Sarmizegetusa Regia

Articol preluat de pe: discoverdacia.wordpress.com

MOLIODAVO – cunoscut astazi sub numele de Sarmizegetusa Regia, locuinta sau locul de odihna al lui Arhipreotului Zamolxis (ascunzatoarea lui MOLOH – APOLLO din Muntii Carpati)   in care se afla “Palatul celor 3000 de preoti” (HYPERBOREII si ZAMOLXISMUL  de Branislav Stefanoski – Al Dabija – Editura URANUS – 2013), situat pe 7 terase artificiale, intre alte 27 de terase artificiale, la poalele Muncelului in vecinatatea Varfului Godeanu din Muntii Surianu langa Fetele Albe (Palatul Marii Preotese), unul dintre cele mai importante centre ale spiritualitatii geto-dacilor, din Muntii Orastiei, ansamblu cu vechime de mii de ani, cuprins  intr-un areal de 70 km x 70 km intre Valea Muresului, Valea Streiului, Carpatii Meridionali si Valea Sebesului – este de fapt cel mai vast sistem european, preistoric, de cetati si monumente paleo-astronomice din piatra, cuprinzand  cel putin 25 de cetati.
       Acum, cand inca se mai poate vizita incinta sanctuarelor de la “Sarmizegetusa Regia”, va facem cunoscute cateva elemente asupra carora (poate) ar trebui sa va concentrati atentia cand popositi in acele locuri.
     1.   Coloanele din andezit, ale caror ramasite se mai afla in arealul sanctuarelor sau inglobate in zidul de langa poarta de vest, sau cine stie cate si pe unde mai sunt imprastiate si ingropate, noi fiind convinsi ca multe elemente alcatuiau candva structuri de rezistenta ale unor temple impresionante, cu proportii remarcabile, descrise de unii istorici, arheologi, etc. fara pic de imaginatie si profesionalism.  Tronsoane de coloane cu diametre variabile incepand de la   o, 90 m, sau altele perfect cilindrice, ne obliga, pe buna dreptate, sa ne intrebam cu ce mijloace tehnice au fost realizate (perfect) in urma cu 2000 de ani ? Acum, cu mijloace moderne, este greu de obtinut o asemenea performanta! Aceleasi consideratii le facem si cu privire la modul in care au fost realizate si alte obiecte ce alcatuiesc ansamblul din piatra fasonata de la Moliodavo:  discurile (bazele) de andezit, de pe terasa X-a, cu diametre de 2,25 m si cu inaltimi de la 0,35-0,45 m la 1 m si de 4 tone greutate, in care erau incastrate coloanele,  discurile de calcar de pe terasa XI-a, cu diametre de 1,10-1,50 m si 0,25 m inaltime si in jur de o tona greutate, pavajul si treptele drumului sacru (drum odinioara acoperit), exceptionalele elementele trapezoidale (0,45 m x 0,45 m x 1,2 m),  de andezit, ale arcului de poarta cu deschidere de aproximativ 2 m,  de la poarta de vest (deasemenea, elementele se regasesc pe una din Placile de la Sinaia), elementele de andezit si marmura ale Discului Cadranului Solar, ale Marelui Sanctuar Circular, ale celorlalte sanctuare si nu in ultimul rand remarcabila canalizare  a apelor pluviale, de andezit !  Cum au fost insa extrase din cariere blocuri atat de mari de andezit ? Cum au fost transportate de la 70 km la altitudinea de 1000 m ? Cu ce mijloace tehnice ? Primitive ?
     2.  Vasul de andezit, de mare rafinament, ( care se pare ca este reprezentat pe Placa 42 – Initierea Botezului Nemuririi, ce face parte din ansamblul de Placi de la Sinaia ), din care nu a mai ramas decat partea inferioara, celelalte elemente (sparturi) disparand in timp, nu numai ca este realizat cu mare acuratete a dimensiunilor, dar isi mai pastreaza si astazi gradul ridicat al finisarii si slefuirii. In afara acestor elemente va rugam sa mai observati si faptul ca, forma sa, face trimitere la ou.
     3.  Cele de mai sus ne duc cu gandul la ” Numeroasele turnuri, candva cu etaj atasate zidurilor de tip murus dacicus de pana la 4 m grosime cu inaltimi de peste 5 m, turnuri de aparare sau turnurile locuinta, turnuri palate-izolate, turnuri etajate cu scari monumentale, adevarate sali precum cele de pe acropola cetatii de la Costesti  pe valea Gradistei. Arhitectul C. Cerchez analizand cronologic prezenta unor astfel de turnuri constata ca in arhitectura mesopotamiana-sumeriana nu apar decat in desene si relicve, iar arhitectura greaca si romana clasica nu le-a cunoscut. Abia in secolul al VI-lea apar turnuri izolate cu etajari succesive si in lumea latina, italica in arhitectura neobizantina ravenata. Arhitectul identifica hula – casa “leagan”, matrice a Daciei – si in alte tari din Europa, de substrat protolatin, precum Macedonia, Italia, Franta si mai ales Spania “.  ( Din lucrarea ROMANIA – VALOAREA ARHITECTURII AUTOHTONE de Arhitecta SILVIA PAUN, studii efectuate  impreuna cu Generalul Inginer Geolog si Astronom VASILE DRAGOMIR ).
     4.  Este de necontestat faptul ca, pe Columna lui Traian, atat cladirile cat si zidurile de incinta demonstreaza ca dacii stapaneau arta realizarii constructiilor, in acest context trebuie tinut cont si de faptul ca realizatorii columnei nu doreau in ai prezenta pe daci ca buni cunoscatori ai acestor arte si nu au prezentat (cu certitudine) tinuta maiestoasa si rafinata a constructiilor, dar nici nu au putut sa eludeze realitatea. Ca atare credem ca prin modul in care se prezinta, pe columna, aspectele ce tin de zona construita, se demoleaza teoria prin care se prezinta faptul ca dacii nu puteau construi decat la nivel de coliba !
     5.   In acest context ar mai fi de relevat si faptul ca  preotii, nobilii si soldatii ce deserveau ansamblul de la Moliodavo (dar si toti cei de pe cuprinsul Sarmizegetusei Regia) ne sunt prezentati, chiar si in actuala lume a marilor muzee, ca beneficiind de tinute (imbracaminte, incaltaminte, caciuli)  realizate de creatori specializati, iar echipamentele soldatilor (armuri, arme, scuturi) erau mult superioare celor din epoca detinute de altii (a se vedea macar ” Calaretul dac in armura” ce se afla in prezent depozitat – Oare de ce nu este prezentat marelui public ? – in Muzeul de la Alba Iulia si soclul Columnei lui Traian unde sunt reprezentate, ca prada de razboi,  armele, armurile, coifurile, scuturile, steagurile de lupta ale dacilor…).

