“Exista doua tipuri de kosoni: cei cu monograma – care sunt cei mai numerosi – si cei fara monograma, extrem de putini. Inainte de 1990, aveam cunostinta de cateva exemplare fara monograma. Acum exista cateva zeci. Kosonii cu monograma – peste o mie, pe site-urile specializate de pe Internet – nu sunt din aur transilvan. Este in mod clar vorba de aur din alte surse, probabil de la sudul Dunarii, aur rafinat balcanic. In schimb, kosonii fara monograma sunt foarte probabil din aur de-al nostru
Se pare ca dacii au incercat sa imite aceasta moneda, dar au batut exemplare putine. Chiar si lucratura monedelor din aceasta categorie este mai grosiera decat a celorlalti kosoni, semn ca e vorba de imitatii.”
In acest sens sta marturia lucrarea “Cercetari numismatice” (B. Constantinescu, V. Cojocaru, R.Burgoi) din care citez: “… Au fost folosite metodele FRX şi AAP, aceasta din urmă pentru a determina prezenţa eventualelor elemente-urmă specifice aurului transilvan. [Kosonii cu monograma] au compoziţia Cu-Ag foarte apropiată de cea a pseudo-Lysimachilor (Ag până în 5%, Cu până în 0.30%). [Kosonul fără monogramă], de provenienţă necunoscută – are mult argint (10.71%) şi cupru (0.85%), fiind oarecum asemănător compoziţiei aurului nativ transilvan (Ag între 10% şi 30%). AAP nu a indicat prezenţa în aceste monede a elementelor-urmă specifice aurului din Munţii Apuseni (As, Hg, Te, Sb).
Concluzia este că aliajul kosonilor [cu monograma] fie nu este electrum (aur nativ), fie nu provine din Transilvania, fiind cel mai probabil aur de tipul celui care circula în Balcani în epocă. Asemănarea cu pseudo-Lysimachii indică faptul că aceste monede au fost bătute de meşteri greci, posibil chiar itineranţi, ceea ce face ca ipoteza baterii lor în Dacia să nu fie definitiv înlăturată. Totuşi, faptul că nu a fost folosit aur transilvan şi similitudinea compoziţiei lor cu cea a monedelor de tip pseudo-Lysimach înclină balanţa spre ipoteza lui Pârvan că au fost bătute undeva în sudul Dunării.”
“Piesele de aur au greutatea unui stater grecesc sau elenistic de 8 grame si ceva (in medie, cam 8,40-8,50 g), dar aspectul lor nu este de moneda greaca. Aceasta avea pastila mai groasa, care se batea la rece. Kosonii au pastila plata, batuta la cald, tehnica folosita de romani. In al doilea rand, figuratia acestor monede se inspira din denarul republican roman. Pe avers apare un vultur care sta pe o ghioaga, ghioaga lui Heracles, evident, si tine intr-una din gheare o cununa de laur. Aceasta este o imagine copiata de pe un denar roman republican de argint, batut in jurul anilor 120 i.Hr.
Pe revers apare o alta imagine, un demnitar in toga, incadrat de doua personaje tot in toga care poarta niste manunchiuri pe umar. Este magistratul roman insotit de asa-numitii lictori, slujitorii lui, care poarta manunchiul de nuiele si securea cu doua taisuri, semn al autoritatii magistratului, care poate condamna la pedeapsa cu bataia sau cu decapitarea. Mesterii daci s-au inspirat din numismatica romana. Aici se cunoaste un asemenea tip de moneda batuta prin anii 50 i. Hr., numai ca pe pastila sa apare imaginea a doi magistrati, evident cei doi consuli, incadrati de doi lictori. Pe koson apare un singur demnitar, semn ca s-a dorit reprezentarea puterii personale a cuiva, infatisata cu mijloacele artei romane. Mai adaug faptul ca legenda monedei este in limba greaca, cu litere grecesti, si este cuvantul koson, scris cu sigma, a carui talcuire a dat batai de cap carturarilor europeni doua secole si mai bine.” (Aurora Petan)
Pana
nu demult, istoria kosonilor parea elucidata, baterea monedelor fiind
atribuita unui urmas al lui Burebista – aici parerile fiind impartite:
ori unui asa-numit administrator cu numele Koson (sau Cosoni, scrierea
denumirii monedei fiind de origine greceasca) sau regelui dac Cotiso
(dupa biografia lui Augustus facuta de Suetoniu in care autorul il
denumeste Cosini pe cel care trebuia sa o ia de sotie pe Iulia la
indemnul lui Octavianus). Aceasta ultima ipoteza, prescurtarea numelui
din “Cotizoni” in “Cosini”, are o mare hiba, intrucat nume mult mai
lungi au putut fi redate de-a lungul timpului pe monede…Pe baza acestor informatii, un numismat german, in 1910, Max Bahrfeld de la Berlin, a concluzionat ca aceste monede au fost batute in zona Muntilor Orastiei, in vremea lui Octavian Augustus, dupa disparitia lui Burebista, probabil in pregatirea unui mare razboi cu romanii. Se stie ca statele din antichitate nu bateau permanent moneda, ci ocazional. O mare emisiune monetara avea loc atunci cand statul se astepta la mari cheltuieli. Avand in vedere aceasta informatie, explicatia lui Max Bahrfeld parea cea mai coerenta. La o analiza mai atenta, kosonii nu par sa fie dedicati unui rege sau sa reprezinte vreo personalitate, deoarece nu exista un portret pe nici una din fete.
