Acest articol este preluat de pe:
Cuvant inainte
Multi, foarte multi
oameni, atat din trecut cat si din prezent, au simtit si simt ca acest pamant
ascunde „ceva”. Acest „ceva“ pare a fi nedefinit, fara de forma si totusi avand
o forma, insa aceasta forma nu poate fi sesizata decat de ochii sufletului.
Urma lasata in sufletele noastre a luat apoi forma dorului... un dor inefabil
si inexplicabil, iar acel dor de ,,ceva“ nu s-a putut pierde si nici nu se va
pierde vreodata. Este dorul unei civilizatii care a ales sa inchida ochii...
pentru putina vreme.
Cu totii stim cate ceva
despre civilizatia geto-dacilor. Acesti „barbari”, dupa cum erau numiti de
catre greci si romani, au avut una dintre cele mai deosebite civilizatii din
aceasta lume. Geto-dacii si-au construit aceasta civilizatie avand o baza
spirituala deosebit de solida, care isi are radacina in vremuri foarte, foarte
indepartate. Ruptura de aceasta radacina a impins civilizatia geto-dacilor
aproape de prapastia uitarii, caci simtamintele inimilor urmasilor acestui neam
s-au inchis fata de simtamintele propriului pamant, iar fiii sai si-au plecat
urechea si chiar inima altor invataturi, straine de glasul sfantului pamant al
acestui neam.
S-au scris multe
lucrari despre acest maret neam geto‑dac, dar aceste lucrari au disparut subit
din analele istoriei. Nu v-ati intrebat de ce? Oare au disparut degeaba? Nu, nu
au disparut degeaba. Ceva aparte trebuia protejat.
Stiu ca multi vor privi
cu scepticism aceasta lucrare, cu ironie chiar, insa ea nu le este destinata
lor, ci acelor suflete care au fost partase acelor vremuri glorioase si care
s-au intrupat iarasi pe acest pamant pentru a reaprinde focul sacru al
credintei stravechi, foc ce s-a transmis ca o stafeta de la civilizatia atlanta
catre civilizatia dacica. De ce acestei civilizatii si nu alteia? Pentru ca
acest loc este unul cu totul special in structura planetei Pamant. Veti avea in
curand o noua confirmare asupra acestui fapt. Si nu va fi vorba de vreun
testament de genul celui transmis de Sundar Singh sau alti vizionari. Nu, nu
vor fi prea multe vorbe. Vorbele se pot maslui, vorbele curg si i-au forme
diferite. Realitatea NU, realitatea este realitate si veti vedea acest lucru
cat se poate de deslusit.
Cer iertare celor care
se asteapta la o expunere cat mai artistica a celor ce urmeaza sa cititi, dar
in urma cu cateva luni nici nu credeam ca vreodata voi fi nevoit sa transpun in
cuvinte cele ce le-am trait in urma experientelor. Meseria mea este din
domeniul tehnic, prin urmare sper ca veti intelege de ce exprimarea mea nu se
ridica la un nivel cat de cat artistic. Eu nu-mi fac decat datoria de a relata
cele ce‑am trait in urma experientelor prin care am trecut in ultimul an, adica
a calatoriilor astrale pe care le-am facut in locatiile sacre ale acestui
pamant.
Dedic aceasta lucrare
tuturor celor care nu au incetat sa spere, dar mai ales acelora care au focul
sacru stramosesc inca nestins in strafundul sufletelor lor.
va urma ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu