Dupa unii filologi, printre care si Tomaschek, toponimicul este de obârsie indo-eruropeana însemnând "despicatura". Se pare ca din pasul Succilor balcanici au emigrat doua grupe de populatie spre Dunare.
Unii dintre suci s-au asezat la rasarit de Durostorum (Silistra) si au creat acolo un important centru politico-militar denumit Sucidava, ce se va identifica azi cu satul Izvoarele (fost Pârjoala), din judetul Constanta, Sucidava dobrogeana este mentionata de Tabula Pentigeriana de Itinerarium Antonini, de catre o inscriptie din vremea lui Aurelian si a alte izvoare antice. Al doilea grup de suci a trecut la nord de Dunare si s-a asezat la apus de gura Oltului, în câmpia româneasca. Acolo au fondat cetatea Sucidava, localizata precis dupa inscriptii si dupa Procopius, la Celei-Corabia în jud.Olt. Sapaturile arheologice au identificat la Celei o fortificatie a sucilor sub temeliile cetatii romano-bizantine si o asezare a lor în zona înconjuratoare. Numai cetatea a fost distrusa de romani mai înainte de cucerirea Daciei. Asezarea civila s-a mentinut, putându-se constata ca a avut legaturi economice cu lumea elenistica si cu negustorii romani din vremea republicii. Sub stapânirea romana din sec. II-V e.n., sucii din câmpia româneasca au fost organizati într-un territorium Sucidavense de caracter civil si militar. De la Aurelian pâna la invaziile hunilor a rezidat acolo un prefect al Legiunii V Macedonica, ce-si avea sediul principal pe malul opus, la Oescus (Ghighen, în Bulgaria). La Sucidava, ceramica dacica a sucilor si alte materiale pot fi urmarite din sec. II î.e.n., pâna în sec.IV e.n.. Ultima mentiune a toponimului sub forma Sycibida o avem de la Procopius.
Dumitru Tudor, Sucii, in Magazin istoric, anul X, nr. 7 (112), iulie, 1976, p. 33-34.
Hristo M. Danov, Tracia anticǎ, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976;
Manfred Oppermann, Tracii. Între arcul carpatic şi Marea Egee, Editura Militarǎ, Bucureşti, 1988.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu