Cercetările au fost demarate de
Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Culturii şi Ministerul
Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizică a complexului de
fortificaţii prin alte metode decât săpăturile arheologice.
Abia în urma acestui studiu, care să
detalieze ce şi unde trebuie săpat, urma să aiba loc decopertarea,
restaurarea, conservarea siturilor şi transformarea zonei într-o
rezervaţie arheologică naţională, punct turistic de importanţă
deosebită, cu protecţie armată din partea jandarmeriei, care urma să
oprească ofensiva jefuitorilor de comori.
Rezultatele, care nu au fost date
oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificaţiile nu reprezintă doar
cetăţi disparate aşezate pe culmile munţilor, ci un ansamblu compact, o
asezare militaro-civila montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o
suprafaţă de 200 de kilometri pătraţi. Majoritatea vestigiilor sunt încă
acoperite de pământ.
Din comisia formată au făcut parte
specialişti pentru detectarea straturilor de profunzime prin
magnetometrie, specialişti în probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri
constructori, arhitecti şi specialişti în geodezie.
Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat.
Fortificaţiile sunt deosebit de complexe şi sunt suprapuse, în multe
locuri, pe asezări mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului în care
s-a lucrat, dăm exemplul grupului format dintr-un geodez şi un
specialist în magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie
Vasile Dragomir, (foto) căuta zonele de relief care păreau transformate
pentru utilităţi militare. Al doilea instala magnetometrele şi trasa
profilul subsolului în zona indicată.
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia şi pune în evidenta
elementele din subsol, la adâncimea dorită de operator. În acest caz
sondajul a mers până la o adâncime de opt metri. Aşa au fost descoperite
construcţiile scufundate în pământ, dar şi incintele subterane care
i-au uluit pe cercetători.
Conform datelor din studiu,
mega-aşezarea regilor daci, un complex militaro-civil, este situată pe
masivul Şureanu, munte care coboara către est, nord şi vest în Podişul
Transilvaniei, între râurile Sebeş şi Strei.
Fiecare înălţime a acestui munte a fost
terasată de jos în sus. Fiecare terasă, care era locuită, era apărată de
ziduri proprii. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetăţi
fortificate. S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei
aglomeraţii urbane mai mari era la rândul lui apărat de un zid propriu.
În studiu, fiecare aglomerare urbană
este numită «modul», fiecare era apărat de mai multe ziduri dispuse
concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta erau mici, în
general de cateva zeci de metri. Distanţele cele mai mari de la un
nucleu fortificat la altul nu depăsesc patru kilometri. Fiecare
aglomerare are locuinţele şi sanctuarele sale, aşa cum apar şi la
Sarmisegetuza Regia, cea cunoscută până acum.
Între aceste nuclee există însă
numeroase terase cu urme de locuire străvechi, mai vechi decât perioada
dacică clasică. De asemenea, aşezari civile se găsesc peste tot pe văile
apelor dintre munţi. Totul pe o suprafaţă de aproximativ 200 de
kilometri pătraţi.
Cea mai importantă descoperire din
Munţii Orăştiei o reprezintă incintele subterane. În zona numita
Vârtoape, pe o suprafaţă de aproximativ patru kilometri pătraţi există
75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de până la
70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte
paralelipipedice care comunică între ele precum camerele unei locuinţe.
Este vorba de incinte naturale modificate de mâna omului. Multe dintre
ele comunică cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste
incinte pleacă mai multe tuneluri către munţii din apropiere, unele
partial prăbuşite.
Unul merge chiar către sanctuarele din
Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate câteva incinte
subterane. În urma măsuratorilor a rezultat că în zona Vârtoape şi in
imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale
complexului, inclusiv sanctuare, construcţi cu o vechime mult mai mare
decât cele de la Sarmisegetuza.
Conform studiului întocmit, acest oraş
subteran, împreună cu toate construcţiile de la suprafaţă, mult mai
numeroase decât cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul
fortificaţiilor, cu alte cuvinte centrul acestui mega – oraş străvechi.
Dosarul cu planurile siturilor antice
găsite de echipa specială de cercetători a fost multiplicat în patru
exemplare, care au fost trimise la Ministerul Lucrărilorm Publice,
Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO. Alexandru Mironov a
inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie
de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic
excepţional.
”Programul a fost, din păcate, stopat,
iar copii ale dosarului cu hărţile siturilor au ajuns, se pare, la hoţii
de comori. Astfel reuşesc aceşti hoţi să meargă la punct ochit – punct
lovit, pe un teritoriu atât de mare. Singurul impediment în calea
acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Grădiştea”,
ne-a spus Vasile Rudan, unul din membrii echipei de cercetători.Din
analiza ulterioară a datelor a rezultat că cea ma mare parte a acestei
aşezări, uriaşă pentru antichitate, a fost construită înainte de
perioada dacică. Mai mult, comorile căutate acum de hoţi au fost
îngropate înainte de perioada clasică a civilizaţiei dacice. Lucru
deductibil prin logica comuna: dacă romanii cuceritori au strâns tot
aurul găsit la faţa locului, cum se mai găsesc comori de ordinul zecilor
de kilograme în această zonă?
În anul 2007 a izbucnit un scandal politic în jurul a 15 brăţări dacice
din aur sustrase din situl arheologic Sarmisegetuza. După cum au spus
anchetatorii, brăţările au fost găsite în siturile de la Grădiştea de
către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România. Au ajuns în
Statele Unite, unde un colecţionar american de bună credinţă a anunţat
oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa neagră.
Ulterior, statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o
anchetă. În mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum
Adrian Năstase şi Dan Iosif, dar şi a altor zeci de parlamentari, au
fost asociate cu dispariţia brăţărilor. Politicienii au fost anchetaţi
de procuratură sub bănuiala că ar fi intermediat traficarea în ţară a
două tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia,
respectiv 15 brăţări dacice de aur.
sursa: efemeride.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu