Revansa Daciei, de Cornel Barsan

“Pastorul”  Galerius
Pentru a intelege mai bine cine era acela care purta o porecla atat de rustica “Armentarius” (paznic de vite), sa-l lasam pe Lucius Caecilius Firmanus Lactantius, profesor de retorica al lui Diocletian, sa-l caracterizeze pe scurt: “Celalalt, Maximianus (Galerius), pe care Diocletian si-l alesese ca ginere, era mai rau nu numai decat acestia doi (Diocletian si Maximianus) pe care i-au cunoscut vremurile noastre, car chiar decat toti cati au fost vreodata. Aceasta fiara avea o salbaticie si o cruzime innascuta, cu totul straina de sangele roman, iar aceasta nu e de mirare, deoarece mama sa, originara din regiunile de dincolo de Dunare, cu prilejul invaziei carpilor (anul 245), trecuse fluviul si se refugiase in noua Dacie”. Ciudate informatii facute despre un imparat roman! Dar, pentru a-l cunoaste mai bine pe acest imparat roman de origine DACA, ne vom folosi de scrierile lui Iosif Constantin Dragan si a cuplului de autori Ion Barnea/Octavian Iliescu.
Galerius Valerius Maximianus s-a nascut in anul 250 (dupa unii autori 245), in satul Romulianum din Dacia Ripensis, nu departe de orasul Sardica (azi Sofia). Tatal sau era trac iar mama daca, refugiata din anumite motive, din nordul Dunarii in sud. Nu s-a pastrat decat numele acestei femei, Romula, numele tatalui ramanand necunoscut. Copil fiind, asemenea tuturor copiilor de la tara, chiar si din zilele de azi, Galerius se ocupa de pastorit. Datorita acestei ocupatii din tinerete, viitorul imparat va fi poreclit “Pastorul” (Armentarius). Inrolat de tanar in armata romana, sub imparatii Aurelian (270-275) si Probus (276-282), Galerius reuseste, prin curajul si vitejia lui, intr-un timp foarte scurt, sa urce treptele ierarhiei militare romane. Proclamat imparat la 17 noiembrie 284, C. Valerius  Diocles, cunoscut sub numele de Diocletian, observa calitatile militare ale lui Galerius, numindu-l sef al garzii personale. Constient de imposibilitatea carmuirii unui vast imperiu de catre un singur om, Diocletian instituie, in anul 286, sistemul tetrarhiei. In ce consta acest sistem? Conducerea imperiului se impartea intre doi Augusti secondati de doi Cezari. Aceasta conducere in patru fusese experimentata si mai inainte de imparatii romani, dand uneori rezultate bune. Diocletian, fiind unul din Augusti, numeste pe Maximianus Herculius ca fiind celalalt. Ca Cezari sint alesi Constantin Chiorus si Galerius. Drumul dacului spre culme abia acum incepe. Pentru a se lega intr-o familie, Chiorus a luat de sotie pe fiica lui Herculius, iar Galerius divorteaza de prima sotie, luand in casatorie pe fiica lui Diocletian, Valeria (293)
Galerius – Imparatul Daciei Mari!
Constient de capacitatea sa, Galerius suporta tot mai greu pozitia lui de subordonare fata de Diocletian. Contradictiile iscate intre cei doi il obliga pe Diocletian sa abdice, dupa 20 de ani de domnie, in data de 1 mai 305, la Nicomedia. Iar abdicarea unui August implica si abdicarea celuilalt – numeric si avantajati strategic, persanii inving trupele romane, obligandu-l pe Galerisu sa se retraga. Galerius isi intareste armata cu noi forte proaspete recrutate, legiuni cu Limitanei Daciae, probabil mercenari daci si porneste din nou impotriva persanilor. Fiind diplomat, reuseste sa atraga de partea luipe regele Armeniei, Tiridate al II-lea. Confruntarea dintre armatele persane si legiunile romane, intarite de cavaleria armeana, are loc la Erzerum. Trupele persane sint nimicite, intreaga familie a lui Narses fiind luata prizoniera. Captura de razboi este impresionanta, intregul tezaur persan trece in mainile romanilor, creaind o adevarat legenda, ca termen de comparatie, a valorii capturii. Victorios, Galerius trece in Mesopotamia, asediind si cucerind una dupa alta cetatile persane, impunand lui Narses conditiile de pace romana. In urma tratatului incheiat la Nisibis, Imperiul Roman anexeaza teritoriile de dincolo de Tigru, transformandu-le in provincii romane. Cert este faptul ca, dupa aceasta victorie asupra persanilor, Galerius incepe sa exercite o puternica presiune aspra lui Maximian. Astfel, la aceasta data, Cezarii Galerius si Constantinus devin Augusti, urmandu-si sa-si aleaga secunzii: Constantinus pe Severus iar Galerius pe Maximinus Daia.
Cronicile afirma ca acesta din urma era un nepot de al lui Galerius. Afirmatia unor autori ca Daia era fiul fiicei lui Galerius, Maximilia este grevata de imposibilitatea cronologica. In anul 305, cand Galerius avea in jur de 55-60 de ani, nu putea sa aiba un nepot de fiica nici de minim 20 de ani. Varsta si la care pare absurd a-l alege pe secundant. Mai sigur este faptul ca acesta a fost un nepot de frate sau sora al Imparatului, ceea ce modifica in profunzime unele aspecte legate de refugiul mamei lui Galerius in Imperiu.
….

De ce Galerius ajuns Cezar, apoi August, se inconjoara de trupe dace si sfatuitori daci? De ce o informatie legata de luptele din 295 si 297, duse impotriva carpilor de catre Galerius sint retractate ulterior de cronicari, punand aceste fapte pe seama altor tetrarhi? Parerea noastra generala este ca Galerius nu putea lupta impotriva propriului popor, asa cum o afirma unii, el nu a aparat statul roman, ci a avut un alt ideal. Care era acest ideal, ne-o spune chiar Lectantius, cel mai inversunat dusmnan al lui> „Odinioara, cand a primit titlulde imparat, el a declarat ca ESTE DUSMAN NUMELUI DE ROMAN SI CA VREA SA SCHIMBE TITULATURA IMPERIULUI ROMAN CU ACEEA DE IMPERIU DACIC”.
Toata ascensiune lui pana la ultima treapta din Imperiu e pare ca a fost dirijata din centrul Daciei, fiecare pas i-a fost ajutat de fratii de dincolo, care i-au trimis colaboratori apropiati si osteni daci, necesari garzilor lui, singurii in care putea avea incredere. Dacii au jucat o carte mare, incercand si reusind pentru un moment, sa preia destinele Imperiului, atat prin Galerius, cat si prin urmasiilui: Maximian Daia, Licinus si Maxentiu, sotul Maximilliei, fiica lui Galerius.

Dar sa urmarim in continuare, firul evenimentelor din momentul preluarii puterii de noua tetrarhie din anul 305. imperiul este impartit la fel ca si in timpul vechii organizari: Constantinus si Severus preiau Galia, Italia, Spania si o parte din Africa de Nord, iar Galerius cu Maximinus Daia, Balcanii, Asia Mica, Orientul Mijlociu si Egiptul. Imperiul Apusean este rascolit de luptele pretendentilor la domnie, in urma mortii lui Constantinus. Fiul acestuia, Constantin, viitorul Constantin cel Mare, este proclamat imparat. In acelasi timp Maxentiu, fiul lui Maximian Herculius si ginerele lui Galerius este ales imparat la Roma. Trupele lui Severus, Cezar al tetrarhiei,  pornesc impotriva lui Maxentiu, dar sint infrante, insusi Severus fiind ucis la Ravenna. Trimis de Diocletian, Maximianus Herculius porneste si el impotriva fiului sau dar este nevoit sa fuga si moare ucis. Din acest moment, puterea occidentala se imparte intre Constantin si Maxentiu. Acesta din urma, mai mult ca sigur, fiind sprijinit si ajutat de Galerius.
In timp ce in aceasta parte a Imperiului au loc lupte pentru putere, in zona rasariteana, Galerius guverneaza in pace si liniste peste supusii lui. Singurele tulburari care se produc sint legate de persecutiile sistematice duse impotriva crestinilor de catre Galerius, precum odinioara o faceau Diocletian si alti imparati romani. Dar, spre cinstea lui, se cuvine a fi amintit faptul ca nu Constantin cel Mare a dat primul edict de toleranta fata de crestini, asa cum se afirma, ci Galerius, in anul 311, la 30 aprilie. Peste cateva zile Imparatul dac moare batran si ros de boli, la Nicomedia. Trupul lui a afost dus si inhumat, de credinciosii lui soldati la Serdica.

sursa:   Revansa Daciei, de Cornel Barsan, editura Obiectiv