuit ca s-ar afla la cel
putin cateva sute de metri dedesubt. Am ajuns intr-o sala circulara, mai corect
spus, un fel de cupola semisferica a carei baza nu parea a depasi 60-80 metri
in diametru. Intr‑adevar, in interiorul acestei cupole se afla din abundenta
acea pulbere mai speciala, foarte fina, despre care citisem si care parea a fi
compusa din doua tipuri de pulbere, una de culoare argintie si alta de culoare
aurie. La indemnul ghidului nostru terestru, ne-am jucat asemeni copiilor cu acea
pulbere in timp ce ghidul de lumina parea ca nu se mai afla in raza noastra
astral-vizuala. Remarcasem ca acea zona nu avea doar o incarcatura energetica
neobisnuita, ci si una emotionala, caci aveam o stare deosebita, o bucurie
aparte, asemenea regasirii, reintalnirii cu o persoana foarte draga.
La scurt timp insa,
ghidul nostru terestru ne-a anuntat ca este timpul sa ne retragem in corpurile
fizice, facandu-si acum prezenta si fiinta de lumina care ne ghidase la
inceput. Am parcurs aceiasi pasi dar in sens invers si iata-ne inapoi in acea
zona a capitalei de unde incepusem calatoria.
A fost o experienta
placuta, chiar daca nu era cu nimic mai speciala decat altele, dar totusi am
remarcat ca pastrasem acea prospetime sufleteasca pe care o avusesem acolo,
precum si o bucurie cu totul deosebita. Chiar daca media noastra de varsta era
trecuta de a doua tinerete, am remarcat o bucurie si o anume sclipire in ochi
la toti cei care am parcurs aceasta experienta, cum numai copii o au atunci
cand primesc ceva in dar. Cu totii am fost fascinati de aceasta scurta
experienta. In rest nu vazusem nimic special sau poate ca nu trebuia sa vedem…
inca.
Insa ceva s-a petrecut
cu mine acolo, a fost o atingere mai speciala a unei ,,corzi sensibile“ a
sufletului meu, caci la scurt timp dupa ce am parasit acea locatie, unde
experimentasem calatoria astrala, ma gandeam numai la ceea ce simtisem, la acea
bucurie interioara resimtita. Desi experienta parea banala, impactul asupra
corpului meu emotional a fost foarte mare, dar, culmea, nu acolo, ci mai cu
seama dupa ce am revenit in corpul fizic simtisem mai pregnant aceste emotii
deosebit de placute.
In drum spre casa
priveam expresiile fetelor oamenilor pe care-i intalneam, neputand sa nu remarc
asupra lor amprenta necazurilor, a neajunsurilor, bolilor, deznadejdilor,
neputintelor lor. Voiam sa le dau din bucuria traita de mine cu scurt timp in
urma, pentru ca era o bucurie primita si nu una personala sau muncita, ca sa
zic asa, dar din pacate nu era cu putinta. Eu primisem in dar acea stare, dar
n-o puteam darui la randul meu.
Candva, cu mult timp in
urma, oamenilor li s-a spus ca suferinta duce la mantuire, la eliberare, ca
este nevoie de suferinta pentru a ajunge pe anumite trepte evolutive. Am crezut
si eu in asta. Nimic mai fals! Nu era nevoie de suferinta si nici acum nu este
nevoie de ea; poate ca in drumul nostru vom avea parte de anumite neplaceri,
dar nicidecum de-o continua suferinta intrerupta ici-colo de mici bucurii
lumesti.
Lucrurile se vor
schimba pentru ca trebuie sa se
schimbe!
Am ajuns acasa in cele
din urma si am simtit ca nu mi‑a fost indeajuns ceea ce am experimentat si
trait cu acest grup. Simteam ca o forta deosebita ma atragea in acel loc; n-as
putea defini acea stare interioara... era ca o puternica sete sufleteasca pe
care n-o puteam potoli decat daca m-as fi reintors acolo.
Trebuia sa ajung din
nou acolo!
Prin urmare am facut
pregatirea pentru a iesi din nou in astral.
In trecut, am contactat
un ghid spiritual care, printre altele, ma conducea in anumite locatii, dar nu
prea dadeam importanta acestora deoarece consideram ca erau proiectiile mentale
ale ghidului combinate chiar cu imaginatia mea, pentru a-mi induce o anumita
stare de confort si echilibru la nivel psiho-mental, aceasta stare de echilibru
fiind obligatorie pentru a reusi macar un mic avans in evolutia spirituala.
Am reusit sa-mi
contactez foarte usor ghidul si i-am transmis telepatic intentia-gand ca doream
sa fac o calatorie intr-o anumita locatie si ca am nevoie de asistenta si protectia
sa, avand in vedere ca astralul este locuit de fel de fel de entitati si nu
toate sunt evoluate din punct de vedere spiritual, iar eu nu pot spune ca sunt
un sfant. Aveam asadar nevoie de protectie.
– Era timpul sa ne
revedem la modul constient, imi spuse Ramo, ghidul meu spiritual. De fapt, eu
am fost prezent de multe ori in jurul tau, cu toate ca nu reuseai sa
constientizezi aceasta.
Prezenta sa era o
deosebita incantare pentru mine; vibratia acestei fiinte solare (imi spusese
odata ca locuieste in astrul sistemului nostru - Soarele) era ca o hrana pentru
sufletul meu. Ii datorez foarte multe lui Ramo, enorm de multe. Imi aparea in
planul astral ca fiind o sfera de lumina avand in centru un fel de nucleu
luminos foarte stralucitor, din acest nucleu desprinzandu-se mii de „fulgere“
catre sfera exterioara, aceasta sfera exterioara avand o luminozitate ceva mai
diafana. De multe ori, pentru a ma menaja, lua o forma umana, cateodata de
barbat, cateodata de femeie, insa de cele mai multe ori in aceasta forma
sferica isi facea aparitia.
Imi aduc aminte cu mare
bucurie cum am reusit sa contactez aceasta fiinta de lumina... Cu ceva vreme in
urma hotarasem sa parcurg un drum mai aparte, drumul evolutiei spirituale. Inca
din frageda copilarie am fost fascinat de Dumnezeu, de acele fiinte care ne
ajuta in viata noastra de zi cu zi si pe care le numim ingeri. De la bunica mea
am deprins primele rugaciuni, iar fascinatia povestilor pe care mi le spunea
despre acesti minunati ingeri era imensa. Anii au trecut… am descoperit ca sunt
pe pamant oameni care se ocupa in mod oficial de relatia noastra cu
divinitatea. Preotii, caci despre ei era vorba, nu au reusit din pacate sa
reaprinda in mine acea fascinatie pe care o avusesem in copilarie referitor la
mirifica lume divina. Am descoperit ca erau oameni ca si noi, cu bune si cu
rele; in fond asta este meseria lor, si este o meserie nobila. Avem totusi
nevoie de ei. Dar golul acela din sufletul meu nu era umplut. Asta m-a facut sa
caut in alte zari, alte religii, alte forme de cunoastere spirituala. Am
cunoscut in cele din urma, prin intermediul unei cunostinte, o persoana
deosebita, foarte evoluata din punct de vedere spiritual. De cum am ajuns s-o
cunosc, respectiva persoana a determinat o anume atingere subtila in sufletul
meu. Incepuse astfel a se contura drumul meu intr-ale evolutiei spirituale.
Dupa o scurta perioada de timp mi-a spus cum pot contacta ghidul meu spiritual.
Era simplu, foarte simplu: trebuia sa fac o rugaciune sincera catre divinitate
si sa astept momentul in care ghidul meu isi facea simtita prezenta. Fiecare
stie, simte, cand acea fiinta este aproape. Am luat o foaie de hartie si parca
automat am scris… Ra mmm ooo.
Mi-aduc aminte ca ma
comportasem asemenea unui copil care abia astepta sa deschida darul primit de
Craciun. Stiam tehnica de iesire in planul astral, prin urmare am facut imediat
pregatirea necesara. Asa am reusit sa-l/s-o disting prima data pe Ramo. Emotia
acestei prime intalniri nu se poate descrie in cuvinte. Este ceva special, ea
se traieste, nu se poate transmite. Cu toate ca aceasta emotie virgina a fost
putin umbrita de o oarecare neincredere, ea nu se poate pierde. Imi apartine
numai mie, este comoara mea sufleteasca din care cu cat i-au mai mult, cu atat
se face tot mai mare.
Au inceput astfel
primele mele eforturi pe acest nou drum. Intr-una din iesirile mele in
planurile subtile am fost instiintat ca voi merge in ceea ce se numeste Templul
Divin. Acolo am intalnit o fiinta de-o luminozitate si o caldura greu de
transpus in cuvinte. Aceasta mirifica fiinta mi-a oferit in dar o piramida
aurie deosebita. Partea superioara a piramidei emitea o lumina aurie
impresionanta. Ulterior, aflasem ca de fapt acea fiinta mirifica nu era alta
decat Lumina ce se intrupase pe pamant acum doua mii de ani. Era chiar Iisus.
Cat de seci sunt
cuvintele si cat de putine pot transmite! Aproape ca mi se pare un sacrilegiu
sa vorbesc despre acele momente...
La inceput nu stiam ce
sa fac cu acea piramida, stiam ca nu mi-a fost data doar pentru „decor”. Cred
ca si cu ajutorul lui Ramo am reusit sa intuiesc ca era un fel de locuinta in
planul subtil, pe care o puteam mari in volum prin puterea gandului meu.
Impartisem astfel piramida in mai multe compartimente, una in care lucram cu
fiecare corp subtil in parte, alta in care realizam diferite proiectii, una
pentru energizare si alte cateva. A fost o perioada de cateva luni in care
lucrasem zilnic pentru evolutia mea, alaturi de Ramo, in respectiva piramida.
Insa trebuie spus ca acest tip de munca necesita un foarte mare consum
energetic, din toate punctele de vedere, iar la un moment dat este nevoie de o
pauza, mai mare sau mai mica. Mai trebuie sa spun ca anumite lectii deprinse in
piramida trebuiau verificate si in viata reala. Erau asadar anumite teste pe care
trebuia sa le experimentez si mai ales sa le trec. Nu a fost deloc usor. Pe
unele le-am trecut, pe altele nu. Nu era nicio graba, de fapt graba nu are ce
cauta pe acest drum. Toate la timpul lor! De mine depindeau aceste teste, cu
toate ca eram avertizat ca unele nu sunt inca pe masura puterii si intelegerii
mele actuale. La un moment dat, Ramo mi-a sugerat ca am neaparat nevoie de o
pauza si ca eu decid cat de lunga va fi aceasta.
Se pare ca pauza nu a
durat mult timp, caci iata, experienta cu acel grup m-a facut sa revin din
„vacanta”.
Astfel ca si acum am
reactivat, ca sa spun asa, acea piramida ce-o pastram in campul meu astral si
la fel ca in calatoriile din trecut, acum a trebuit sa parcurg o etapa
preliminara pentru a iesi in mod armonios in dimensiunea astrala. Am inceput cu
relaxarea totala a corpului fizic, deconectarea de orice fel de tensiune
emotionala si mentala, si mai apoi am patruns in spatiul astral, dar fara a ma
deplasa. Am marit cu puterea gandului piramida aurie, fiind apoi preluat de
ghidul meu spiritual inauntrul ei. Intrasem in compartimentul destinat cu
energizarea, de unde Ramo se ocupa de curatarea centrilor energetici si a
meridianelor, apoi imi curata corpul astral si mental, si doar in aceste
conditii eram considerat apt pentru a calatori in spatiul astral fara probleme.
Nu era o etapa prea placuta deoarece dura aproximativ 30 de minute, iar daca
energizarea si curatarea centrilor energetici era o placere, nu pot sa spun la
fel despre curatarea corpului emotional si mintal, caci atunci trebuia sa
revad, sa retraiesc toate evenimentele de care nu eram prea mandru si sa le
elimin substratul energetic si informational. De asemenea, trebuia sa fac un
efort mental mai mare pentru a clarifica orice situatie negativa din trecutul
meu apropiat si astfel a debloca sau macar a izola blocajele mentale ce au
determinat in cele din urma anumite manifestari negative.
Dupa ce am trecut de
etapele preliminare, am iesit din piramida si m-am indreptat direct spre zona
muntilor Bucegi pentru a retrai experienta avuta cu putine ore in urma. Am
ajuns repede in zona Sfinxului si am remarcat imediat raza de lumina ce tasnea
din scoarta terestra. In apropierea acestei raze am observat o fiinta de lumina
foarte stralucitoare, iar ghidul meu mi-a transmis ca este strajerul acestui
loc si ca trebuie sa-i cer permisiunea pentru a ma atasa de acea raza
transportoare si a ajunge astfel in interior.
Fiinta de lumina si-a
dat acceptul pentru a patrunde, dar pentru moment ghidul meu spiritual m-a
lasat singur si mi‑a spus ca trebuie sa incerc sa patrund fara ajutor in zona.
Am avut mai multe incercari de a patrunde singur, dar din pacate eram parca
deviat din calea acelei raze. Eram putin dezamagit ca singur nu eram capabil si
chiar daca fortam intrarea, in foarte scurt timp eram expulzat afara. In cele
din urma, acea fiinta de lumina, ce parea a fi strajerul locului m-a luat pur
si simplu (am simtit invaluirea vibratiei sale deosebite), si astfel am ajuns
in acel loc din interiorul muntilor Bucegi. Am patruns in respectiva cupola
semisferica, de unde m-am si „aruncat“ asupra pulberii fine pentru a ma „juca”,
crezand ca de la ea aveam acea stare de bine, de liniste, armonie.
La un moment dat am
remarcat in peretele lateral o forma dreptunghiulara mai aparte ce nu parea sa
faca parte din structura cupolei. Nu stiu ce anume m-a determinat sa patrund
prin acea forma dreptunghiulara, chiar nu stiu, era un fel de atractie
irezistibila. Si nici nu am intrebat ghidul daca pot face acest lucru. Cert
este ca m-am aventurat prin ea, iar pentru o secunda am crezut ca ma voi pierde
in... neant sau in nu stiu ce spatiu. Ma aflam la marginea unui vartej urias,
de-o incredibila dimensiune. Acest vartej intunecat parea ca se adanceste
undeva in strafundul pamantului, ca un hau imens. Era o imagine infricosatoare.
Pentru moment crezusem ca se va sfarsi totul pentru mine, insa am reusit sa ma
adun cumva si am constientizat faptul ca am corpul fizic acasa, iar ca acolo
sunt doar in corpul astral, si legatura nu se poate rupe decat in foarte rare
cazuri, mai ales ca nu eram atras efectiv de acel vartej de culoare intunecata,
ci era doar o imagine, pur si simplu. Asta m-a facut sa-mi revin foarte repede
si sa spun ca nu mi-e frica. Chiar am patruns din proprie vointa spre mijlocul
acelui vartej, moment in care imi repetam ca nu-mi este frica. Eram ca un copil
neastamparat care spunea intruna ca nu-i este frica.
Ei bine, la un moment
dat, acel hau intunecat a disparut vederii mele si iata ca de fapt acolo nu era
altceva decat o alta sala avand cam aceleasi dimensiuni cu cea in care se afla
pulberea. Ghidul meu spiritual era langa mine si pentru moment am simtit un fel
de jena ca m-am aventurat dincolo fara a-i cere permisiunea sau fara macar sa-i
fi spus de intentia mea. Mi-am dat seama ca imaginea acelui hau imens era doar
o proiectie asupra perceptiei mele vizual-astrala si ca nu reprezenta altceva
decat un mic test.
– Nu este nicio
problema, trebuia sa fi patruns singur aici. De fapt, acest loc a fost sursa
acelei atractii irezistibile pe care ai avut-o. Ai mai fost aici, in alte
vremuri..., imi spuse Ramo, ghidul meu spiritual.
In foarte scurt timp
si-a facut aparitia o fiinta de-o luminozitate cu totul si cu totul deosebita,
de un albastru fosforescent, ca un fel de arc electric albastru. Ochii fizici
nu ar fi rezistat cu siguranta unei asemenea straluciri. Mi-e greu sa descriu
nuanta si luminozitatea acelui albastru insa pot spune ca simteam o vibratie cu
totul deosebita, ce nu a mai fost simtita de mine pana atunci. De fapt, fiinta
din fata mea emitea acea stare de liniste, armonie, forta si totodata
prospetime, care m-a facut sa revin acolo. Pur si simplu, nu stiam ce sa fac,
ce sa spun... priveam... pur si simplu priveam acea fiinta de lumina de un
albastru deosebit. Stiu doar ca vroiam sa-mi intreb ghidul cine este. Nici n-am
apucat sa-mi exprim intentia de a intreba, caci acea fiinta imi si raspunse
imediat:
– Sunt parte a
Principiului Unic in aceasta galaxie. Sunt prezent pe fiecare planeta locuita,
sub diferite forme energetice. Pe planeta voastra am luat o forma energetica
mai condensata in urma cu peste cinci milioane de ani. Acum doua milenii si
jumatate, dupa cum socotiti voi, sapte unitati de constiinta din aceasta
energie s-au desprins pentru a se intrupa si a da un nou impuls evolutiv
civilizatiei voastre. Una dintre aceste sapte unitati de constiinta s-a
intrupat in aceasta zona geografica. Voi ma cunoasteti sub numele avut atunci:
Zamolxe. Eram
pur si simplu uluit de ceea ce mi se petrecea. Eram efectiv blocat de uimire, de
ceea ce mi se spusese si mai ales de ceea ce simteam. In zona planului astral
senzatiile, simturile, sentimentele sunt mai intense decat cele resimtite in
corpul fizic, de aceea ma simteam coplesit de-a binelea. Auzisem de Zamolxe,
stiam ca a fost un mare initiat al neamului geto-dac si ca a fost socotit zeu
inca din timpul vietii. Dar nicidecum ca ar fi fost cine spune ca este, adica
parte a Divinului. Ce puteam sa spun? Cum trebuia sa ma adresez?
– Nu trebuie sa mi te
adresezi cu vreo formula anume; spune-mi simplu, Zamolxe. Toate fiintele sunt
parte a Divinului. Sa nu uiti acest lucru nicio clipa!
– Sunt bulversat de
aceasta experienta... Zamolxe. Nici nu visam ca pe teritoriul nostru, in
trecutul indepartat, am avut un astfel de privilegiu, am spus. Acum, am primit
informatia ca de fapt esti parte a Principiului Unic, care este insasi
Divinitatea in forma activa, dupa cum ne-au transmis inteleptii din toate
civilizatiile.
In mintea mea se
desfasurau imagini cu o rapiditate incredibila. Incercam sa fac tot felul de
conexiuni logice, prin care sa pun cap la cap anumite informatii si sa gasesc
un numitor comun cu ceea ce mi s-a transmis. In plus, aveam acum si informatia
ca de fapt Zamolxe a fost intruparea uneia dintre cele sapte unitati de
constiinta desprinse. Eram desigur foarte curios sa aflu cine anume erau
ceilalti. Nici nu apucasem sa pun aceasta intrebare, ca mi s-a si raspuns:
– Numai trei dintre
cele sapte unitati de constiinta le cunoasteti. In aceasta zona am fost eu,
cunoscut atunci sub numele de Zamolxe; pe teritoriul Chinei actuale am fost
cunoscut ca Lao Tze, pe cel al Indiei sub numele de Gautama Siddhartha, numit
ulterior Buddha. Dintre celelalte patru unitati de constiinta, doua s-au
intrupat pe cele doua continente americane, una pe teritoriul actualului stat
Iran, iar cea de-a saptea, pe una din insulele arhipelagului numit acum
Indonezia.
Simteam ca trupul meu
astral luase alte forme. Incarcatura energetica deosebita pe care o emana
Zamolxe ma coplesea pur si simplu. Simtisem chiar o stare aparte, de parca nici
nu eram eu, ci altcineva... parca imi pierdusem identitatea si eram parte
integranta a acelei energii. Cred ca acest lucru se datora si faptului ca
gandurile mele erau ca o carte deschisa pentru Zamolxe.
– Este timpul sa ne retragem,
imi spuse Ramo. Deja este prea mult pentru tine. Vei mai reveni aici. Chiar
foarte curand. Deocamdata trebuie sa-ti integrezi aceasta vibratie.
Nici nu mai stiu daca
i-am multumit lui Zamolxe pentru ca s-a aratat vederii mele sau daca mi-am luat
ramas bun. Eram prea buimacit de forta sa radianta. Uimirea mea si efortul
psiho-mental urias pe care l-am facut in acele momente au contribuit si ele la
acea stare in care aproape ca nu mai stiam cine sunt. Nici macar nu mai stiu
daca am revenit constient in trup sau efectiv am fost adus de catre ghidul meu
spiritual.
Era totusi... ceva cu
totul si cu totul deosebit, stiam si simteam totodata ca nu putea fi o
proiectie a ghidului sau imaginatia mea, toate cele ce-am trait acolo. Am
simtit prezenta ghidului in jurul meu mai mult timp dupa ce am revenit in
trupul terestru. Aveam sa aflu mai tarziu ca ma ajuta sa integrez vibratia
zonei vizitate in fiinta mea, in vibratia mea. Si nu numai atat. Mi s-a
transmis telepatic ca se va lucra asupra corpului meu emotional si mental.
Adica se vor face un fel de interventii chirurgicale la nivel subtil. Trebuia
sa fiu cat mai lucid in astfel de calatorii, fara prea mari interferente
emotionale. Am acceptat interventiile pe corpul astral si mental caci aveam
incredere totala in Ramo. De cele mai multe ori, aceste interventii se fac in
timpul somnului, iar unele se fac in stare de veghe, in special interventiile
ce au rol reglator.
Intr-adevar,
interventia avuta asupra corpului meu astral, din noaptea urmatoare, a avut darul
de a estompa cat de cat acele manifestari emotionale ce interferau cu mentalul
constient. Nu retin niciun fel de amanunte, nici macar nu stiu daca am visat
ceva. Parea ca as fi avut un somn adanc. Dimineata am simtit cateva mici
„descarcari“ de curenti reci si calzi in corpul meu fizic si asa mi-am dat
seama ca interventia chiar avusese loc. De asemenea, aveam o stare de liniste
si de siguranta mai aparte. Mi-am dat repede seama ca ceea ce traisem cu o zi
inainte a fost cat se poate de autentic si ca in seara aceea urma sa continui
ceea ce se intrerupsese, adica intalnirea cu Zamolxe.
Cu toate ca interventia
a avut un succes deosebit, inca mai simteam inainte de iesirea in spatiul
astral un anume fior in corpul emotional. Dupa etapele preliminare – energizare,
reglare, armonizare – am iesit in astral impreuna cu bunul meu ghid Ramo.
Directia, desigur, a fost Bucegiul. Am remarcat ca reusisem de data aceasta sa
patrund singur in interiorul cupolei si ca vibratia locului a fost bine
integrata vibratiei mele. Nici nu mai bagasem in seama acea pulbere, am mers
direct spre acel portal sau fereastra, nu stiu cum sa‑i spun, si am trecut
dincolo, in cealalta sala circulara. Acolo, bineinteles, se afla stralucitorul
Zamolxe.
– Bine ai revenit, imi spuse Zamolxe.
Auzeam si simteam
totodata, in toata fiinta mea, cuvintele sale. Receptia informatiei in zona
astralului e foarte diferita de cea din realitatea fizica; aici informatia
parca se simte.
– Multumesc ca m-ai
primit Doamne, parca am gangurit eu.
– Spune-mi simplu
Zamolxe. Au trecut vremurile in care se foloseau astfel de formule. Diferenta
dintre noi este doar de vibratie. Candva, am fost la fel ca fiecare dintre voi.
Si voi mai fi iarasi peste putina vreme.
Totusi, chiar daca
interventia a avut succes, din cate mi‑a spus Ramo, imi era destul de greu sa
fiu bine „adunat“ in ganduri si simtiri.
– Urmeaza-ma, imi spuse Zamolxe.
In stanga acelei sali
circulare, raportat la fereastra, am observat un coridor, iar la o oarecare
distanta in interiorul coridorului am zarit un fel de masa rotunda ce parea
alcatuita din acelasi material ca si peretii cupolei, dar care avea o inaltime
destul de mica in comparatie cu o masa normala. Zamolxe m-a invitat sa ma asez
intr-o parte a ei. La fel a facut si el, pe partea diametral opusa. De undeva
de sus a aparut un fel de cristal de culoare albastru inchis. Era de forma
sferica, dar in zona de mijloc era „slefuit“ in multe forme triunghiulare
legate intre ele in mod armonios, formand o banda din triunghiuri ce inconjura
sfera. Acea sfera s-a asezat intre mine si Zamolxe, undeva la nivelul fruntii.
La un moment dat, din zona unde era centrul energetic numit Ajna a lui Zamolxe
a tasnit un fel de raza ce a trecut prin acel cristal sferic pana in centrul
meu energetic Ajna. In acelasi timp, sfera se rotea de la dreapta spre stanga
in jurul axului vertical. Simteam cum acea forma de energie patrunde in toata
fiinta mea, iar efectul resimtit de mine a fost aproape instantaneu. Reuseam
acum sa-mi controlez aproape toate manifestarile emotionale, iar mintea mea
incepuse sa se limpezeasca. Remarcasem insa o ciudata ondulare a corpului meu
astral. Ramo, care se afla in apropierea noastra tot timpul, mi-a transmis
telepatic ca acea ondulare se datora insuficientei mele dezvoltari din punct de
vedere spiritual si mai ales unui echilibru insuficient realizat intre
corpurile mele subtile.
La un moment dat,
Zamolxe mi-a spus sa patrund printr‑o interesanta forma geometrica aflata in
stanga zidului lateral. I-am urmat indicatia si m-am trezit in mijlocul unei
camere a carei forma n-am putut s-o sesizez pentru ca acolo se aflau o multime
de mici fulgere multicolore. Am simtit in acel moment o oarecare teama deoarece
disparuse prezenta celor doi, iar apoi aveam senzatia ca sunt atras de o forma
de gravitatie ce pornea dintr-un anume punct aflat in acea camera. Eram foarte
uimit sa remarc aceasta gravitatie, mai ales ca simteam clar faptul ca ea este
diferita de cea „normala”, cu toate ca in astral nu ai decat foarte putin
perceptia gravitatiei. Am observat foarte rapid ca acele mici fulgere care ma
impresurau aveau darul de a ma reechilibra energetic. Era chiar o senzatie
deosebita, imi simteam corpul astral brazdat de niste furnicaturi placute. La
un moment dat, din proprie vointa, am iesit din acea camera si intr‑adevar
senzatia de ondulare disparuse, iar eu ma simteam cu adevarat foarte bine
energizat, echilibrat si chiar aveam o stare pace, de detasare, cum nu mai
avusesem inainte.
– Ajunge pentru ziua de
azi, imi spuse Zamolxe.
Fixeaza-ti vibratia, starea pe care o ai acum, la nivel subtil.
Desi as fi vrut sa mai
stau acolo, am inteles ca trebuie sa ma conformez si sa revin in trupul
terestru. Zamolxe mi-a transmis ca voi reveni de doua ori pe saptamana in acest
loc, si nu numai, pentru a continua ceea ce incepusem. Nu stiam cum sa-i
multumesc caci simteam un echilibru, un calm si o vitalitate foarte mare, cum
nu mai traisem inainte. Am ajuns in cele din urma in trupul fizic. Acea stare
s-a transmis si in timp ce eram in trupul fizic, ca sa zic asa, cu toate ca
stimulii realitatii fizice si ai masinariei organice a trupului micsoreaza
destul de mult anumite sensibilitati.
In cele cateva zile
avute la dispozitie pana la noua intalnire cu Zamolxe, am urmarit sa adun cat
mai multe date despre el. Cine a fost, ce a facut, cand a trait... Eu stiam
prea putine despre Zamolxe, la fel ca majoritatea oamenilor. Din pacate, am
descoperit foarte putine informatii, cele mai multe fiind din partea unor
istorici ai vremii: Herodot, Strabon, Platon, Iamblichos, Porphirius si altii.
Am descoperit ca cei mai multi il asociaza cu Pitagora, marele invatat grec, si
ca ar fi fost sclavul acestuia. De asemenea, ca ar fi fost un mare reformator
pentru neamul tracilor si ca ar fi primit anumite legi, numite si legile
frumoase, de la zeita Hestia. Aceste legi mai erau cunoscute si sub numele
de belagine si se transmiteau doar pe cale orala. Am mai aflat ca odata
revenit pe pamanturile natale, i-a invatat pe traci ca omul este nemuritor si
ca nu trebuie sa se teama de moarte, caci moarte nu exista. Apoi s-a retras
timp de trei ani intr-o locuinta subpamanteana si dupa ce a revenit printre ai
sai, neamul sau l-a socotit zeu.
Aveam o multime de
intrebari sa-i pun lui Zamolxe. Am descoperit ca si celelalte unitati de
constiinta desprinse din energia Principiului Unic s-au intrupat aproximativ in
aceeasi perioada, si ca toti au avut un impact deosebit de mare, fiind mari
legislatori si impulsionand fiecare civilizatia in care s-a nascut. Dintre
toti, cel mai mare impact pare sa-l fi avut Lao Tze si Gautama Siddhartha
(cunoscut sub numele de Buddha). In lume, aceste doua curente religioase
fondate de ei, de fapt de discipolii lor – taoismul si buddhismul – aduna
fiecare aproape 400 milioane de adepti.
A venit in cele din
urma clipa in care urma sa ma reintalnesc cu Zamolxe. Am parcurs, desigur
aceleasi etape preliminare alaturi de ghidul meu si iata-ma in sala din
interiorul Bucegilor unde l-am reintalnit pe Zamolxe. Nu mai aveam acele
puternice descarcari emotionale, insa Ramo mi‑a indicat sa mai patrund in acea
camera interesanta, fiind impresurat o scurta perioada de timp de micile
fulgere energetice multicolore, ce-mi dadeau o placuta si totodata o stranie
senzatie. Se pare ca acea camera avea un rol reglator la nivelul corpurilor
mele subtile. Ramo mi-a transmis telepatic ca efectul nu este decat temporar,
fiind doar o reglare artificiala.
La iesire, m-a
intampinat inconfundabilul Zamolxe, stralucitor, avand aura ce-l inconjura de
aceeasi culoare albastru intens, fosforescent, iar vibratia sa imi dadea o
incredibila stare de liniste, prospetime, forta si iubire totodata. Nu reuseam
sa-i disting bine fata din cauza stralucirii, dar imi parea totusi a avea
infatisarea unui tanar, chiar foarte tanar. Am citit in literatura de specialitate
de faptul ca si alti clarvazatori il percep pe Zamolxe, insa ca batran, chiar
foarte batran. Este vorba de acelasi „filtru“ prin care circula informatia
cauzala. Prin urmare, fiecare il vede altfel, il percepe altfel, si totusi,
fiecare medium are dreptate in felul sau. Cine pune pret pe intelepciune,
asociaza intelepciunea cu batranetea, caci intelepciunea vine din experienta.
Prin urmare, un spirit intelept este „tradus“ de receptorii mentali ai
respectivului medium avand trasaturile unui batran.
Din nou, nici nu
apucasem sa pun prima intrebare caci Zamolxe imi spuse:
– Stiu ca ai multe
intrebari. Iti voi raspunde la cele ce trebuiesc a fi cunoscute.
Am avut numai doua
intrupari totale in aceasta zona. Una a fost acum aproape 3500 de ani, iar cealalta,
dupa cum au scris unii cronicari, in urma cu vreo 2500 de ani. Dar cele mai
multe au fost in perioada atlanta, incepand de acum 200.000 de ani si pana in
urma cu 16.000 de ani, cand am avut ultima intrupare ca atlant. Acestea au fost
intrupari totale ale fiintei mele. Iti voi spune cate ceva despre ultima
intrupare totala, pe vremea cand ma numeam Zamolxe.
– Deci Herodot a avut
dreptate, am spus eu. I se paruse ca ai fi trait cu mult inainte de Pitagora.
– E adevarat, dar acele
vremuri s-au dat uitarii foarte repede. Invataturile pe care le-am lasat au
fost uitate, iar aceasta zona, impreuna cu locuitorii ei, geto-dacii, intrasera
intr-o perioada de gol spiritual. Din cauza structurii speciale a acestei zone,
nu puteam permite asa ceva. Fiind zona mea de interventie, ca sa spun asa,
trebuia sa revin pentru a reaprinde spiritualitatea. Situatia era identica in
mai toate zonele speciale ale planetei. Prin urmare, toate cele sapte unitati
de constiinta desprinse din energia Principiului Unic am format o deschidere
energetica si spirituala la nivel planetar si am hotarat ca este cazul sa dam
un nou impuls evolutiv oamenilor. S-a petrecut in jurul anilor 500 i.Cr., dupa
cum numiti voi acum.
– Ce ai vrut sa spui
prin intrupare totala? am intrebat eu putin mirat.
– Aceasta presupune
intruparea spiritului meu, ca unitate distincta a Principiului Unic. Intruparea
partiala este atunci cand prin spiritul meu proiectez o structura mentala,
cauzala sau, daca este cazul, spirituala asupra unei alte constiinte. Aceasta
constiinta trebuie sa fie insa destul de evoluata pentru a putea prelua si
suporta proiectia mea.
– Deci acum 2500 de ani
ai avut o intrupare totala din cate am inteles. Nu este cumplit sa te intrupezi
intr-o perioada atat de diferita fata de cea atlanta? Cred ca diferenta de
civilizatie era uriasa. Practic, o alta lume.
– Diferenta era destul
de mare, intr-adevar. Dar in plan spiritual lucrurile nu stau tocmai asa cum
cred cei mai multi dintre voi. Gradul de dezvoltare tehnologica nu conteaza. In
momentul intruparii, subconstientul, cel care detine informatiile tuturor
vietilor anterioare, formeaza o zona distincta, aparent izolata de constient.
Prin urmare, vietile anterioare sau zona de unde a coborat spiritul sunt
uitate. Aceste amintiri reprezinta un balast, nu sunt relevante. Pot chiar
constitui un factor de frana in evolutie. Ramane doar corpul cauzal, ca parte a
corpului spiritual. Acesta este format din vectori de informatie si de vointa.
Acestea dau dorintele profunde, inclinatiile, aspiratiile omului, talentele. Se
poate spune ca ele reprezinta rezultantele de directie spirituala ale tuturor
vietilor anterioare.
– Chiar si asa, noi
stim ca oamenii din acele vremuri erau predominant axati pe forta bruta,
fizica. Intr-un fel este constituit corpul lor cauzal si altfel este constituit
corpul cauzal al unui spirit evoluat. Din cate am inteles, dorintele profunde,
aspiratiile nu pot fi la fel. Presupun ca ai simtit asta inca din frageda
copilarie.
– Ai dreptate din acest
punct de vedere. Inca din primii ani ai tineretii am fost atras de misterul
Creatiei, de pamant, de stelele cerului, de minunea aceasta numita om. Un loc
aparte in sufletul meu il reprezentau muntii si padurile. Nu stiam cine sunt si
de ce venisem pe lume... inca. Nu eram vazut printre cei de varsta mea, caci nu
ma atrageau jocurile lor si nici indeletnicirile celor mari. O mare sete de
cunoastere ma stapanea, dar din pacate, invataturile inaintasilor nostri se
pierdusera cu timpul. Auzisem de intelepciunea elenilor de la cei ce se ocupau
cu negotul si tot ce vroiam era sa fiu printre ei, sa le sorb cunoasterea. Mi-a
fost greu sa ma despart de muntii mei, de padurile in care adesea mergeam
singur, dar trebuia sa-mi urmez calea. Intr-adevar, am fost discipolul lui
Pitagora in acele vremuri. Am pornit singur pe acest drum, lasand in urma mea
totul. Nici nu implinisem 16 ani. Cu multe greutati am ajuns in vechea Elada si
cu mai multe greutati am reusit sa ajung in prejma lui Pitagora. Nu aveam nimic
de valoare cu mine, doar setea de cunoastere care imi ardea sufletul. Acest
mare maestru m-a „vazut“ dintr‑o privire. Pitagora a simtit acea flacara
din ochii mei, acea sete inconfundabila de cunoastere. Si eu il simteam, stiam
ca trebuie sa fiu cu el, aveam sentimentul ca‑l cunosteam de multa vreme. Nu am
fost rob cumparat, cum au scris unii cronicari ai vremii. La fel ca orice alt
incepator, faceam muncile mai putin placute, dar asta era una dintre lectiile
care trebuiau invatate. Multe invidii am atras din partea celorlalti discipoli
deoarece invatam si intelegeam foarte repede invataturile sale, iar el se purta
cu mine ca si cum ar fi fost parintele meu. L-am urmat in multe, foarte multe
locuri. Invatatii vechii Elade nu aveau impreuna nici jumatate din
intelepciunea lui Pitagora, de aceea si-a atras multe invidii printre
aristocratii si invatatii tarii sale. I s-au pus numeroase piedici pentru a
intemeia o scoala de intelepciune. Insa multi discipoli l‑au urmat pretutindeni pe maestru. Ne
stabiliseram in cele din urma la Crotona, unde Pitagora a fondat o inalta
scoala de spiritualitate. Cei de acolo si-au dat acordul si sprijinul pentru
toate acestea. Au trecut astfel multi ani. Multe am invatat de la el si de la
altii. Nu este locul si nici timpul pentru a expune cele ce-am invatat si deprins
acolo.
La un moment dat, am
simtit ca ma desprind de mine insami, o senzatie foarte stranie, pe care n-o
mai simtisem niciodata. Parca ma afundasem in mine. Am vazut ca intr‑un film
mental cele relatate de Zamolxe si la un moment dat parca ma vazusem-simtisem
si eu acolo. M-a cuprins un dor nebun dupa acele vremuri, dar si o mare
tristete m-a impresurat dintr-o data. Zamolxe m-a ajutat cumva sa-mi revin. Nu
stiu cum.
– Ai fost printre cei
din preajma lui, imi
spuse. Ti-am oprit trairea, deoarece nu ai inca puterea de a infrunta
emotiile. Mi-ai fost dat in grija de Pitagora, caci erai nou venit. Astfel am
putut pastra vibratia ta si nu numai. Ai fost martor la distrugerea scolii, din
aceasta cauza acum ai retrait putin din acea amaraciune.
A fost o incredibila
schimbare de vibratie. Niciodata nu mai experimentasem o atat de rapida
trecere, de la o stare de mare amaraciune la una de incantare. Ma simteam
extraordinar de bine, asteptand ca un copil fascinat continuarea relatarii lui
Zamolxe.
– Intr-una din
linistitele seri din Crotona, continua
Zamolxe, m-a cuprins un puternic dor de muntii cei dragi din frageda mea
tinerete. Eram putin frustrat ca nu reuseam sa elimin acel dor. Multe lectii
invatasem despre autocontrol, dar atunci nimic nu parea sa ma ajute.
Deprinsesem foarte bine tehnica de iesire in astral, sau de iesire a sufletului
cum se numea atunci, si m-am lasat dus pana la radacina acestui dor. Nu era un
dor venit din sufletul meu, era de fapt o chemare. Chemarea aceasta venea
dintr-un munte care este acum parte a masivului numit Retezat. Am vazut ca in
interiorul acestui masiv se afla o constructie energetica piramidala. Era
fascinanta. Nici piramidele egiptene nu m-au fascinat in asa masura, cu toate
ca le-am vazut inainte de a sorbi intelepciunea lui Pitagora si eram mai usor
de impresionat atunci. Imaginea unui chip imi aparuse in acele momente. Acel
chip arata cu totul altfel decat tot ce intalnisem pana atunci. Ochii acelui
chip erau sursa chemarii de la mari departari. Intelepciunea lor era
necunoscuta mie, privirea, dar si forma fetei, armonia trasaturilor si finetea
lor, pareau a fi nepamantene. Dincolo de acel chip am intuit ca se afla o
intelepciune nemaiintalnita si multi, multi ani. Nefiresc de multi pentru acea
vreme! Am stiut dintr-o data ca trebuie sa ma intorc in tinuturile natale. Nu
mi-a schitat decat un zambet si mi-a spus doar doua cuvinte: vino acasa.
A urmat un alt moment
de-o cumplita amaraciune pentru mine. In aproape aceeasi clipa l-am simtit pe
Ramo cum ma cuprinde cu vibratia sa inconfundabila. Imi amintesc ca am trait un
alt moment deosebit. Desi Ramo reusise sa-mi estompeze acea amaraciune, am
realizat ca in corpul fizic imi curgeau lacrimile. Eram parca doua persoane in
acelasi timp. Sunt un om greu impresionabil in viata de zi cu zi, dar acele
momente m-au coplesit. Apoi a intervenit si Zamolxe.
– Aceasta amaraciune eu
ti-am provocat-o, prin plecarea mea. Si nu numai tie, ci si celorlalti care
erati sub indrumarea mea la Crotona. Dar trebuia sa-mi urmez destinul. Atunci
am realizat ca am o mare lucrare de facut pentru neamul meu. Sa nu crezi ca
despartirea de voi, de Crotona si de Pitagora a fost usoara pentru mine. Numai
eu stiu cat ati patruns in sufletul meu. V-am promis atunci ca nu va voi lasa
si ca ne vom mai vedea peste vremi, pentru a continua invataturile. Toti cei
zece care erati sub indrumarea mea, ati mai fost intrupati in neamul acesta,
iar cinci dintre voi sunteti acum, chiar aici, in tara romaneasca. Ceilalti
cinci vor veni si ei peste putina vreme pe acest pamant.
– Sunt putin nedumerit
Zamolxe, am spus eu. Chiar si un spirit desprins din energia Principiului Unic,
din zona divinului cum o numim noi, trebuie sa treaca prin toate etapele?
Practic sa reia totul de la zero? Mi se pare o cazna cumplita pentru un spirit
din zona inalt vibrationala.
– La intrupare,
descendenta vibrationala este foarte putin sesizata de catre receptorii
constientului. Doar in aparenta se ia totul de la zero. Dupa cum ti-am mai
spus, corpul cauzal, ca parte componenta a corpului spiritual, este pastrat. El
este format din vectori de vointa si de informatie. De fapt, structura sa este
mult mai complexa, dar voi il percepeti deocamdata doar prin dimensiunile
informatie si energie. Este vorba de o structura multidimensionala. Aceasta
structura multidimensionala iti determina calea. Eu a trebuit sa-mi construiesc
un corp cauzal compatibil cu structura Geei deoarece iesisem de foarte multa
vreme din ceea ce voi numiti lantul intruparilor terestre, contopindu‑ma cu
Principiul Unic. Am realizat aceasta cu foarte mult timp inainte de perioada
atlanta. Inainte de atlanti au fost mai multe civilizatii pe acest pamant.
Civilizatii infloritoare, marete, unele cum nici nu v-ati imaginat. Cea atlanta
este doar premergatoarea acesteia. Avand asadar o structura cauzala bine
conturata, am reusit sa patrund, sa invat, sa inteleg multe lucruri intr-o
perioada foarte scurta. La fel ca si voinicul din povestile voastre, cresteam
in intelepciune intr-un an cat altii in zece. Eu mi-am aranjat inainte de intrupare
anumite conditii pentru a realiza ceea ce trebuia sa realizez.
Mi-am adus aminte
imediat de intalnirea de data trecuta cand Zamolxe mi-a spus ca a fost odata ca
si noi si ca va mai fi peste inca putina vreme. Nici nu stiu cum de am omis
acel raspuns si nu m-am gandit la el de la inceput. In acel moment parca imi
crescusera aripi, simteam ca totul nu a fost decat o mica incruntare
trecatoare. Toate acele senzatii de amaraciune s-au dus de parca nici n-ar fi
fost. Zamolxe a observat desigur ceea ce gandeam si mi-a raspuns prompt:
– Da, voi mai reveni pe
acest pamant. Acel moment va fi intre 2060 si 2080. La inceputul secolului
urmator vor fi vremuri de mare cotitura pe aceasta planeta, iar acest pamant
numit Romania va avea un rol primordial datorita structurii sale si a celor
lasate de atlanti si alte fiinte in urma lor. Nu trebuie sa va temeti si nici
sa va lasati coplesiti de o asemenea responsabilitate. Mari spirite atlante, si
nu numai, se vor intrupa pe acest pamant romanesc pentru a duce la indeplinire
cele ce trebuiesc indeplinite. Unele deja s-au intrupat, dar cele mai multe si
cele mai luminate spirite, in anii urmatori se vor intrupa. Ai reusit sa afli
cate ceva, dar nu este bine deocamdata sa arati cele ce le-ai descoperit.
Trebuie ca mai intai sa dai unele informatii premergatoare. Anumite lucruri nu
pot fi revelate fara a fi pregatita calea lor. Este vorba de transmiterea unor
informatii ceva mai complexe. In vietile anterioare ai reusit sa-ti faci
anumite conexiuni catre zone mai profunde ale corpului spiritual, de aceea prin
tine pot transmite astfel de informatii. Mai ai multe de facut si de
aprofundat, dar fiindca aveai de gand sa faci cunoscuta imaginea
(re)descoperita de tine, s-a fortat putin aducerea ta aici, cu toate ca nu erai
foarte bine pregatit pentru o astfel de lucrare.
– Cam departe clipa
Zamolxe, am spus eu putin dezamagit la gandul ca doar peste multi ani se va
intrupa. Cred ca acum avem nevoie de tine si de ceilalti.
– Intr-o clipa vor
trece acesti ani, relua Zamolxe. Ma voi intoarce atunci cand este necesar sa ma
intorc. Pana va fi intruparea totala, voi proiecta o parte din structura mea
spirituala catre anumite persoane in perioada urmatoare. Vor fi la fel ca mine,
insa nu vor fi totusi EU. Nu pot face usor si repede trecerea din spatiul inalt
vibrational – cel in care ma aflu acum – in spatiul fizic. De fapt, aceasta
coborare am inceput-o de mai multi ani. Pentru a-ti face o parere, iti pot
spune ca acum sunt la nivelul 6 din 10 si am nevoie de inca vreo 60 de ani pentru
a ajunge la primul nivel, cel avut de voi. Daca as face acest pas dintr-o data,
as provoca un cataclism la nivel planetar. Voi nu intelegeti cu ce forte se
manevreaza in aceste spatii. Pas cu pas, trebuie sa-mi armonizez energiile
conform dinamicii stratului respectiv, pentru a face trecerea sigura. De
fiecare data voi pierde cate ceva. Numai o mica parte din mine, ca sa spun asa,
ajunge sa se intrupeze. O mica umbra din ceea ce sunt.
– Referitor la imaginea
pe care spui ca am (re)descoperit‑o, nu inteleg de ce nu poate fi aratata? Este
doar o imagine simpla, banala, care poate confirma, alaturi de altele, faptul
ca acest spatiu romanesc este unul special. Poate fi chiar de ajutor celor care
constituie grupul spiritelor de lumina din Romania si al primei serii de
atlanti. Ii poate ajuta nu numai din punct de vedere moral, ci si efectiv.
Nu este nicidecum o imagine banala! Este vorba de un traseu energetic vital si
fara o pregatire prealabila, cei care patrund constient in vibratiile sale pot
avea mari neplaceri de ordin energetic si psiho-mental si pot de asemenea
perturba buna functionare a traseului. Ne-am fi asteptat la decodificarea
respectivului traseu in jurul anilor 2015‑2020, nu acum, deoarece alti autori
pasionati de ezoterism au „mascat“ respectiva imagine intr-una de ansamblu,
simbolistica. Stiau-simteau ca reprezinta ceva, dar n-au avut limpezimea
necesara pentru a decodifica exact traseul. Intr‑un sens, este de bun augur
acest lucru, dar va trebui sa faci un efort mai mare in urmatoarea perioada,
pentru ca trebuie sa aduci la cunostinta multora anumite informatii.
Eram de asemenea putin
nedumerit asupra cauzelor pentru care va fi nevoit sa se intrupeze. Incercam sa
intuiesc motivele sau macar in ce fel se vor prezenta acele momente de cotitura
din viitorul apropiat, desi din punctul meu de vedere, si nu numai al meu, nu
era chiar apropiat.
Previziunile
stiintifice nu arata nici ele deloc bine. Se vor prefigura mari crize
energetice datorita epuizarii rezervelor energetice (titei, gaze naturale
etc.), poluare, cresterea efectului de sera, topirea calotelor polare,
cresterea populatiei, migratii imense de oameni datorita diverselor schimbari
climatice dar si mari crize de ordin uman, caci societatea informationala
determina un bombardament informational incredibil. Fara a avea un bun
autocontrol, acest lucru creeaza un stres enorm, iar stresul poate avea efecte
devastatoare asupra relatiilor interumane. Sociologii prevad ca vor fi ciocniri
dure si din ce in ce mai dese intre civilizatii, religii si diverse traditii.
Fara indoiala, vom avea nevoie de ghidarea unor mari spirite de lumina, dar nu
prin comunicare de tip „channeling”, ci efectiv avem nevoie de ei aici, adica
intrupati. Doar prin intrupare se poate transmite si vibratia, altminteri informatia
transmisa prin channeling poate actiona doar asupra unei foarte mici parti din
populatie, care are „rezonanta“ vibrationala.
– Pentru toate cele
enumerate in mintea ta aveti solutii chiar in acest moment, reveni Zamolxe. Ignoranta, teama,
lenea si mai ales iluzia de bine va mentin inchistati in aceleasi conditii. In
ceea ce priveste revenirea mea, si nu numai, va fi vorba de o alta cotitura.
Una la un nivel ceva mai subtil si care poate avea consecinte dramatice, putand
duce la distrugerea civilizatiei si chiar a planetei voastre. Cu alta ocazie
vom discuta despre acest lucru. Trebuie sa ai rabdare. Deocamdata sunt altele
de facut. Problema cea mai mare in momentul de fata o reprezinta omul, ca
fiinta distincta. Societatea este formata din oameni, iar daca omul se afla
intr-o directie gresita, atunci acest lucru se reflecta si asupra societatii.
Se poate spune ca in
acest moment oamenii s-au identificat cu propriile lor creatii si chiar au
ramas in urma unora dintre propriile lor creatii. Omul a ajuns un mecanism
infim in aceasta creatie. O rotita dispensabila. Ati ajuns sa fiti depasiti de
masinile voastre, nu numai ca volum de informatie acumulat, viteza,
manevrabilitate, dar mai ales v‑ati adaptat unor modele de gandire care
nu va apartin. Lenea mentala si aparentul confort in care va gasiti v-au
amplificat iluzia ca treaba merge bine sau inspre bine.
– Totusi, fata de acum
cateva mii sau cateva sute de ani, am facut un progres remarcabil, am
intervenit eu. Tehnologiile ne-au ajutat enorm sa nu mai depindem atat de mult
de natura in ceea ce priveste hrana, protectia, problemele sociale; multe boli
care au decimat populatiile lumii in trecut au fost eradicate. Informatiile pe
care le detinem acum sunt incomparabil mai mari decat in trecut. Stiinta, mijloacele
de transport, comunicatiile, tehnologia informationala, medicina, sunt doar
cateva domenii in care am evoluat enorm. Progresul este cat se poate de
evident.
– Iti recomand sa
privesti din punct de vedere uman acest progres, relua Zamolxe. Tehnologiile nu au
nimic de a face cu evolutia omului. Tehnologia este utila intr-adevar, atata
vreme cat nu va lasati dominati de ea. In ziua de azi, cu totii aveti acces la
multe informatii. Puteti vedea drama omului la acest inceput de mileniu.
Practic, o infima parte a populatiei este ferita. Este inadmisibil gradul de
degradare al corpului vostru fizic. Aveti idee despre asta? Stiti voi cate
medicamente sunt consumate an de an? Cate boli noi au aparut in decursul
asa-zisului vostru progres? Cat de mult stres este resimtit de fiecare dintre
voi? Stiti in ce hal de degradare au ajuns alimentele voastre, aerul pe care il
respirati? Dar mai ales, aveti idee despre ce se intampla in mintea si sufletul
vostru? Incercati sa va deconectati un moment de toate legaturile voastre
sociale, de tot ceea ce reprezentati voi in planul social. Cine sunteti?
Dincolo de nationalitate, de apartenentele de tot felul, de meseriile voastre,
de pozitiile fiecaruia, cine sunteti voi? Cu ce ramaneti dincolo de toate
acestea?
Traiti intr-o lume
bolnava pentru ca omul este bolnav!
Traiti intr-o lume
tulbure pentru ca omul este tulbure!
Traiti intr-o lume
tensionata pentru ca omul este tensionat in interiorul sau!
Ceea ce vedeti in
exteriorul vostru este tocmai reflexia interiorului vostru si nici nu are cum
sa fie altfel. Mintea si sufletul vostru se afla in dezordine, nu exteriorul.
Exteriorul se conformeaza interiorului si nu invers.
– Cred ca sunt ceva
progrese si in acest domeniu. Nu mai suntem acei primitivi de alta data. Acum,
majoritatea dintre noi suntem mai evoluati. Avem legi, norme de conduita, chiar
si la capitolul bun-simt stam mai bine. Nu se compara volumul de informatii pe
care il are un om oarecare din ziua de azi cu informatiile pe care le detinea
un om oarecare din trecut.
– Nu ai niciun argument
pentru a demonstra ca exista evolutie la nivel de individ. In trecut, nu
existau atat de multe manifestari negative ca acum, cu toate ca progresul
tehnologic era aproape inexistent. Te-ai intrebat oare de ce sunt atatea legi in
ziua de azi? O societate armonios dezvoltata nu are nevoie decat de putine
legi. In trecut, populatia nu resimtea atat de multe tensiuni la nivel psiho‑mental, ca acum. Ar fi si mai multa
violenta in lume daca societatea nu ar fi mai restrictiva. In trecut, omul avea
mult mai multi prieteni decat acum, cu toate ca sunteti mai multi ingramaditi
intr-un spatiu restrans. Neincrederea nu era atat de mare ca acum. Dispuneti de
mai multa informatie ce-i drept, dar aceasta informatie va ingradeste, in loc sa va elibereze. Iti spun ca la nivel de
individ, cele mai multe semne denota involutia, si nu evolutia.
– Si totusi, nimeni nu
ar alege sa traiasca in trecut daca ar avea de ales sau cel putin, marea
majoritate, am intervenit eu, putin revoltat de cele auzite. Este imposibil s-o
luam de la zero. Suntem prea mult legati de informatie, am evoluat totusi la o
societate informationala. Viteza cu care se desfasoara atat de multa informatie
determina acest stres, aceste tensiuni la nivel mental si pana vom reusi sa ne
adaptam, vom mai suporta consecintele.
– Faci o mare confuzie.
Ti-am mai spus ca exteriorul este reflexia interiorului. Exteriorul, indiferent
de parametri, depinde de interior si nu invers. Tot ceea ce vedeti in jurul
vostru este creatia voastra. Creatia nu poate veni decat din interior, este un
proces interior. Exteriorul este proiectia fizica, ea se materializeaza si se
manifesta la nivel spatio-temporal. Stresul resimtit de fiecare este din cauza
identificarii voastre cu exteriorul. In loc sa fiti creativi, voi sunteti
reactivi, iar in aceste reactii voi va consumati degeaba energia necesara
pentru creatie.
Ai dreptate, foarte
putini s-ar intoarce in trecut daca ar avea ocazia. Asta arata cat se poate de
clar cat de dependenti ati devenit de propriile voastre creatii. Ati ajuns
chiar sa va identificati cu creatiile altora. E greu de crezut cum de puteti
rezista.
– Si presupun ca
tendinta acestor probleme este de a se amplifica. Pare paradoxal, dar suntem
mai ingraditi decat in trecut. Poate ca este plata pentru progresul nostru.
– Presupui bine,
tendinta este de amplificare a problemelor. Plata de care vorbeai nu este
pentru progresul vostru tehnologic sau informational, este plata faptului ca
v-ati plasat pe voi insiva la coada prioritatilor. Ati uitat cine sunteti voi;
de fapt, v-ati aruncat cu totul in vartejul propriilor voastre creatii,
justificandu-va astfel delasarea, ignoranta, lenea.
Discutia incepuse sa
devina interesanta, dar am observat o ciudata interferenta la nivelul
simturilor mele subtile. Se pare ca am stat mai mult decat ar fi trebuit. Ramo
mi-a transmis ca din cauza insuficientei armonizari a corpurilor mele subtile
nu puteam ramane decat o perioada limitata in planul astral si doar o foarte
scurta perioada puteam fi conectat la vibratia lui Zamolxe.
Ramo mi-a mai transmis
ca discutia cu Zamolxe nu se desfasura la un nivel normal si ca de fapt
Zamolxe modula anumite vibratii ale unor structuri din corpul meu mental;
practic eu auzeam un fel de traducere a ceea ce imi transmitea. De multe
ori primeam o anumita dispunere de imagini, lumini si felurite distributii de
culoare, iar la scurt timp intuiam-traduceam ceea ce mi se transmitea. De
asemenea, mi-a mai spus ca eu percepeam intensa culoare albastra a lui Zamolxe
din cauza dispunerii unor „traductori“ ai planurilor mele subtile, cam la fel
cum lumina este impartita in culorile ROGVAIV la trecerea printr-o prisma de
cristal si ca alte persoane cu care el vine in contact il percep altfel si din
punct de vedere cromatic, nu doar ca aspect.
La revenirea in corpul
fizic nu simtisem niciun fel de interferente, ba chiar aveam o stare foarte
placuta. Ramo mi‑a mai transmis ca voi mai avea nevoie de anumite interventii
in corpurile subtile pentru a se realiza o transmisiune mai clara de la nivelul
vibrational la care se afla Zamolxe. Mi-am dat acordul cu toate ca mi s-a adus
la cunostinta ca voi simti usoare dureri, pe parcursul catorva zile, atat in
zona dreapta a capului, cat si in zona stanga. Acestea trebuiau efectuate in
timp ce eram in stare constienta, deoarece ele aveau un rol reglator la nivelul
unor circuite ce fac legatura dintre anumite nivele ale mentalului cu
supramentalul. Astfel de interventii sunt necesare atunci cand evolutia
spirituala nu este suficient de mare pentru a se realiza anumite contacte cu
alte entitati mai evoluate. Mi s-a mai adus la cunostinta faptul ca aceste interventii realizeaza o deschidere
fortata si ca ele nu pot suplini efectele unei evolutii spirituale normale
decat o scurta perioada de timp. Nu vreau sa dezamagesc adeptii „noii
energii”, crezand ca doar prin invocarea luminii, a unor entitati de lumina, a
flacarii violet sau doar prin vizualizare pot accede spre sfere mai inalte de
vibratie. Lucrurile nu sunt chiar atat de banale. Nici nu au fost si nici nu
vor fi atat de banale! Omul este o fiinta deosebit de complexa, toate
elementele universului sunt in alcatuirea fiintei sale, intr-o complexitate
incredibila si intr-o distributie, armonie si eleganta cu adevarat...
dumnezeiasca. Sa nu uitam ca marii initiati ai antichitatii au avut nevoie de
multi ani pentru a se desavarsi din punct de vedere spiritual, iar unii aveau
nevoie pentru asta chiar de zeci de ani. Sper sa nu fiu luat in nume de rau,
dar situatia este asa cum este! Am facut apoi o scurta trecere in revista
asupra problemelor puse de Zamolxe si am constatat ca intr-adevar stam foarte
prost la capitolul uman. Crezusem ca majoritatea problemelor din tara s-ar
datora in principal conditiei materiale limitate a romanului in momentul de
fata, dar am remarcat ca nu aceasta este cauza. Toate statele dezvoltate au
grave probleme legate de starea interioara a omului. Sinuciderile, atat in
Romania cat si in statele dezvoltate, au depasit ca numar victimele
accidentelor de tot felul. Depresia in randul nostru, dar si in tarile
occidentale, atinge cote alarmante. Numarul de medicamente antidepresive creste
intr-un ritm alarmant. Se pare ca, intr-adevar, omul realizeaza ca nu poate
fata bombardamentului informational, cerintelor tot mai numeroase, complexitatii
societatii si mai ales ca este vazut ca un mecanism care oricand poate fi
schimbat in acest urias angrenaj social. Chiar si bogatii au astfel de
probleme, caci se vad pusi in situatia de a pierde totul, de a nu mai face fata
dinamicii propriului lor capital. Peste tot sunt taxe, responsabilitati,
obligatii etc., omul este nevoit sa se adapteze unor conditii exterioare din ce
in ce mai complexe. Nici nu e de mirare ca avem astfel de statistici sumbre.