Cum ne cream realitatea

Cum ne cream realitatea - stiintific – cine stie deja ce inseamna rugaciunea si cui se adreseaza, sigur va sti “Ce va semana si ce va culege” …dar idea articolului e o confirmare a exact ceea ce inseamna A CREDE…asa cum ne-a invatat Iisus!…ai grija ce gandesti ca s-ar putea sa ti se intample

Daca putem sa ne mentinem concentrarea asupra unui gand, timp de 17 secunde, fara sa-l contrazicem cu alt gand, langa gandul nostru initial se va alatura prin legea atractiei un altul de exact acceasi forma, marime, ton, vibratie. Si la precis 17 secunde aceste doua ganduri identice se vor alatura si se vor combina, iar cheltuiala de energie a punctului lor de combustie se manifesta in noi sub forma de entuziasm, sau interes. In momentul respectiv, care a durat 17 secunde, aceste doua ganduri care erau doua ganduri de acelasi fel au devenit unul, mai mare, mai evoluat, si cu o vibratie mai rapida si mai energica.

Daca putem sa stam concentrati pe acelasi subiect inca 17 secunde, in momentul in care se face trecerea la secunda nr.34, avem de doua ori 17, si gandul nostru va atrage din nou un gand asemanator, sau putem sa spunem ca doua ganduri care se aseamana se atrag una pe alta.

Asa cum gandul tau atrage un altul, si altul poate atrage gandul tau, pentru ca ganduri care au natura asemanatoare au tendinta de a se atrage reciproc, de a cauta sa fie impreuna. Si la punctul in care s-a atins limita de 34 de secunde, aceste doua ganduri care au evoluat impreuna se combina intr-unul, si apare un alt punct de combustie. In momentul respectiv, aceste doua ganduri devin iarasi unul, iar vibratia lor creste si se intensifica.

Daca putem in continuare sa mentinem in atentia noastra acest gand evoluat si crescut, pana la limita de 51 de secunde, care este de trei ori 17, se va produce mai departe o noua combinare si un alt punct de combustie. La fel se intampla la limita de 68 de secunde, si atunci gandul este suficient de mare ca sa aiba efect asupra manifestarii fizice.

Putem sa luam cateva comparatii fizice: 17 secunde de gand pur, sunt echivalente cu 2000 de ore de actiune. Daca avem o meserie in care lucram 40 de ore pe saptamana, orele respective sunt cele pe care le prestam intr-un an intreg. 17 secunde de gandire concentrata echivaleaza 2000 de ore de actiune. Daca trecem de limita de 34 de secunde, putem sa ne multiplicam actiunea cu 10, deci avem 20.000 de ore de actiune. Daca putem sa trecem de limita de 51 de secunde, de trei ori 17, putem sa inmultim din nou cu 10, si rezulta echivalentul de 200.000 de ore de actiune. Daca reusim sa trecem de limita de68 de secunde – adica doar un minut de gandire pura, fara contradictie, nediluat, obtinem echivalentul a doua milioane de ore de actiune.

Ca ilustrare, se poate imagina cum o familie cumpara un teren unde exista niste blocuri care au intrat in demolare, o gramada enorma de beton, otel si sticla. Timp de doua zile, diverse masini, camioane si echipe de constructori au carat muntele de gunoi de pe locul respectiv, si l-au lasat curat pentru noii proprietari. Noii proprietari, care isi demolasera fosta proprietate lucrand cu tarnacopul si roaba, s-au gandit ca ar dura efectiv o viata ca ei sa curete locul respectiv cu roaba si tarnacopul. Acesta este un exemplu clasic. Atunci cand iti aliniezi energia la energiile creatoare de lumi si civilizatii, atunci nu mai esti in contradictie cu centrul tau creator, cu ESENTA ta, si se intampla lucruri care pot fi considerate de domeniul miracolului.

17 secunde nu par sa fie cine stie ce, insa daca ne observam cu atentie, vedem cum in general incepem pe la secunda a 8-a sa emanam vibratii contrare. Majoritatea oamenilor nu reusesc sa termine un gand, o dorinta, fara sa creeze – foarte de timpuriu, vibratii contrare dorintei initiale.

Sunt oameni care spun: “vreau mai multi bani, am obosit de atata efort”.sau “vreau sa ma fac bine, boala aceasta ma inspaimanta”.Ni s-a imprimat insa in caracter sa fim atat de obiectivi, incat de cele mai multe ori ne dam singuri cu piciorul in celalalt picior. E intr-un fel ca si cum am spune: “vreau o cana de ceai fierbinte”, si punem ceaiul la fiert, dar inainte de a incepe sa fiarba stingem focul si ne apucam de altceva, si apoi iarasi il aprindem, si iarasi il stingem chiar cand era gata sa se incalzeasca, si tot asa, pana cand ajungem sa spunem ceva de genul: “de 15 ani incerc sa beau o cana de ceai fierbinte, si nu reusesc”. La asa ceva, solutia este – bineinteles – sa lasam ceainicul pe foc un timp mai lung, pana reuseste cu adevarat sa fiarba. Daca putem sa rezistam tentatiei de autosabotare, reactiei de a merge in directie opusa inainte de a ne fi indeplinit scopul, atunci putem cu adevarat sa obtinem o modificare a realitatii.

