Tracii - Triburile Tracilor

        Tracii au fost atestaţi pentru prima dată în izvoare scrise în poemele lui Homer "Iliada" şi "Odiseea". Tot aici apare şi denumirea teritoriului locuit de aceştia - Trăda (secolul al XIII î.Chr.)
     Istoricul Herodot (484-425 î.Chr.) afirmă că ""Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inziloi". Numărul triburilor lor depăşea cifra de o sută. Acelaşi autor afirmă că "dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, neamul lor ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile".
     La cumpăna mileniilor II-I î.Chr. tracii înregistrează o maximă extindere teritorială, cea menţionată mai sus. Spaţiul imens ocupat de ei a favorizat apariţia diferenţierii lor lingvistice şi culturale. Ca urmare, pe parcursul primei jumătăţi a mileniului I î.Chr. tracii timpurii s-au divizat în cei situaţi la sud de Munţii Balcani (Haemus) - tracii de sud (meridionali) şi cei de la nord de aceşti munţi-tracii de nord (septentrionali).
      La sud de Balcani autorii antici au menţionat următoarele triburi:  odrişii,  brianţii, coralii, crestonii, crobizii, moesii, tribalii, besii etc.
     Dintre triburile balcanice o organizaţie statală au reuşit să formeze odrişii. Regatul lor a fost întemeiat de Terves I (470-440 î.Chr.), urmat apoi de regele Sitalkos (440-424 Î.Chr.). Istoricul grec Tucidide (460-398 Î.Chr.) scria că "întemeierea regatului odrid a creat o forţă care nu era întrecută decât de sciţi". Regatul dispunea de 150.000 de luptători, dintre care o treime erau călăreţi.
     La nord de Balcani locuiau Getii  (pe ambele maluri ale Dunării), dacii (în zona intermontană a Carpaţilor), costobocii (nordul Transilvaniei), tyrageţii (la gurele Nis­trului), carpizii (în centrul şi nordul Moldovei),  ş.a.
      La mijlocul mileniului I î.Chr. în viaţa tracilor de nord se produc schimbări esenţiale cu caracter economic, politic şi cultural, generate de factori interni, precum şi de influenţa civilizaţiei eline, a tracilor de sud şi a sciţilor. In procesul de consolidare a tracilor de nord un rol deosebit le-a revenit geţilor, care locuiau pe teritoriul dintre Balcani, Bug, Munţii Carpaţi şi Marea Neagră. In acest spaţiu au fost descoperite 345 de monumente ce le aparţineau, majoritatea cărora (242) erau situate la Est de Carpaţi.
     Geţii locuiau în cetăţi fortificate şi apărate de maluri abrupte sau dealuri stâncoase. în Codrii Orheiului asemenea cetăţi erau situate la Butuceni, Furceni, Măşcărăuţi, Scoc, Potârca etc. Cetatea de la Butuceni apare la intersecţia secolelor X-IX î.Chr. în secolele IV-II devine una din cele mai puternice fortposturi militare, fiind, posibil, centrul unei formaţiuni politice.
     Prima menţiune cu caracter istoric despre geţi provine de la "părintele istoriei" Herodot. în relatările sale despre campania împăratului persan Darius împotriva sciţilor (anul 514 î.Chr.) el scrie despre rezistenţa opusă de geţi armatei persane. Această împotrivire a avut consecinţe grele - geţii "au fost robiţi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci".
     Pe măsura intrării geţilor în sfera de interese a lumii greceşti, numărul informaţiilor despre ei creste. Legături de durată dintre geţi şi greci s-au stabilit odată cu crearea coloniilor greceşti în bazinul Mării Negre. Pe malul dobrogean, în secolul al. VII-lea. î.Chr. sunt create coloniile Tomis, Histria, Callatis (Mangalia) ş.a. în secolul al Vl-lea î.Chr. la gurile Bugului de sud apare colonia Olbia, iar la limanul Nistrului-colonia Tira. De tot în bazinul pontic au fost create circa 90 de colonii.
     Coloniile au adus o civilizaţie superioară celei băştinaşe, cea ce a accelerat progresul populaţiei getice, în secolele IV-III î.Chr. la ei începe procesul de constituire a uniunilor de triburi, apoi a unor structuri militare şi politice, predecesoare formării statului
http://www.enciclopedia-dacica.ro/