Sithonii

     Ramura a importantului trib tracic al edonilor. Strabon ne informează ca locuiau in Sithonia, care se afla in partea centrala a Peninsulei Calcidice. Dupa o editie pastrată in "Istoria naturala" a lui Pliniu cel Batran,  din sithoni se trage prinţul trac Orfeu, considerat in poemele homerice ca fiind primul poet. Cantăreţ irezistibil, după alţi autori participant la expediţiile argonauţilor, Orfeu — fiul lui Oiagros, regele tracilor, şi al muzei Caliope — s-a întors in Tracia, unde s-a indrăgostit de nimfa Euridice, pe care a incercat s-o salveze din infern.
     Poetul ar fi fost ucis de femeile trace. In Scrisori din Pont, poetul latin Ovidiu ne informează că garnizoana de la Aegyssus (Tulcea de azi) se afla sub oblăduirea unui rege sithon, care, după părerea unor istorici, nu era altul decit Rhoemetalces I, regele odrisilor.
     De la el cetatea trecuse în mina unui „duşman "sălbatic", care a fost învins de Vitellius, unchiul viitorului împărat roman Vitellius Aulus (aprilie — decembrie 69   e.n.) ce adusese trupele pe Dunăre.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Sucii

     În izvoarele literare si epigrafice, acest trib getic este mentionat fie succi, fie suci. Dupa aceleasi surse, membrii tribului respectiv sunt semnalati în trei locuri. În muntii Haemus se cunoaste trecatoarea Succilor, controlata mult timp de acest trib si identificata azi cu Sulu Derbend sau Demir Kapu. Despre importanta ei strategica vorbesc Ammiannus Marcelinus si alti istorici.

     Dupa unii filologi, printre care si Tomaschek, toponimicul este de obârsie indo-eruropeana însemnând "despicatura". Se pare ca din pasul Succilor balcanici au emigrat doua grupe de populatie spre Dunare.

     Unii dintre suci s-au asezat la rasarit de Durostorum (Silistra) si au creat acolo un important centru politico-militar denumit Sucidava, ce se va identifica azi cu satul Izvoarele (fost Pârjoala), din judetul Constanta, Sucidava dobrogeana este mentionata de Tabula Pentigeriana de Itinerarium Antonini, de catre o inscriptie din vremea lui Aurelian si a alte izvoare antice. Al doilea grup de suci a trecut la nord de Dunare si s-a asezat la apus de gura Oltului, în câmpia româneasca. Acolo au fondat cetatea Sucidava, localizata precis dupa inscriptii si dupa Procopius, la Celei-Corabia în jud.Olt. Sapaturile arheologice au identificat la Celei o fortificatie a sucilor sub temeliile cetatii romano-bizantine si o asezare a lor în zona înconjuratoare. Numai cetatea a fost distrusa de romani mai înainte de cucerirea Daciei. Asezarea civila s-a mentinut, putându-se constata ca a avut legaturi economice cu lumea elenistica si cu negustorii romani din vremea republicii. Sub stapânirea romana din sec. II-V e.n., sucii din câmpia româneasca au fost organizati într-un territorium Sucidavense de caracter civil si militar. De la Aurelian pâna la invaziile hunilor a rezidat acolo un prefect al Legiunii V Macedonica, ce-si avea sediul principal pe malul opus, la Oescus (Ghighen, în Bulgaria). La Sucidava, ceramica dacica a sucilor si alte materiale pot fi urmarite din sec. II î.e.n., pâna în sec.IV e.n.. Ultima mentiune a toponimului sub forma Sycibida o avem de la Procopius.

Dumitru Tudor, Sucii, in Magazin istoric, anul X, nr. 7 (112), iulie, 1976, p. 33-34.

Hristo M. Danov, Tracia anticǎ, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976;

Manfred Oppermann, Tracii. Între arcul carpatic şi Marea Egee, Editura Militarǎ, Bucureşti, 1988.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Singii

     Neam de origine geto-daca, localizat pecursul inferior al Muresului, unde se afla localitatea SINGIDAVA pomenita de Ptolemeu si indentificata cu dava descoperita la Cugir. Neamul singilor era destul de numeros incit ajunsesera sa se intinda pina la Dunarea de Mijloc, in zona de azi a Belgradului unde intemeiaza o alta cetate pe care celtii aveau sa o numeasca SINGIDUNUM. Aceisi singi par sa fi migrat spre vest pina in Moravia, unde se afla localitatea SINGONE si spre sud pina in peninsula calcidica (nordul Greciei) unde este atestata o localitate numita SINGOS din carea derivat si numele golfului din apropiere, Singiticus.