Motivul pentru care este dificil sa nu ne lasam prada atat de repede gandului contrar, este pentru ca am fost educati sa fim obiectivi, sa cantarim cu atentie ceea ce este pro si contra, avantajul si dezavantajul. Ni s-a spus ca asa ceva este corect si bine. Si este. Dar ca la orice, a duce la extrem aceasta actiune iarasi nu este bine, pentru ca contrastele ele insele te pot stimula in fond ca sa obtii o claritate mai mare a dorintei, si acesta este si motivul pentru care formatul fizic prezent este asa cum este. Contrastul este esential pentru luarea de decizii, insa odata ce o decizie a fost luata, odata ce iti concentrezi atentia asupra deciziei tale si te straduiesti sa obtii gandul pereche pentru vibratia gandului tau, Universul se va alinia in asa fel incat sa iti ofere sansa si ajutorul de a obtine ceea ce doresti.

Pentru persoanele care sunt obisnuite sa gandeasca sporadic, lasand doar sa le treaca prin minte diverse ganduri ca un flash, acest concept poate parea dificil de acceptat sau inteles. Este mult mai usor sa privesti viata ca la televizor, sa observi, sa receptionezi ceea ce ti se ofera, decat sa iti oferi in mod determinat propria ta proiectie, a propriilor tale ganduri.

De exemplu avem o persoana care are trei probleme principale – una – o problema financiara, a doua – probleme cu sanatatea, si a treia – o problema sentimentala.
Primul pas este sa sfatuim persoana respectiva sa renunte sa se gandeasca o perioada la aceste trei probleme, pentru ca ea s-a concentrat deja prea mult pe aceste probleme, dar la modul gresit. Ea poate pentru inceput sa ia alte subiecte noi, la care nu a creat un pattern gresit de gandire. Este greu pentru ea sa iasa din pattern-ul gresit si din problemele care au devenit obsesie, si atunci o sfatuim sa se gandeasca la ceva inedit, de exemplu la …sticla albastra. Ea nu pricepe desigur de ce trebuie sa discutam despre sticla albastra, dar noi insistam: hai sa discutam despre sticla albastra. Se poate sa fie sticla mata, sticla transparenta, sticla cu desene sau incrustatii, sticla folosita la vitralii, sticla de la muzeul Tiffany, orice. Se pot face din ea vaze de flori, candelabre, pahare. Apoi vorbim despre penajul pasarilor, apoi despre fluturi, tot la fel, mentinand atentia asupra fiecarui subiect timp de 17 secunde.

Apoi persoana respectiva pleaca acasa, se urca in masina, si se intalneste cu niste prieteni, care o iau la masa la un restaurant, si apoi se duc impreuna la cumparaturi. Ea constata cu surpriza ca magazinul unde a ajuns din intamplare are o colectie superba de sticla albastra, rafturi intregi de bibelouri de sticla albastra. Nimeni nu a cumparat nimic, dar toata lumea s-a simtit foarte bine admirand colectiile respective, de sticla albastra – pur si simplu Extraordinara!

In continuare, toti merg in parc, si observa ca parcul este plin de fluturi, care zboara printre flori si copaci. Femeia respectiva, sa-i spunem Esther, inca nu face corelatia cu discutia despre creatia realitatii, dar constata ca se simte bine, foarte relaxata. Dupa vreo 15 minute, apare in fuga un baietel, de vreo trei-patru ani, care tine in manuta niste pene de porumbel, pe care le-a adunat de pe jos, si intinzand mana, el le ofera razand lui Esther. Abia atunci “se prinde” Esther ca in decurs de mai putin de o ora ea a trait toate cele trei subiecte asupra carora si-a concentrat gandul timp de 17 secunde, datorita faptului ca Universul a actionat in mod dramatic pentru a-i asigura implinirea gandului ei.

Bineinteles, oricine poate sa se joace si sa vada cum se poate imbunatati acest joc. O metoda foarte buna este atunci cand jocul se joaca in trei, pentru ca in doi exista sanse mai mari de a uita – cum a facut Esther – anumite detalii asupra carora ne-am concentrat atentia in decursul zilei, sau de a nu observa CUM gandurile si dorintele noastre prind forma in fata ochilor nostri. Daca se poate, este recomandat sa se inceapa jocul luand la inceput subiecte de interes minor, subiecte pure, simple, asupra carora nu avem idei contradictorii, si vom vedea cum in decurs de doua-trei zile, absolut intotdeauna Universul va raspunde oferind sprijin vibratiei noastre creatoare.

Motivul pentru care multi nu-si dau seama cum raspunde Universul vibratiei noastre, este pentru ca ei isi spun ceva de genul: “vreau o masina noua, una rosie, dar este prea scumpa”, si cum Universul raspunde absolut la orice vibratie, gandul care se indoieste pe undeva de ceea ce doreste va neutraliza el insusi dorinta respectiva.

Deci, daca noi oferim vibratii pure, si privim cu atentie cum Universul ne raspunde la ele, putem, dupa doua-trei zile de joc cu subiecte usoare sa trecem la subiecte pe care le consideram dificile. In acelasi timp, in viata noastra se vor produce niste schimbari cu totul speciale. In primul rand, ne vom obisnui sa ne mentinem concentrarea asupra unui subiect timp de 17 secunde. Cine poate sa o faca timp de 17 secunde, poate invata sa o faca in continuare, doua, trei sau mai multe perioade de 17 secunde. In al doilea rand, facand acest lucru vom oferi Universului sansa de a raspunde vibratiei noastre, si dovada ca nu suntem deloc rupti de energiile creative, ci ca suntem noi insine fiinte creatoare, asa cum este particula de lumina in relatie cu unda de lumina.

Putem in acest fel sa observam faptul ca fiecare dintre noi este in realitate ca o energie care emite, si careia i se raspunde in consecinta. Putem sa vedem cum, incetul cu incetul, de la mic la mare, fiecare dintre noi invata la scoala Pamant sa creeze in mod deliberat si responsabil.

De aceea este fiecare aici, pentru a crea. Fiecare este creator in sensul ca fiecare este un focalizator de energie. Cine nu poate sa-si mentina concentrarea asupra unui gand, nu poate sa fie creator. Nu suntem doar observatori care receptioneaza pasiv, ci suntem noi insine cei care indreptam energia cu puterea mintii noastre, catre scopul pe care il concepem noi insine. In timp ce focalizam energia, noi MENTINEM gandul si il crestem pana la manifestarea fizica.

 
Deci este foarte important ca fiecare sa stie exact ce face, la asa ceva se refera termenul “awareness”(constientizare), dar mai sunt cateva detalii. In primul rand, cum isi da cineva seama ca si-a mentinut gandul pur o anumita perioada, si cum isi da omul seama daca si-a mentinut gandul pur? La asa ceva serveste “sensibilitatea”, sensibilitatea la propriile senzatii, pentru ca sensibilitatea este indicatorul care iti spune despre fluctuatiile din propria vibratie. Sistemul emotional de ghidare este cel care iti spune fara gres, fara dubiu, daca esti pe calea buna, sau pe o cale gresita, si tot prin sistemul emotional afli exact la ce stadiu te afli.

Sa ne imaginam un ventilator, un ventilator mare, de camera, cu palete care se invirtesc cu putere. Ventilatorul este indreptat catre noi. Nu bagam in seama in mod deosebit zgomotul pe care il face, si nici nu ne preocupam de aerul care se indreapta catre noi din directia lui. E ca si cum ar fi intr-un fel inexistent, desi stim ca este acolo ca sa ne faca un serviciu. Dar daca bagam un creion in el in timp ce el se invarteste, putem noi insine provoca probleme serioase sistemului. Emotiile distructive actioneaza ca si creionul respectiv, si ele sunt rezultatul unei actiuni distructive, care este rezultatul unui gand sau dorinte distructive.

Atunci cand avem o dorinta, cand ne-am gandit la ceva si am ajuns sa dorim ceva, in momentul in care introducem ideea “nu se poate”, atunci ideea “nu se poate” se angreneaza la randul ei frecventei rapide a dorintei/ideeii initiale, si dezamagirea care rezulta ca urmare a ideii ca “nu se poate” lucreaza la fel ca si creionul in ventilator. Este asa pentru ca noi insine am introdus o vibratie mai scazuta, mai inceata, intr-una mai rapida, mai inalta.

Se poate observa ca exista persoane cu care atunci cand stai de vorba, te simti bine. Cu cat mai mult stai alaturi de persoana respectiva, cu atat mai bine te simti, si te gandesti: acest om este un prieten bun, un prieten adevarat. Alaturi de asemenea prieteni, poti sa discuti tot felul de lucruri fara sa-ti fie frica de ridiculizare sau agresivitate sau rautate, poti sa te joci si sa faci tot felul de lucruri faine si traznite, poti chiar sa nu vorbesti nimic daca n-ai chef. Si orice ai face, e ok, pentru ca pur si simplu te simti bine alaturi de persoanele respective. Este mai greu de gasit asa ceva intre adulti, dar copiii si adolescentii au asemenea prieteni si simt asemenea bucurie in mod obisnuit.

Senzatia acesta de bunatate si prietenie este ceea ce se cere pentru a fi capabil sa mentii cu usurinta un gand, timp de 17 secunde, si chiar mentinerea gandului despre o asemenea prietenie iti poate asigura atragerea unui asemenea grup de prieteni in viata ta, ca si Combustia care sa iti asigure entuziasmul necesar.
Pe masura ce putem sa facem asemenea lucru in mod deliberat, putem sa vedem cum Universul ne raspunde si cum devenim fiinte aliniate cu Forta Creatoare, deci chiar ceea ce am venit aici sa constientizam.

Fiecare si-a spus in viata ceva de genul: “Voi intra in aceasta mare a contrastelor, si observand un contrast aici, un contrast acolo, voi putea cu usurinta sa ajung la o concluzie”. Odata ce ajungem la o concluzie, tot ce avem de facut este sa mentinem aceasta vibratie in gand, pana cand vom obtine suficienta forta de a ne manifesta vibratia ideii noastre, pe care Universul va face tot posibilul sa o manifeste de dragul nostru.

Deci in acest sens, fiecare om este un creator in aceasta lume, si dezvoltarea capacitatii noastre mentale este un lucru de dorit, avand grija sa folosim intotdeauna ca monitor, corpul emotional .

Eu am constatat acest lucru prin faptul ca traiesc viata ca pe un miracol. Am mare grija ce gandesc, pentru ca INTOTDEAUNA gandul meu se indeplineste, bineinteles, in viata mea. Nu sunt de acord sa iau nimanui liberul arbitru si sansa de a deveni creator, pentru ca asa cum este un Univers, tot la fel pot sa (co)existe o infinitate de Universuri, si fiecare om, fiecare creator, are de fapt in stapanirea sa o lume – lumea sa interioara, in care tot ce este, este efectiv creat chiar din substanta gandurilor sale.


AUTORI-Esther Hicks si Abraham Hicks
 astrodeva.wordpress.com