Tracii - Ocupatia si Modul d e Viata al Tracilor

     Tipul principal de aşezare a tracilor era satul, alcătuit dintr-un număr restrâns de locuinţe. Casele construite la suprafaţă aveau pereţi din bârne, împletite cu nuiele şi unse cu lut. Mai rar se foloseau locuinţe sub formă de colibi şi bordee. Multe localităţi erau amplasate pe locuri înalte, fiind înconjurate cu şanţuri umplute cu apă. Localităţile întărite serveau drept reşedinţe ale căpeteniilor de triburi (asemenea reşedinţe erau la Butuceni (Orhei), Răcătău (Bacău), Otomani (Bihor), Sărata Monteoru, Babadag etc.)
     Tracii, conform izvoarelor istorice, şi mai ales conform imaginilor de pe Columna lui Traian şi Tropeaum Traiani (din Dobrogea), erau oameni de statură potrivită, puternici, aveau un termperament aprins, erau luptători experimentaţi în multe conflicte militare. Mediul natural în care trăiau şi modul de viaţă care îl duceau le asigurau o viaţă lungă. Ei se îmbrăcau în cămăşi lungi încinse cu brâe, purtau pantaloni (iţari) din cânepă sau in, dar iarna cojoace. Persoanele din mediul aristocraţiei tribale (numiţi tarabostes sau, în latină, "pileaţi") purtau pe cap căciuli de postav, pe când oamenii de rând (numiţi comaţi sau, în latină, "capillati") erau cu capul descoperit, iar la necesitate îl acopereau cu o glugă. Femeile purtau cămeşi cu mâniei croite din materialul întreg, catrinţe (fuste), iar pe cap o basma. Acest port se aseamănă cu portul naţional al ţăranilor români de astăzi din zona de munte.
     Tribul era forma principală de conveţuire a tracilor. Fiecare trib avea un teritoriu propriu. Conducătorii războinici şi slujitorii cultelor religioase (sacerdoţii) aveau un rol deosebit în organizarea tribului. Posibil că pe lângă conducătorul tribului exista un sfat al bătrânilor, reprezentanţi ai aristocraţiei tribale. Această parte activă a membrilor comunităţii capătă posibilitate de a acumula bunuri materiale, ceea ce va duce la o stratificare socială.
     Ocupaţiile tracilor au progresat în continuu, având la bază agricultura, creşterea animalelor, meşteşugurile. Agricultura primitivă se practica cu brăzdarul din lemn sau corn de cerb. In secolul al V-lea Î.Chr, în agricultură se generalizează unelte de fier. în secolul al II-lea î.Chr. tracii de nord au preluat de la tracii de sud brăzdarul de fier. O ocupaţie de bază era şi creşterea animalelor. Spre sfârşitul mileniului al II-lea î.Chr. tracii foloseau calul domestic în activitatea gospodărească şi militară. Dintre meşteşuguri cele mai importante era metalurgia (prelucrarea bronzului, apoi a fierului, a metalelor preţioase) şi ceramica, în prima jumătate a mileniului I î.Chr. tracii au preluat roata olarului, probabil de la celti.
     http://www.enciclopedia-dacica.ro/