De aceea, presupunerea ca sub misteriosul cuvant “coson” se ascunde numele unui rege dac este greu de sustinut. Cum sa pui doar numele regelui, fara sa-i reprezinti si portretul? Si apoi, daca este vorba de un enigmatic rege dac, al carui nume e scris in greceste, de ce figureaza pe monede doar simboluri romane? Pe una din fete sunt reprezentate trei personaje, pe care le mai intalnim pe un singur tip de moneda romana, in vremea lui Brutus, unul dintre cei care au complotat impotriva lui Cezar: doi lictori incadrand intre ei un consul. Este vorba de Brutus insusi, insotit de lictori, in vremea consulatului sau, din anul 54. i.Hr. Pe cealalta fata, este figurata o acvila cu o coroana in cioc, tipar frecvent intalnit pe denarii republicani romani de argint. Nu putem sti care este fata monedei si care este reversul, cata vreme nu este reprezentat nici un portret. Conform analizelor facute de specialisti, s-a ajuns la concluzia ca aurul nu este transilvanean, ci provine din sudul Dunarii, de undeva din Balcani. Iata deci cosonul: un model hibrid de moneda, emis in afara Daciei, din aur strain, amestec intre simboluri de pe mai multe monede romane si un cuvant dintr-o limba necunoscuta, scris cu litere grecesti.
Iata
insa o explicatie plauzibila data de Aurora Petan, o deductie si o
completare a teoriei lansate de Th. Mommsen, J. Friedlaender, V. Pârvan,
B. Mitrea, H. Daicoviciu si alti cercetatori. Cata vreme e vorba de un
model din vremea lui Brutus, cosonii au toate sansele sa aiba legatura
cu acest personaj. Se presupune ca Brutus ar fi platit mercenari daci ca
sa lupte alaturi de el la Philippi, in Macedonia, impotriva lui Antoniu
si Octavian. Dupa uciderea lui Cezar (anul 44 i.Hr.), Brutus nu s-a
bucurat de popularitate, caci Cezar era iubit de popor. S-a refugiat in
Macedonia, unde a pus la cale, impreuna cu Cassius, rezistenta impotriva
lui Antoniu si Octavian (viitorul imparat Augustus). In anul 42 a avut
loc batalia de la Philippi, unde Brutus a fost infrant si s-a sinucis.
Se presupune ca, in vederea acestei batalii, Brutus ar fi angajat un
numar mare de mercenari daci, pentru plata carora ar fi emis in mod
special aceasta moneda fara circulatie.In continuare o sa citez din articolele Aurorei Petan, cuvinte care elucideaza, dar care nasc alte intrebari pentru cei avizi de mistere…
“Se pare ca toate firele acestei povesti duc in Macedonia. “Cosonul” tracic de argint este o imitatie dupa un model macedonean batut la Amphipolis (Coinarchives); Brutus s-a refugiat in Macedonia; ultima sa batalie s-a dat la Philippi, localitate aflata aproape de Amphipolis… Concluzia este destul de usor de tras: cosonii au fost batuti in Macedonia.
Brutus a batut cosoni de aur in cantitate mare, probabil la Amphipolis, unde exista un atelier de monetarie celebru. Cu aceste monede a platit oastea dacica, pentru a lupta alaturi de el, la Philippi. Imaginea consulului insotit de lictori de pe una din fete este cu siguranta a lui Brutus, caci numai el emisese la Roma o astfel de moneda. Si totusi, de ce a scris pe monede acest cuvant – “coson” – si de ce l-a scris in greceste? De ce nu a scris un cuvant latin, cu litere latine? Folosirea alfabetului grec pe cosoni nu se poate explica decat in doua feluri: fie cei care au batut monedele nu cunosteau decat scrierea greceasca, fie, fapt mai probabil, monedele erau destinate unor “barbari” care foloseau alfabetul grecesc. Fie amandoua.