Constantin Preda, Singii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 11 (128), nov. 1977, p. 47-48

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Siensii

     Alaturi de celelalte populatii din Dacia, pe care Ptolemeu le înregistra pe la mijlocul sec.II e.n., sunt mentionati si siensii. Dupa calculele lui V.Pârvan, siensii ar fi locuit de-a lungul râurilor Ialomita si Buzau , adica în partea de nord- est a Munteniei, corespunzatoare judetelor Buzau si Braila. Cercetarile numismatice recente, bazate pe o mai buna cunoastere a monedelor geto-dacice de tip Dumbaveni si Înotesti-Racoasa, au dus la identificarea unei importante uniuni de triburi, care se întindea de la râu Buzau si pâna pe cursul inferior al Siretului. Aceasta uniune de triburi ar putea fi constituita de neamul siensilor care, în acest caz, trebuie sa fi ocupat o zona mai mare fata de cea propusa de V.Pârvan. Important de amintit în aceasta privinta este faptul ca, însa din sec.III î.e.n., getii din aceasta regiune, siensii de atunci sau de mai târziu, au jucat un rol deosebit de însemnat de viata politica si economica a oraselor grecesti de pe coasta de vest a Marii Negre

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Serdii

     Trib tracic care a locuit in vestul actualei Bulgarii, mai exact in jurul actualei capitale Sofia. Din istoria serdilor stim doar ca au fost invinsi, in anul 29 ien , de catre M. Licinius Crassus. Centrul lor se numea Serdica ( azi Sofia) Cercetarile invatatilor bulgari ( Boris Gerov; Velizav Velkov) , au stabilit cu destula precizie evolutia acestui centru, de care se leaga istoria serdilor de-a lungul epocii romane. Serdica s-a bucurat de o mare faima in sec. IV en, astfel incit imparatul Constantin cel Mare ( 307-337 en) ar fi dorit sa-si transfere aici capitala imperiului. In anul 447, hunii, condusi de Attila au distrus infloritoarea asezare , care a fost refacuta mai tirziu, in vremea lui Justinian ( 527-565) ; din acea perioada , este atestata existenta unei mari biserici inchinata "Sfintei Intelepciuni" ( in lb. Greaca =Hagi Sofia) de unde vine numele actualului oras. Tot serdii au fost si principalii locuitori ai unei diviziuni administrative de origine elenistica, strategia Serdike, inclusa in vremea lui Hadrian ( 117-138 en) in teritoriul orasului Serdica.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Sacii

     Tribul sacilor este mentionat de istoricul Aurelius Victor. Despre localizarea lor s-a pronuntat Vasile Pârvan, care, în monumentala sa lucrare Getica, propune ca origine a acestora zona din jurul orasului de pe Dunare, Sacidava (azi punctul Muzait, comuna Dunareni), la sud de Axiopolis (azi Cernavoda). Mentionata în Notitia Digniatum Orientis ca sediu al unui cuneus equitum scutariorum (formatiune militara), localitatea amintita a facut în ultima vreme obiectul unor intense cercetari datorate arheologului C. Scorpan, ale caror rezultate sunt publicate în revista constanteana Pontica. De aici rezulta ca în preajma unei asezari indigene- care trebuie sa fi purtat numele de Sacidava - s-a instalat, pe la începutul sec.II e.n., un castru a carui viata dureaza pâna în primele decenii ale sec.VII e.n.. De evolutia acestor doua unitati, castru si asezarea indigena - trebuie legata istoria sacilor în epoca romana, care, în aceste conditii, pot fi de asemenea, considerati un neam getic.

Al. Suceveanu, Neamuri si triburi tracice, in Magazin istoric, anul X, nr. 8, (113), august, 1976, p.44-45.
I. C. Dragan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol. I, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Ratacensii

     Sunt pomeniti, de Ptolemeu, în grupa neamurilor din partile centrale ale Daciei. Au fost considerati fara rezerve de origine dacica si plasati în platoul transilvanean dintre Târnave si Somes (V.Pârvan, Getica). În ultima vreme, ei au fost identificati cu uniunea de triburi dace de pe valea Muresului si a Târnavelor, întinzându-se spre sud pâna la Carpati.
     Aceasta uniune de triburi corespunde monedelor de tip Radulesti-Hunedoara, Aiud-Cugir si Petelea, precedând, din timp, momentul unificarii de catre Burebista.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Predavensii

     Vorbind despre neamurile din centrul si vestul Daciei, autorul Geografiei, Ptolemeu, pomeneste si pe predavensi, de asemenea de origine dacica. Ei pot fi localizati la nord de Muresul inferior, pâna aproape de Crisuri, ceea ce îi determina pe predavensi cu purtatorii monedelor dacice de tip Toc-Cherelus, care, la sfârsitul sec.II si începutul sec.I î.e.n., au locuit în partile din dreapta Muresului de Jos.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Potulatensii

     Neam dacic, pomenit de asemnea de Ptolomeu prin cele care locuiau în Dacia. Dupa opinia lui V.Pârvan, acest neam ar fi populat partile de nord ale Olteniei si zona deluroasa din vestul Munteniei. În parte localizarea potulatensilor coincide cu aceea a uniunii de triburi corespunzatoare monedelor geto-dacice de tip Adâncata-Manastirea, întâlnite mai frecvent în estul Olteniei si nord-vestul Munteniei (a doua jumatate a sec.II.î.e.n.).

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Pierii

     Trib tracic, alungat prin lupta din Pieria de catre regele Alexandru al Macedoniei, tatal lui Perdiccas. Ulterior pierii s-au stabilit in zona de la poalele muntelui Pangeu, dincolo de Strymon unde exista si un golf numit Pieria (Tucidide). Sint cunoscute doua cetati ale lor : Phagres si Pergamos. Herodot ne spune ca impreuna cu satrii si odomantii, pierii lucrau in minele de aur si argint ale muntelui Pangeu si tot el afirma ca in armata regelui persan Xerxes, intre pedestrimea recrutata pe coastele Traciei se aflau si pieri.
     Strabon spune ca pierii au ajuns sa locuiasca versantul de nord al muntelui Olimp. Din vechea lor tara ei au adus cultul unor divinitati ale muzicii, de origine tracica (ca ritm, melodie, instrumente). Tot Strabon ne spune ca grecii numeau muzele "pieride". Poetul latin Ovidiu intrebuinteaza în "Tristele" expresia corul pieridelor.

Ghe. Poenaru Bordea, Pierii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 11 (128), nov. 1977, p. 48
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Piefigii

     Printre neamurile din Dacia, mentionate de Ptolemeu în Geografia sa se întâlneste si numele piefigilor. Toti istoricii sunt de acord în a le atribui o origine certa geto-dacica. V.Pârvan (Getica) i-a localizat în Câmpia munteana, aproximativ în fostul judeti Vlasca si în actualele judete Ilfov si Ialomita, iar mai recent R.Vulpe i-a plasat pe valea Argesului, în jurul asezarii getice de la Popesti (jud.Ilfov), identificata de acelasi autor cu "orasul" Sornum, mentionat de Ptolomeu.
     Dupa toate probabilitatile, neamul piefigilor este unul si acelasi cu marea uniune de triburi getice din secolele III-I î.e.n., determinata pe baza studiului monedelor geto-dacice de tip Vârteju - Bucuresti. Începuturile ei pot fi urcate în timp pâna în vremea regelui Dromichete, când getii se afirma prin victoriile repurtate în doua rânduri asupra armatei lui Lisimah.
     În perioada imediat premergatoare lui Burebista,uniunea de triburi getice din mijlocul Munteniei - foarte probabil acel neam al piefigilor - reprezinta cel mai important centru economic si politic din toata Dacia. Acest nucleu getic va constitui daca nu principalul, unul din principalele puncte de sprijin ale lui Burebista în opera sa de unificare a tuturor geto-dacilor.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Piarensii

     Aceste triburi traco-getice, au fost situate de Ptolemeu tot în Europa in provincia Moesia Inferioara (N-E Bulgariei). Presupunând ca geograful antic ar fi transmis gresit numele piarensilor, învatatii socotesc ca denumirea tribului trebuie legate de localitatea Apiaria (azi Riahov), care ar fi fost capitala sa si care s-a dezvoltat cu deosebire în sec.IV-VI. O ipoteza plauzibila, tinând seama ca acest trib e cunoscut si sub numele de appiarensi.

Al. Suceveanu, Piarensii si Dimensii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 3 (120), mar., 1977, p. 51

http://www.enciclopedia-dacica.ro/