Ca macedonenii foloseau alfabetul grecesc e bine stiut. Iar ca dacii foloseau si ei acelasi alfabet este un lucru demonstrat de fragmentele de scriere gasite la Sarmizegetusa, Ocnita sau Carlomanesti. “Coson” era, probabil, un cuvant tracic sau macedonean. Este mai greu de acceptat ca ar fi un cuvant dacic, cata vreme il regasim si pe moneda traco-macedoneana de argint. Ce ar fi putut insemna? Nu putem sti. Pe aversul monedei trace se afla zeita Artemis, copiata dupa model macedonean, unde era insotita de textul “(provincia) Macedonia Prima” scris in greceste. Tracii au luat modelul si au scris altceva, intr-o alta limba… “Coson Droueis” ramane la fel de enigmatic ca si “Coson” de pe monedele dacice.
De ce nu a folosit Brutus un cuvant dacic pe aceste monede? Poate ca nu stia limba dacilor sau poate “Coson” chiar este un cuvant dacic, ajuns, cine stie prin ce imprejurare, pe tetradrahma de argint a scitului Sauriacus. Poate e numele unei localitati, si n-ar fi cu totul de necrezut, caci la vreo 30-40 km de Philippi si la doar 10 km de Xanthus, oras asediat de Brutus, se afla localitatea Kossos. Oricum ar fi, e cert ca aceste splendide monede de aur provin din afara Daciei, foarte probabil din Macedonia, si la fel de probabil, au fost batute in preajma anului 43 i. Hr., la comanda lui Brutus, pentru a plati mercenari daci.
De
unde a avut Brutus atata aur? Sursele antice ne lamuresc. Istoricul
Appian relateaza ca Polemocratia, vaduva printului trac Sadalas,
speriata cu privire la soarta copilului, dupa ce sotul ei a fost
asasinat, l-ar fi incredintat lui Brutus pe tanarul mostenitor, impreuna
cu tezaurul regal. Sadalas fusese trimis de tatal sau, Cotys, sa il
sprijine pe Pompei impotriva lui Cezar. Textul ne mai spune ca Brutus a
transformat aceasta imensa cantitate de aur in monede. Deci, avem o
sursa sigura care ne indica faptul ca e vorba de aur tracic, transformat
in monede in Macedonia. Unii specialisti sustin ca pe monede ar fi
tocmai numele acestui copil de vita regala, fiul lui Sadalas.Cu cine a batut Brutus palma? De buna seama, cu succesorul lui Burebista de la Sarmizegetusa Regia, cata vreme monedele au fost gasite, in marea lor majoritate, in Muntii Orastiei. Stim ca marele rege Burebista fusese impotriva lui Cezar (care intentiona sa cucereasca Dacia), sprijinindu-l pe Pompei, dar a fost inlaturat de la tron in urma unui complot in acelasi an cu Cezar. Apoi Brutus, asasinul lui Cezar, il plateste cu sume enorme pe uzurpatorul lui Burebista (al carui nume nu-l stim), ca sa-l sprijine impotriva succesorilor lui Cezar…. Stranii coincidente! Nu ar fi de mirare sa aflam, intr-o buna zi, ca Brutus si Cassius au avut un amestec in inlaturarea lui Burebista, ca ar fi finantat complotul, in schimbul promisiunii unui sprijin militar in Macedonia.
Ce s-a intamplat mai departe? Cosonii au ajuns in Dacia si au fost tezaurizati. Nu au circulat niciodata. Nu stim cati daci s-au dus si cati s-au mai intors de pe campul de lupta de la Philippi. Stim insa un lucru straniu: multi cosoni au fost descoperiti la adancimi mici, chiar in iarba, adesea la radacinile copacilor. Nu par sa fi fost ingropati, ci mai degraba pierduti, imprastiati, poate in graba mare a unei retrageri. Altii au fost gasiti in pamant, bine tainuiti, in oale de lut. Altii, in albie de rau. Cosonii au constituit tezaure pretioase pana in vremea razboaielor cu romanii, cand am putea presupune ca, cel putin o parte din ei, au ajuns in mainile cuceritorilor. Si totusi, nu s-au gasit cosoni nicaieri in alta parte, decat in Dacia. Probabil au fost topiti de catre romani, caci era vorba de o moneda “barbara”, fara circulatie, a carei valoare consta exclusiv in aurul de 22 de carate din care era confectionata. Nu stim cati cosoni au luat si au topit romanii, dar stim ca, din evul mediu si pana astazi, numarul pieselor descoperite intamplator sau de cautatorii de comori pe teritoriul tarii noastre este de ordinul zecilor de mii… Si poate inca pe atat, daca nu mai mult, se afla inca in taina, in pamant ori sub albia vreunui rau, marturie a fabulosului tezaur dacic.
sursa : 2012en.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu