Masivul Sureanu

     Descoperirea din Masivul Sureanu din anul 1994: un munte plin cu filoane foarte lungi si masive de aur pur !
In Mai 2006, Generalul american, Roddey, venise in Romania pentru a solicita serviciilor secrete "protocoalele complete ale cu privire la Muntii Orastiei", acuzand totodata SRI-ul ca le ascunde ceva. A urmat apoi o sedinta secreta, cu usile inchise la Guvern, condusa de Calin Popescu Tariceanu, Premier al Romaniei, acesta imperativ sefilor de servicii secrete sa le prezinte americanilor totul, sub directa amenintare ca vor fi demisi !
     "Tezaurul lui Decebal" nu este o "simpla legenda" asa cum au incercat istoricii mincinosi si propagandisti sa ne minta!
      In 1994, s-au deschis mai multe situri arheologice in Muntii Orastiei pentru a se intelege mai bine structura de organizare militara si administrativa a activitatii vechilor daci in acele zone. Ideea parea sa fie promitatoare, intrucat sapaturile scosesera la iveala relicve ale unei vieti mult mai complexe decat se banuia pana atunci.
      La sfarsitul unei zile, intr-un astfel de sit arheologic in Masivul Sureanu, s-a petrecut un eveniment care a "inghetat" serviciile secrete romane: unul dintre muncitori a alunecat din greseala intr-o incapere subterana si apoi, din aproape in aproape, s-a ajuns la un ansamblu aflat la o adancime mult mai mare (30 m). Ce s-a gasit acolo, a fost de ajuns sa bulverseze in cel mai inalt grad conducerea tarii, reunita de urgenta intr-o sedinta a CSAT condusa la acea vreme de Ion Iliescu. A urmat apoi o ancheta de urgenta a SRI si o investigare mult mai complexa la fata locului. Daca alte tari ale lumii ar afla despre asta, am fi invadati direct, pentru ca un asemenea aur, nu se stie sa mai existe in lume si mai mult ca sigur, ar lua mintea oricui. Veti vedea imediat despre ce este vorba !

Cronologie importanta a evenimentelor !
      I. Operatiunea "Punct fierbinte in Antarctica" - parteneriatul dintre SRI si Pentagon pentru a rezolva o mare enigma!
MACOR - ANTARCTICA FACILITY - EYES ONLY!
Misterioasa Baliza Cosmica din Antarctica care face o triangulatie cu Muntele McKinley (Alaska) si Muntii Orastiei (Masivul Sureanu) care are legatura cu satelitul Europa al planetei Jupiter dar si cu tot Sistemul Solar!
Antarctica-muntii Orastiei-Alaska-Jupiter. Piramida de foc
      La data de 22 ianuarie 2007, echipamentul bazei militare americane Macor din sud-vestul Antarcticii a inregistrat o activitate neobisnuita pe unul din varfurile muntilor de joasa inaltime, aflat la o departare de aproximativ 20 de kilometri. Astfel de semnale ciudate se inregistrasera si in anul precedent, indicand o triangulatie dubla, speciala: cu muntii Orastiei din Romània si cu muntele McKinley din Alaska. In niciuna din acele regiuni Serviciul de Contrainformatii Militare al SUA nu avea referinte despre activitati dubioase, asa ca nimeni nu intelegea care este semnificatia acelor zone. Surpriza a venit deci in luna ianuarie cand cele trei puncte au fost legate la randul lor prin indicarea unei rezultante in spatiul cosmic, avand ca tinta satelitul Europa al lui Jupiter. Atunci, o zona precisa a calotei ce acoperea acea zona muntoasa din Antarctica, de langa baza Macor, se topise in doua ore, dand la iveala un dispozitiv tehnologic de o complexitate extraordinara.
     Din fotografii se vedea ca obiectivul avea o forma de trunchi de con, cu baza o elipsa; in mod evident, functiona ca un fel de “baliza cosmica”. Ca dimensiuni, era cam cat o cladire cu trei etaje, iar aproape de varf, cam la doua treimi de baza, prezenta un fel de “guler”, ca un evantai amplu, posibil un fel de antena. Americanii nu au putut identifica sursa exceptionala de energie care a putut topi o masa gigantica de gheata in doar doua ore, baliza fiind acoperita cu un strat de 210 metri de gheata, dar in mod evident acea sursa provenea din interiorul dispozitivului. Dupa topirea ghetii, baliza incepuse sa emita niste semnale luminoase de o intensitate colosala, intr-un ritm foarte rapid, asemanator pulsarilor.
      La 72 de ore dupa declansare, in dimineata zilei de 24 ianuarie 2007, orice manifestare de acest gen a incetat. Dispozitivul a continuat totusi sa functioneze emitand energie si pastrand perfect uscat spatiul care-l inconjura. Baliza era luminata si in mod evident exista o anumita activitate interioara, insa emisiile energetice puternice incetasera.
      Cercetarile au stabilit putine lucruri. Problema cea mai spinoasa era ca din primele analize ale codurilor luminoase, era clar ca se intampla ceva, in directa legatura cu locatiile din Romània si Alaska. Chestiunea se complica si mai mult atunci cand se analiza rezultanta spre satelitul Europa al lui Jupiter. Nimeni nu a inteles care era natura “amenintarii”, dar toti au fost de acord ca ceva avea sa se intample. Simetria luminoasa extrem de complicata reprezenta, dupa calculele savantilor, un fel de “numaratoare inversa”. Dar explicatiile puteau fi cu totul altele decat cele legate de ideea unei distrugeri in masa, cataclismice. ”Radarul antarctic” a fost un incident planetar, observabil din multe state si care nu poate fi negat, cel putin la nivelul serviciilor secrete. Ramane totusi misterul concluziilor finale la care s-a ajuns.
      De abia la 7 ani de la eveniment, cei de la National Geographic au inceput sa ofere cateva informatii despre acest "punct fierbinte din Antarctica"
     În ultimii ani, știri tulburătoare despre descoperirea unui vortex spațio-temporal în Antarctica au răzbătut în presa din Statele Unite. Deși informația a fost rapid cenzurată de armata americană, s-a aflat că americanii au început, în secret, excavarea cu dispozitive super-tehnologice a locului acestei descoperiri senzaționale.
     Tunelul timpului de deasupra Antarcticii
Totul a început în anul 1995, când oamenii de știință britanici și americani care studiau vremea din Antarctica în cadrul unui proiect comun, au făcut o descoperire extraordinară. Fiziciana americană Mariann McLein le-a relatat cercetătorilor că în apropierea Polului Sud a observat în data de 27 ianuarie un vârtej de ceață cenușiu, pe care l-a luat drept un simplu vortex caracteristic furtunilor polare. Totuși, vârtejul și-a păstrat neschimbată forma, rămânând staționar. S-a decis cercetarea fenomenului, fiind lansat în acest scop un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii și a umidității. Balonul s-a ridicat imediat și a dispărut brusc în ceață.
      După un timp, cercetătorii au readus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate în prealabil de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: ceasul balonului indica data de 27 ianuarie 1965, dată situată în timp cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori, după ce savanții s-au asigurat că echipamentul balonului este în stare bună de funcționare. De fiecare dată, ceasul indica o dată aflată cu 30 de ani în urmă. Straniul fenomen a fost denumit „poarta temporală“ și a fost raportat la Casa Albă. Se presupune că acel vârtej de deasupra Polului Sud este un sui generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Există voci care susțin că s-au demarat în secret programe de cercetare a posibilităților de realizare a călătoriilor în timp, programe ce sunt controlate de către CIA și FBI. Nu există însă nicio confirmare oficială din partea autorităților federale americane.
Cutremure şi anomalii magnetice puternice în zonă…
      În anul 2001, în timpul iernii australe, o urgență medicală a forțat o evacuare de personal de la bazele din Antarctica, primul eveniment de acest gen ce a avut loc în plină iarnă polară. Tot atunci, întreaga regiune a fost zguduită de un cutremur neobișnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului la o adâncime ce corespunde cu cea a unei bizarei structuri îngropate sub gheață, descoperite ulterior.
Un alt eveniment important al anului 2001 a fost apariția unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a întins până în vecinătatea bazei rusești Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruși au fost șocați și uimiți de ceea ce au observat atunci.
      Americanii au transportat în Antarctica o gigantică maşinărie sfredelitoare
Imediat după aceea, conform unor surse demne de încredere, Forțele Aeriene Americane au trimis dispozitive și mașini de înaltă tehnologie, precum gigantica lor mașină sfredelitoare „Subterrene“ (alimentată cu energie nucleară), către o bază secretă din Antarctica, ce este situată în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire rusească din aprilie 2001.
„Subterrene“ este o mașinărie complexă capabilă să efectueze adevărate călătorii subpământene, căci ea poate fora în toate rocile dure de pe suprafața Pământului. Pentru „Subterrene“ este posibil și să perforeze un strat de gheață, oricât de gros ar fi acesta.
O echipă de televiziune a dispărut misterios în Antarctica
      În momentul în care opinia publică internațională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de misterioasele săpături din Antarctica, o echipă de televiziune din California a pornit, în noiembrie 2002, către această destinație, pentru a realiza un reportaj. Această echipă de televiziune a dispărut însă la fel de misterios. Ulterior, forțele speciale SEAL ale Marinei Americane au descoperit o înregistrare video ce a aparținut echipei. Înregistrarea confirma prezența unui artefact uriaș, aflat sub gheață – o mașinărie preistorică, posibil de origine extraterestră.
     Cităm dintr-o declarație de presă ce a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii: „Guvernul SUA urmărește să blocheze difuzarea înregistrării video găsite de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrare ce ar conține dovada unei descoperiri arheologice de importanță colosală, ce s-ar afla îngropată la 3 kilometri sub gheață.“
Fosta preşedintă a parlamentului francez confirmă că este vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani
Unele țări europene au protestat împotriva lucrărilor de excavație întreprinse de armata SUA, întrucât se știe că Antarctica este un teritoriu internațional, ce este protejat de orice exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost președinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: „Dacă armata americană a construit ceva acolo, atunci ea violează Tratatul internațional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Pare să fie ceva ce are o vechime de cel puțin 12.000 de ani, și a fost acoperit de ghețurile Antarcticii. Aceasta ar putea fi cea mai veche structură realizată de mâna omului de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde.“ Există oare vreo legătură între acea poartă temporală și mașinăria veche de cel puțin 12.000 de ani de sub gheața Antarcticii? Dacă se va descoperi că este vorba despre o structură construită de mâna omului la sfârșitul Paleoliticului, acest fapt semnificativ va modifica cursul istoriei."
 
II. Secret mortal - Descoperirea din Masivul Sureanu !
In anii ’90 a existat un program arheologic vast, in zona muntilor Orastiei, in scopul stabilirii mai precise a identitatii poporului romàn in spatiul carpatic, dar si pentru intelegerea mai buna a sistemului de fortificatii si de trai a populatiei din acea vreme. Dupa Revolutia din ’89, autoritatile au manifestat o anumita deschidere in acest sens, pana cand a fost obturata de interese ascunse si de interese politice. In acea vreme, arheologii au depus o activitate destul de intensa si rezultatele au inceput sa apara, multe dintre ele uimitoare. Au fost publicate unele lucrari despre descoperirile facute, dupa care totul a incetat brusc. Ca de obicei, s-a invocat lipsa de fonduri si a conditiilor necesare pentru continuarea sapaturilor.
De fapt, atunci a avut loc o descoperire formidabila, considerata secret de stat la cel mai inalt nivel. In plus, descoperirea i-a speriat atat de tare pe oficialii romàni, incat au actionat orbeste si au ascuns atat de bine locul, incat nu a mai putut fi gasit ulterior! Nu au fost capabili sa inteleaga ce au vazut la fata locului si cu atat mai putin sa studieze problema. Desi era cea mai importanta descoperire facuta vreodata, capabila sa dea peste cap nu doar aceasta tara, ci chiar echilibrul socio-politic si economic mondial, a fost inchisa cel mai repede si ascunsa atat de bine incat a disparut cu totul. Fara a se urma protocolul obisnuit in astfel de cazuri, cercetarile initiale s-au rezumat la cateva intrebari si au fost realizate doar de structura locala de Politie. Au venit apoi trei agenti SRI care au contactat repede Bucurestiul, dar reprezentatul trimis a clacat, decizional vorbind.
      Au fost atat de speriati, incat au considerat ca, pentru o mai mare siguranta, trebuie sa astupe locul pana la sosirea echipajelor de specialisti. Au adus imediat o betoniera si au sigilat chiar ei intrarea, asternand pe deasupra un strat de pamant cu vegetatie. Abia au avut timp sa faca niste fotografii; restul dosarului, foarte subtire, il constituie declaratia unui profesor de istorie si lingvistica. Mai mult, masina in care se aflau cei trei ofiteri de securitate a fost implicata intr-un teribil accident, pe drumul de intoarcere la Bucuresti. Au murit toti! Abia a putut fi salvat putinul material de dosar. Prin urmare, un singur martor a ramas in viata, profesorul Constantin, de la care nu s-a putut afla mare lucru. Parca fusese lovit de dambla; nu vorbea sau vorbea foarte rar, cu lungi intreruperi. Macar avusese prezenta de spirit de a face noua fotografii, agentii de securitate facusera si ei alte patru, dar doua fusesera distruse in accident.

sursa:
Facebook: Dragos Anunnaki

9 Mai 1877 – PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

     Un moment crucial în istoria poporului român, care a creat condiţii favorabile dobîndirii independenţei totale şi depline, l-a reprezentat Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în anul 1859. Crearea statului modern România a constituit pîrghia de susţinere a tuturor eforturilor spre înfăptuirea independenţei noastre statale, ca şi spre realizarea Marii Uniri din 1918, prin atracţia exercitată de noul stat pentru românii ce mai trăiau sub stăpînire străină. Perioada istorică ce a trecut după Unirea Principatelor (1859-1877) se caracterizează prin concentrarea eforturilor întregului nostru popor în direcţia consolidării statului în vederea transformării sale într-o pîrghie de susţinere a acţiunilor destinate să ducă la dobîndirea independenţei naţionale, la suprimarea oricăror dependenţe faţă de Poarta Otomană.

     Cucerirea independenţei era o cerinţă fundamentală a afirmării ţării noastre în concertul naţiunilor europene, a împlinirii aspiraţiilor vitale ale maselor populare. Românii din toate provinciile istorice, din toate clasele şi categoriile sociale şi-au exprimat, în cele mai variate forme, mai ales după Unirea Principatelor din 1859, dorinţa fierbinte de a milita pentru înfăptuirea dezideratului secular al independenţei naţionale.
      Dînd curs acestor deziderate, între anii 1871-1877, România a procedat, treptat, la eludarea deliberată a prerogativelor suzeranităţii turceşti, prin acte de politică ce-i defineau cu claritate entitatea în relaţiile internaţionale. Încheierea la Bucureşti a Convenţiei telegrafice româno-austro-ungară, la 8 august 1871, a Convenţiei poştale româno-sîrbe, la 27 octombrie 1871, tot la Bucureşti, înfiinţarea agenţiei diplomatice române la Berlin, la 6 mai 1871, înfiinţarea agenţiei diplomatice române la Roma, la 16 martie 1873, şi a celei de la Petersburg, la 24 martie 1874, semnarea la Viena a Convenţiei comerciale româno-austro-ungare la 10 iunie 1875, încheierea la Bucureşti a Convenţiei de comerţ şi navigaţie româno-ruse la 15 martie 1876, sînt numai cîteva dintre actele de politică externă românească ce demonstrează poziţia naţională a României, care se manifestă, de fapt, ca un stat liber şi independent.

 

     Declanşarea Crizei Orientale din 1875 a oferit României posibilitatea obţinerii independenţei. Răscoala antiotomană din Bosnia şi Herţegovina (1875), din Bulgaria (1876), urmată de izbucnirea ostilităţilor dintre Serbia şi Muntenegru, pe de o parte, şi Turcia, pe de alta (1876), a creat cadrul prielnic pentru intervenţia Rusiei, al cărei ţar, Alexandru al II-lea, era hotărît să recupereze ce pierduse ţara sa în urma Tratatului de la Paris din 1856.
      Decizia României de a folosi acest prilej pentru a dobîndi independenţa a fost precipitată de noua constituţie otomană, adoptată la 11)23 decembrie 1876, care califica România drept „o provincie privilegiată”.
      Astfel, între 11 decembrie 1876 şi 30 ianuarie 1877 a avut loc la Constantinopol Conferinţa reprezentanţilor puterilor europene, cu scopul de a determina Poarta să acorde unele libertăţi popoarelor supuse. Pentru torpilarea Conferinţei, guvernul otoman, condus de Midhad-paşa, a proclamat la 11 decembrie o constituţie cu aparenţe liberale, în care România era desemnată „provincie privilegiată” a Imperiului otoman. Faţă de atitudinea obstrucţionistă şi chiar jignitoare a Porţii otomane, la 22-23 decembrie, Parlamentul român protestează vehement, iar primul ministru a declarat: „nici sabia lungă a lui Baiazid şi Mohamed nu au putut să pătrundă pînă în munţii României, unde cutează astăzi să străbată Midhad-paşa cu condiţiunea lui”. Legăturile României cu Poarta Otomană erau aproape simbolice. Ele trebuiau înlăturate pentru a oferi ţării un statut de sine stătător.

     Diplomaţia românească a încercat calea diplomatică. Astfel, Mihail Kogălniceanu, în iunie 1876, adresează Turciei şi Puterilor garante o notă diplomatică prin care solicita să fie recunoscută de către Europa individualitatea statului român şi numele de România, integritatea teritoriului său. Nota aducea o amplă argumentare istorică şi politică privind justeţea drepturilor revendicate de România. Esenţa mesajului diplomatic era, de fapt, recunoaşterea independenţei de stat a României. Dar, eforturile lui Mihail Kogălniceanu din primăvara şi vara anului 1876 de a grăbi procesul ameninţînd guvernul otoman că va trece la acţiune dacă acesta nu recunoaşte imediat independenţa României, nu au reuşit să atragă sprijinul internaţional.
      Calea diplomatică fiind respinsă, rămînea calea armelor. Cum în acel moment Rusia era pregătită să intre în război împotriva Turciei, sub pretextul protejării creştinilor ortodocşi din Balcani, România se îndreaptă spre o alianţă cu Rusia, pentru a-şi cîştiga independenţa prin eforturi militare.

     La 29 septembrie 1876, în cursul unei întrevederi la Livadia (Crimeea), Ion I.C. Brătianu, primul ministru al României, secondat de ministrul de război al României, cu ţarul Alexandru al II-lea şi cancelarul A.M. Gorceakov, a fost luată în considerare izbucnirea războiului ruso-turc şi trecerea trupelor prin România. În negocierile care au urmat, Carol I şi Brătianu au insistat asupra încheierii unui tratat general, care nu numai că avea să acopere chestiunile militare, ci să asigure recunoaşterea independenţei României şi să garanteze integritatea teritorială a ţării. Dar ţarul şi ministrul său doreau numai o convenţie limitată, care să permită armatelor ruse să traverseze teritoriul României pentru a ajunge la Dunăre, evitînd chestiunile politice. Ambele părţi au rămas pe aceste poziţii pînă în aprilie 1877, cînd, războiul dintre Rusia şi Imperiul otoman fiind iminent, Rusia a cedat. La 4)16 aprilie 1877 s-a semnat la Bucureşti de către Mihail Kogălniceanu – ministrul de externe – şi agentul diplomatic rus, baronul Dimitrie Stuart, Convenţia româno-rusă ce reglementează tranzitul trupelor ruse spre Balcani; în acelaşi timp, guvernul rus se obliga să menţină şi să apere integritatea teritorială a ţării şi să respecte drepturile statului român. Convenţia, constituindu-se într-un adevărat tratat încheiat de pe poziţii de egalitate între state suverane, a reprezentat un important succes al diplomaţiei româneşti.

     În împrejurările create, la 31 martie 1877, Guvernul României dispune mobilizarea generală. Forţele armate române numărau în total 120 mii de oameni, din care 58 de mii reprezentau forţa operativă. Unităţile militare au fost dispuse în sudul ţării pentru a preveni orice incursiune otomană peste Dunăre.
La 12)24 aprilie 1877, Rusia a declarat război Porţii Otomane şi a început trecerea Prutului. Pînă la sosirea armatei ţariste la Dunăre, linia fluviului a fost apărată de armata română. Luînd act de noile realităţi, otomanii au bombardat localităţile Calafat, Bechet, Izlaz, Corabia, Giurgiu şi au atacat ţărmul românesc cu bande înarmate. România a ripostat bombardînd Vidinul şi Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat, astfel, deşi nedeclarată oficial, o stare de război între România şi Poartă.

     La 10 aprilie 1877, România a întrerupt relaţiile diplomatice cu Poarta, iar la 29 aprilie, ca urmare a provocărilor făcute de Turcia prin începerea bombardamentelor asupra oraşelor româneşti de pe malul Dunării, Adunarea Deputaţilor a adoptat o moţiune prin care se declara stare de război cu Imperiul Otoman.
La 9 mai 1877, conform dorinţei cetăţenilor, armatei, opiniei publice, grupurilor politice şi guvernului, Parlamentul avea să proclame independenţa României. Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, arăta că, fiind stare de război cu Înalta Poartă, legăturile cu puterea suzerană fiind rupte, „sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare”. În aplauzele deputaţilor şi ale mulţimii care participa la dezbateri, Kogălniceanu accentua: „Aşadar, domnilor, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara …că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă”. Proclamarea independenţei de stat a României a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Era o nouă expresie a politicii româneşti de a pune Europa în faţa faptului împlinit.

     Atitudinea puterilor europene faţă de proclamarea de către România a independenţei naţionale a fost, în general, rezervată şi rece, mergînd pînă la ostilitate, în cazul Porţii şi Marii Britanii. Cea dintîi a declarat că îşi păstrează „drepturile intacte” asupra României şi-şi rezervă mijloacele de a le pune în aplicare. Guvernul englez, considerînd proclamarea independenţei României „contrară tratatelor”, s-a pronunţat pentru măsuri de pedepsire. Austro-Ungaria cerea celorlalte puteri europene să se pronunţe abia după război privind neatîrnarea României. Şi Rusia a evitat să se pronunţe faţă de proclamarea independenţei României, la Petersburg considerîndu-se că a fost inoportună măsura adoptată de România. La Paris şi Berlin ştirea a fost primită cu rezerve, oficialităţile franceze regretînd faptul că „ne-am eliberat de garanţiile marilor puteri europene”. Numai Italia, care abia îşi realizase unitatea naţională, a primit cu simpatie politica de independenţă promovată de Guvernul român şi a aprobat în mod tacit actul energic al României.
Aşadar, în condiţiile date, independenţa trebuia să fie consfinţită şi apărată pe cîmpul de luptă, spre a putea fi impusă Imperiului Otoman şi recunoscută de puterile europene.
      La 22 iulie 1877, trupele ruse, sub comanda marelui duce Nicolae, forţează Dunărea la Zimnicea şi pătrund în Balcani. Guvernul român a propus, de la început, o cooperare militară româno-rusă la sud de Dunăre. Dar, diplomaţia rusă, nevrînd să îşi asume vreo obligaţie faţă de România, s-a împotrivit oricărei colaborări. Experţii ruşi apreciau că armata ţaristă îi putea înfrînge prin efort propriu pe otomani.

     Înaintarea armatei ruse s-a lovit de o puternică rezistenţă otomană la Plevna. Aceasta reprezenta un complex de fortificaţii format din 14 redute, care adăpostea 50 de mii de soldaţi şi ofiţeri bine înarmaţi. Comandantul fortăreţei era Osman Paşa. Plevna constituia cheia operaţiunilor în Balcani, aflîndu-se într-o poziţie strategică ce controla Nicopole – Constantinopol şi Vidin-Tîrnovo. Primele asalturi ruseşti au fost respinse cu pierderi foarte mari. Situaţia militară, ce devenea critică pe frontul balcanic, a determinat comandamentul ţarist să solicite concursul armatei române.
      La 19/31 aprilie 1877, marele duce Nicolae, în calitate de comandant al frontului din Balcani, a trimis o telegramă principelui Carol I, în care se spune că: „Turcii, îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna, ne nimicesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune, dacă-i posibil să treci Dunărea cu armată după cum doreşti (adică sub comandament românesc). Între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele”. După noi apeluri ale comandamentului ţarist, au fost trimise în Balcani Diviziile a II-a şi a III-a. Bazele cooperării româno-ruse au fost convenite la întîlnirile lui Carol I cu ţarul Alexandru al II-lea şi marele duce Nicolae din august 1877. Forţele româno-ruse au fost puse la Plevna sub comanda luI Carol, asistat de generalul rus Zotov şi de generalul român Alexandru Cernat. La Plevna au acţionat din rîndul armatei române 38 de mii de oameni şi 108 tunuri.

     Prima mare bătălie la care a participat armata română a avut loc la 30 august 1877, cunoscută sub numele de „a treia bătălie de la Plevna”. Redutele Griviţa I şi Griviţa II, cele mai puternice, considerate drept cheia Plevnei, se găseau în sectorul trupelor române. După o intensă pregătire de artilerie, batalioanele româneşti, sprijinite de cîteva unităţi ruseşti, prin atacuri succesive asupra fortificaţiilor turceşti, au reuşit să cucerească, cu pierderi grele, reduta Griviţa I.
      La 6 septembrie şi 7 octombrie 1877 au avut loc noi asalturi sîngeroase pentru cucerirea celei de-a doua redute de la Griviţa, urmate de altele pentru ocuparea Rahovei. În octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. La 28 noiembrie, Osman Paşa a încercat să spargă încercuirea pentru a se retrage la Sofia, dar, fiind înfrînt, s-a predat colonelului Cerchez, comandantul Diviziei a II-a române. Erau capturaţi, totodată, 45 de mii de soldaţi otomani, dintre care 2.500 de ofiţeri. Erau ocupate, astfel, în sfîrşit, Griviţa II şi Opanezul.

      Prin cucerirea Plevnei, cea mai grea etapă a războiului a fost încheiată, victoria finală asupra otomanilor devenind iminentă. Armata română şi-a îndreptat forţele principale spre Vidin şi Belogradgic, pe care le-a încercuit, repurtînd apoi, la 12 ianuarie 1878, o mare victorie asupra turcilor la Smîrdan. În acelaşi timp, armata rusă, printr-o ofensivă fulgerătoare, a ocupat Sofia, Filipopol, Adrianopol, ajungînd la cîţiva kilometri de Constantinopol. În faţa acestui dezastru, Turcia a cerut armistiţiul.
Maniera Rusiei de a încheia pacea a adus relaţiile cu România în pragul rupturii. Guvernul otoman a acceptat condiţiile Rusiei pentru încheierea armistiţiului la 9/31 ianuarie 1878, dar reprezentanţii României nu au fost invitaţi la negocieri, pe motiv că independenţa proclamată la 9 mai 1877 nu a fost încă recunoscută de Marile Puteri, aşa că nu putea apărea în calitate de subiect al unui act internaţional. Oficialii ruşi au urmat aceeaşi conduită şi în întocmirea Tratatului de la San Stefano, de la 19 februarie/3 martie 1878, care confirma condiţiile armistiţiului.

     Întocmit fără participarea sau consultarea părţii române, Tratatul de pace ruso-turc d ela San Stefano, lîngă Constantinopol, conţine cîteva clauze care au creat satisfacţie românilor, cît şi clauze care au generat în ţară profunde nemulţumiri. Desigur, Tratatul recunoştea independenţa României, dar, totodată, impunea retrocedarea sudului Basarabiei cu judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail Rusiei, pentru a-şi deschide drumul spre gurile Dunării. Chiar dacă Rusia oferea Dobrogea şi Delta Dunării în compensaţie, regele Carol şi cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruşi că îşi încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea teritorială a ţării. Ruşii au replicat pur şi simplu că garanţia fusese îndreptată împotriva Turciei şi au susţinut că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei şi nu României în 1856.

     Partea română era nemulţumită şi de intenţiile Rusiei de a se instala în Balcani. În acest scop, Rusia creează o Bulgarie mare, de la Dunăre şi pînă la Marea Egee, argumentîndu-şi dreptul de a menţine trupe ruseşti în acea zonă pentru a putea interveni în „apărarea creştinilor din Imperiul otoman”. Nemulţumirea autorităţilor române provenea şi din planurile ruşilor de a transforma teritoriul Dobrogei, de acum teritoriu aparţinînd statului român independent, într-un fel de drum permanent pus la dispoziţia armatei ruse. Apoi, prin Tratat, Turcia cedează Rusiei, în schimbul unei părţi din despăgubirile de război, Dobrogea şi Delta Dunării, care, la rîndul ei, îşi rezervase dreptul de a schimba Dobrogea cu trei judeţe din sudul Basarabiei care, în 1856, reintrase în componenţa Moldovei. Cu ce drept? Dobrogea nu era teritoriu turcesc, era străvechi pămînt românesc. Asistăm, din nou, la un tîrg ruşinos pe seama României. Nu este, deci, surprinzător că România s-a alăturat celorlalte puteri europene şi a cerut revizuirea tratatului de pace.

     La Congresul de la Berlin, care s-a deschis la 1/13 iunie 1878, puterile occidentale au revizuit Tratatul de la San Stefano, pentru a micşora influenţa Rusiei în Europa de sud-est. Dar ele au lăsat, în mare parte, intacte prevederile privitoare la România, pe care nu o acceptaseră membră a Congresului. După repetate cereri, delegaţia României, reprezentată de Mihail Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu, a fost acceptată să depună un memoriu, fiind doar „auzită” şi nu „ascultată”. Memoriul argumenta justeţea drepturilor româneşti pe baza Convenţiei româno-ruse din aprilie 1877 şi a participării armatei române alături de cea rusă, cu care cooperase în război la obţinerea victoriei. Esenţa memoriului constă în recunoaşterea independenţei şi integrităţii teritoriale a României.
      Tratatul final, semnat la 1/13 iulie, recunoaşte independenţa României, dar punea două condiţii: eliminarea tuturor restricţiilor religioase în exercitarea drepturilor politice şi civile cuprinse în art. 7 al Constituţiei din 1866 şi acceptarea retrocedării sudului Basarabiei către Rusia. În compensaţie România urma să primească Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea pînă la linia trasată de la est de Siliştea, pe Dunăre, pînă la Mangalia pe coasta Mării Negre.

Se înfăptuia un act de dreptate istorică. Dobrogea era un străvechi teritoriu getic, unde se înalţă Trofeul lui Traian şi pe care îl stăpînise şi Mircea cel Bătrîn. După 461 de ani de domnie străină revenea la Patria Mamă.
      Deşi operă a celor şapte puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul otoman, Germania şi Regatul Italiei), care au negociat pe seama micilor state şi a României, Tratatul de la Berlin a recunoscut o viaţă independentă statului român. Congresul de la Berlin, în ciuda unor condiţii nedrepte formulate, a reprezentat consacrarea pe plan internaţional a independenţei româneşti şi intrarea cu drepturi depline a României în concertul european.

Prof. univ. dr. Ioan BOJAN

ziarulfaclia.ro

Dacii nu au fost romanizati.

     România este țara care are o istorie fabuloasă. La Bugiulești, Vâlcea, s-a descoperit un femur uman care are o vechime de peste 2 milioane de ani. Pe Valea Oltului s-au descoperit urme ale unor locuințe care sunt mai vechi de un milion de ani. La Tartaria, pe Mureș, au fost descoperite cele mai vechi scrieri din lume, cu o vechime de 7000 de ani. Așezarea de la Romanești, Dâmbovița, datează din 30000 î.e.n. Aici s-a născut legenda lui Prometeu, s-a inventat arcul, au apărut primele mine și furnale.
     Vechea Romă a existat în actualul oraș Roman. Cuvântul Roma este de origine tracică. Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură din lume și cea mai numeroasă și extinsă cultură din lume. Scrisul a apărut în spațiul tracic și mai târziu a apărut la greco-romani.
     Dacii erau singurul popor care foloseau cercul, pentru măsurarea timpului. Într-o locuință de pe dealul Gradiștei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu și pensetă din bronz. La Piatra Roșie un scalpellum din bronz, iar la Poiana sonde medicale și cu schelet cu craniul trepanat. S-a spus că Iisus Christos a fost influențat în filosofia sa de către esenieni. Esenienii, la rândul lor, fuseseră inițiați de traci.
Nu știm ce s-a întâmplat cu dacii, după ce Dacia a fost cucerită de romani.
      Unii istorici susțin că au fost romanizați foarte rapid. Puțini dintre noi cunoaștem că mulți împărați romani aveau origine dacică. Acest lucru a fost ascuns și negat mult timp, cu toate că adevărul istoric este altul. Regalian, strănepot al lui Decebal, a urcat pe tron în anul 260 d. Hr. Aureolus, dac și păstor, reușește prin măiestria sa și tenacitatea de care a dat dovadă să ajungă suveran pe o parte a Imperiului Roman. Ca și Regalian a fost trădat de proprii săi soldați și ucis.

     Cel mai mare împărat de origine dacică, din istorie, a fost Constantin. Primul împărat creștin din istorie era moeso-dac, născut la sud de Dunăre. Cu siguranță originile sale dacice l-au determinat să distrugă friza de piatră a lui Traian. Se sune că era cea mai mare friză din antichitate, avea peste 30 de metri înălțime.
Statuile dacice, înalte de trei metri, care erau amplasate în Forul lui Traian, sunt scoase de acolo și mutate pe Arcul împăratului Constantin, ca semn al prețuirii pe care el o avea, față de strămoşii săi. Scrierile lui Traian cu privire la cucerirea Daciei au fost distruse din ordinul lui Constantin. Documentele istorice atestă faptul că după retragerea romanilor din Dacia, existau daci și nu fusese romanizată toată populația din Dacia.
     Biblioteca Vaticanului conține documente care confirmă faptul că dacii nu au fost romanizați niciodată și că ei sunt strămoșii împăraților romani. Cercetătorii de la Hamburg au prelevat ADN-ul din morminte străvechi descoperite pe teritoriul României. ADN-ul confirmă faptul că dacii sunt strămoșii românilor. Este vorba despre ramura nordică a tracilor, și această teorie devine un curent istoriografic autentic.
Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea și omul care a avut acces la toate documentele secrete din Biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmație care a șocat întreaga lume academică.
 El a declarat că limba latină se trage din limba română străveche, și nu invers, cum se credea până acum. El a avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi de documente secrete, din Biblioteca Vaticanului.
      Istoricii români au mers pe pista falsă a Școlii Ardelene, în care se spune că noi suntem latini puri. În realitate, romanii au cucerit numai 28% din teritoriul Daciei. Ocupația romană a durat 170 de ani, pe un teritoriu restrâns, cu mult mai puțin ca în Galia și Britania, unde englezii nu vorbesc latina. Transilvania a fost ocupată de austrieci 218 ani și ardelenii nu vorbesc germana.

Cel mai mare jaf de pe Terra!

6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roșia Montană! Cel mai mare jaf de pe Terra!

     6300  de miliarde de $ e o sumă minimă constatată prin calcul matematic simplu. Dacă am împărți suma la numărul de români aflați pe TERRA ( aprox 30 de milioane) , fiecârui român în parte i-ar reveni 2 milioane de dolari!!!

     Cel mai important e că s-a aflat care-i miza. Acum știm pentru ce luptăm!!!

Lăsând la o parte ceea ce vor politicienii corupți în frunte cu Ponta, e cazul să decidem noi ce avem de gând? Senatorul Haralambie Vochiţoiu, vicepreşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, de profesie inginer minier recunoaşte că este vorba despre “48 de metale grele”, fără a preciza care sunt acestea!!!

Deci ce facem cu  Roşia Montană?

            1. O dăm la “fier vechi”, aşa cum am făcut cu toate combinatele, sistemele de irigaţii, resursele naturale (petrol, păduri s.a.) şi vom încasa câteva miliarde de euro?

            2. O preţuim pentru că o avem şi o valorificăm cu puterile noastre, în interesul nostru? Cred că este motivant să te gândeşti la 6300 de miliarde  de dolari.

            3. O punem în valoare şi facem PLUS VALOARE, sau VALOARE ADĂUGATĂ, nu doar taxe pe valoare adăugată? Asta înseamnă că din lemn facem mobilă, din tablă facem maşini, din aur facem bijuterii. Şi nu doar aurul contează. Mai sunt câteva elemente chimice a căror valoare despre care vorbim să fie mult mai mare de 6,3 trilioane de dolari.

De ce 6,3 trilioane de dolari?( 6300 de miliarde de $!!!!)

            Pentru că în multe declaraţii ale unor persoane implicate în diverse perioade de timp în prospecţiuni geologice asupra zăcămintelor de la Roşia Montană se menţionează şi cantităţile de elemente continute de minereu. Acestea sunt susţinute de inginerul geolog şef Aurel Sântimbrean, de deputatul Mugurel Surupăceanu, de Călin Gabriel Tămaş, lector doctor la Departamentul de Geologie, Facultatea de Biologie şi Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, precum şi de multe ONG-uri. Pe lângă aceste date, mai sunt unele care reies dintr-un buletin de analiză, dar în care nu sunt precizate locurile de recoltare (puţuri, lacuri, ape curgătoare), adâncimea de prelevare şi alte date de identificare.

            Astfel, în urma consultării mai multor surse, mi-am permis să fac o centralizare a acestora.

Nr. crt.	Număr atomic	Element	Simbol chimic	Pret USD / 100 grame	Pret USD / 1 gram	Cantitate per tona minereu	Valoare element per tona minereu
1	3	Litiu	Li	27	0,27	-	-
2	4	Beriliu	Be	748	7,48	-	-
3	21	Scandiu	Sc	1.400	14	-	-
4	22	Titan	Ti	661	6,61	1.000	6.610
5	23	Vanadiu	V	220	2,20	2.500	5.500
6	24	Crom	Cr	32	0,32	50	16
7	27	Cobalt	Co	21	0,21	30	6,30
8	28	Nichel	Ni	7,7	0,07	30	2,31
9	31	Galiu	Ga	220	2,20	300	660
10	32	Germaniu	Ge	360	3,60	20	72
11	33	Arsen	As	320	3,20	5.000	16.000
12	34	Seleniu	Se	61	0,61	-	-
13	37	Rubidiu	Rb	1.200	12	-	-
14	38	Strontiu	Sr	100	1	-	-
15	39	Ytriu	Y	430	4,30	-	-
16	40	Zirconiu	Zr	157	1,57	-	-
17	41	Niobiu	Nb	18	0,18	-	-
18	42	Molibden	Mo	44	0,44	10	4,40
19	44	Rutheniu	Ru	1.400	14	-	-
20	45	Rhodiu	Rh	13.000	130	-	-
21	46	Paladiu	Pd	5.833	58,33	-	-
22	47	Argint	Ag	120	1,20	10	12
23	48	Cadmiu	Cd	46	0,46	-	-
24	55	Cesiu	Cs	1.100	11	-	-
25	57	Lantan	La	800	8	-	-
26	58	Ceriu	Ce	380	3,80	-	-
27	59	Praseodim	Pr	470	4,70	-	-
28	60	Neodim	Nd	420	4,20	-	-
29	62	Samariu	Sm	360	3,60	-	-
30	63	Europiu	Eu	135.000	1.350	-	-
31	64	Gadoliniu	Gd	450	4,50	-	-
32	65	Terbiu	Tb	4.040	50,40	-	-
33	66	Disprosiu	Dy	450	4,50	-	-
34	68	Erbiu	Er	540	5,40	-	-
35	69	Tuliu	Tm	7.000	70	-	-
36	70	Yterbiu	Yb	1.400	14	-	-
37	72	Hafniu	Hf	120	1,20	-	-
38	73	Tantal	Ta	450	4,50	-	-
39	76	Osmiu	Os	7.700	77	-	-
40	77	Iridiu	Ir	4.200	42	-	-
41	78	Platina	Pt	13.000	130	-	-
42	79	Aur	Au	5.540	55,40	1,5	83,10
43	80	Mercur	Hg	48	0,48	-	-
44	81	Taliu	Tl	48	0,48	-	-
45	83	Bismut	Bi	39	0,39	20	7,80
46	90	Thoriu	Th	-	-	-	-
47	92	Uraniu	U	-	-	-	-
TOTAL				28.973,91 USD / tona minereu
TOTAL				lipsesc date despre concentraţie sau preţuri (thoriu, uraniu)
TOTAL				lipsesc date despre prezenţă şi concentraţie

     Cantitatea ce vrea RMGC-ul lui Ponta să fie exploatată e de 218 milioane de tone….ori 28.973,91 $ = 6300 MILIARDE $!!!! …însă la foarte multe elemente lipsesc date despre concentrație, date despre prețuri dar și date despre prezență!
     Sunt elemente de care nu ştiaţi? Şi eu am păţit chestia asta şi a trebuit să le verific în Sistemul Periodic al lui Mendeleev pe unele dintre ele. Şi pentru mai multă claritate, am întocmit un tabel cu utilizări ale acestor elemente. Senatorul Haralambie Vochiţoiu, vicepreşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, de profesie inginer minier recunoaşte că este vorba despre “48 de metale grele”, fără a preciza care sunt acestea.

Element	Utilizari
Litiu	- aliaje de lagăre (împreună cu sodiul și calciul) - dezoxidant, desulfurizant și degazant pentru cupru - prepararea tritiului 3H, intră în compoziţia agenţilor de răcire din reactoarele nucleare - baterii și acumulatori electrici - lubrifianţi pentru temperaturi înalte
Beriliu	- transparenţa la raze X îl recomandă pentru fabricarea ferestrelor şi a tuburilor pentru radiaţii X - în industria aerospaţială pentru sateliţi şi vehicule spaţiale - în reactoarele nucleare, ca moderator, agent absorbant sau reflector pentru neutroni - aliaje speciale de Cu pentru scule, proiectile
Scandiu	- aliaje de aluminiu-scandiu pentru componente din industria aerospaţiala, echipamente sportive şi de pescuit - în rafinarea petrolului (izotopul 45Sc ca agent de urmărire) - ca îngrăşământ
Titan	- aliaje de Fe, V, Mo pentru aliaje puternice şi uşoare în industria aerospaţiala (motoare cu reacţie, proiectile, nave spaţiale) - costume de scafandru autonome pentru adâncimi mari - uz militar - procese industriale (chimie şi petro-chimie, uzine de desalinizare, hârtie) - medicină (proteze şi implanturi ortopedice şi dentare, instrumentar) - bijuterii, telefoane mobile, automobile, industria agro-alimentară - pigment TiO2 pentru vopsea albă
Vanadiu	- aliaje de oţel şi titan pentru scule de mare viteză, motoare de avion, aeronautică - aliaje cu galiu pentru magneţi şi superconductori - catalizator pentru anumite reacţii chimice
Crom	- îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului la coroziune, duritate şi rezistenţa la rupere - galvanizare, catalizator pentru anumite reacţii chimice, coloranţi, colorarea verzuie a sticlei, detergenţi
Cobalt	- izotopul radioactiv 60Co este utilizat la radioterapia cu raze gamma - îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului, componente pentru aeronautică şi motoare, galvanizare - pigmenţi albastru şi galben pentru colorarea ceramicii şi a sticlei - aliaje cu Samariu pentru magneţi permanenţi
Nichel	- aliaje de oţel inoxidabile - baterii NiCd şi acumulatori Ni-MH - magneţi permanenţi
Galiu	- termometre medicale (din cauza toxicităţii mercurului) - spectacole de ”magicieni” (linguri care se topesc în palmă) - semiconductori, leduri şi diode laser, panouri fotovoltaice, oglinzi
Germaniu	- semiconductori, tranzistori şi circuite integrate - spectroscopie şi detecţie infraroşie - catalizatori şi aliaje
Arsen	- semiconductori, leduri şi diode laser, fotoconductori - ignifugarea lemnului, insecticide, tăbăcărie - măreşte duritatea aliajelor, muniţia de vânătoare (plumbul pentru alice) - pirotehnie (focuri albe – indian), coloranţi (galben regal pentru vopsele de ulei)
Seleniu	- catalizator pentru multe reacţii chimice - industria sticlei, pentru decolorarea ei sau colorarea în roşu - celule solare şi fotoelectrice, toner fotografic, camere de filmat, redresarea curentului electric, copiatoare, luxmetre, explozibili - îmbunătăţeşte lucrabilitatea aliajelor de Cu şi oţel - şampoane anti-mătreaţă - medicamente pentru creştere şi disfuncţii reproducătoare
Rubidiu	- fotocelule, tehnica vacuumului - artificii (culoare roşie) - sticlărie şi ceramică - datarea rocilor cu 87Ru
Strontiu	- pirotehnie (culoare roşu aprins) şi rachete de semnalizare - ceasuri atomice - producerea tuburilor catodice pentru televiziunea color - pasta de dinţi, terapia cancerului cu 90Sr care este radioactiv
Ytriu	- pietre zirconia, monitoare pentru computere, lentile foto şi video, becuri economice - îmbunătăţeşte duritatea aliajelor de aluminiu şi magneziu - izotopul radioactiv 90Y (produs în reactoarele nucleare de uraniu) se foloseşte la tratarea diferitelor tipuri de cancer - fabricarea superconductorului YBCO (la – 178 OC) - filtre pentru microunde, comunicaţii pentru sateliţi - fabricarea televizoarelor color (culoarea roşie) - camere de ardere pentru motoarele de rachetă
Zirconiu	- stomatologie şi implantologie, bijuterii - moderator pentru reactoarele de fisiune - catalizator în multe reacţii chimice - în aliaj cu Li se foloseşte pentru absorbţia CO2
Niobiu	- obţinerea oţelurilor inoxidabile, criogenice şi refractare - motoare de avion şi echipamente rezistente la temperaturi înalte - obtinerea de superconductori - bijuterii
Molibden	- creşte duritatea şi elasticitatea oţelului, rezistenţa termică şi la coroziune - fabricarea avioanelor şi rachetelor, lubrifianţi pentru temperaturi ridicate - catalizator în industria petrolieră - fabricarea tranzistoarelor, lampi cu halogeni, medicină nucleară şi lămpi röntgen
Rutheniu	- este folosit pentru creşterea durităţii platinei şi paladiului - în aliajele de titan, un adaus de 0,1 % măreşte considerabil rezistenţa la coroziune - un aliaj de Ru-Mo are proprietăţi de supraconductor - este folosit la contactele electrice din întrerupătoarele de Pt şi Pd - catalizator pentru multe reacţii chimice - bijuterii, computere - izotopul radioactiv 106Ru este folosit în tratamentele cu citostatice a bolilor tumorale
Rodiu	- element de aliere pentru platină - catalizator pentru anumite reacţii chimice - strat de acoperire prin galvanizare sau vaporizare pentru instrumente optice şi bijuterii - contacte electrice
Paladiu	- catalizatori pentru automobile şi pentru industria petrolieră - instrumente chirurgicale, contacte electrice, bijuterii, ceasuri - purificarea hidrogenului (absoarbe de până la 900 de ori volumul propriu de hidrogen)
Argint	- este folosit în electrotehnică şi electronică - numismatică, bijuterii, industria fotografică, oglinzi - stomatologie, instrumente medicale, proteze, utilizare germicidă
Cadmiu	- baterii NiCd - aliaje pentru lagăre - electroplacare - pigmenţi, televizoare alb-negru şi color - celule fotovoltaice (împreună cu Te)
Cesiu	- izotopul radioactiv 133Ce este folosit ca oscilator cuantic pentru ceasuri atomice, fiind etalon pentru Sistemul Internaţional de Unităţi la baza definirii etalonului pentru secundă - substanţă de umplutură pentru lichidele de forat folosite pentru a atenua găurirea din timpul forării - izotopul radioactiv 133Ce este folosit în medicină, măsurători şi hidrologie - generatoare termoionice cu vapori de cesiu care convertesc energia termică în energie electrică - aparate pentru recunoaşterea optică a caracterelor, fotomultiplicatori, camere video, materiale fotosensibile, detectoare de radiaţii gama şi raze X, magnetometre, lasere de mare energie, lămpi fluorescente, redresoare cu vapori - utilizări în biologia moleculară, catalizatori în chimie - izotopul radioactiv 133Ce poate fi folosit în dispozitive de dispersie radiologică (”bombe murdare”) – atenţionare de la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică
Lantan	- este folosit pentru acumulatorii NiMH utilizaţi la automobilele hibride ( o baterie pentru Toyota Prius necesită aproximativ 10 kg de La) - catalizator în cracarea petrolului - ochelari pentru infraroşu, lentile pentru telescoape
Ceriu	- aliaje de aluminiu, amnare, pietre de brichete - catalizatori pentru automobile - medicamente pentru tratarea şi prevenirea infecţiilor celor arşi şi imunosupresive
Praseodim	- este folosit la fabricarea magneţilor permanenţi de mare intensitate pentru motoare şi generatoare electrice folosite la maşinile hibride şi turbine eoliene - este folosit pentru acumulatorii NiMH folosiţi la automobilele hibride - aliaje pentru motoare de avion - ochelari pentru sudori şi suflătorii de sticlă - aliaje pentru amnare şi pietre de brichetă - pigmenţi pentru sticlă şi emailuri - stroboscoape
Neodim	- magneţi permanenţi pentru computere, telefoane mobile, echipamente medicale, jucării, motoare, turbine eoliene, sisteme audio - lasere pentru tratarea cancerului şi epilare, pentru tăierea şi sudarea oţelurilor - ochelari de protecţie pentru suflătorii de sticlă - pigmenţi pentru sticlă şi emailuri - aliaje pentru amnare şi pietre de brichetă
Samariu	- magneţi permanenţi pentru microelectronică, generatoare eoliene, radare - catalizator pentru unele reacţii chimice - lasere cu raze X - datare radioactivă - izotopul 149Sm este adăugat în barele de siguranţă din reactoarele nucleare - izotopul radioactiv 153Sm este folosit în tratarea mai multor tipuri de cancer - superconductori
Europiu	- tuburi fluorescente, monitoare - absorbant în reactoarele nucleare - elemente de siguranţă fosforescente pentru eurobancnote
Gadoliniu	- îmbunătăţeşte rezistenţa la temperaturi înalte şi la oxidare a oţelurilor - aplicaţii în domeniul microundelor, monitoarelor - substanţe de contrast pentru imagistica de rezonanţă magnetică
Terbiu	- monitoare TV şi display-uri pentru smartphone - substanţe de contrast pentru lumina ultravioletă - elemente de siguranţă fosforescente pentru eurobacnote - filme pentru înregistrări magneto-optice - magneţi pentru motoare electrice folosite la maşinile hibride şi generatoare eoliene - microfoane, fibră optică
Disprosiu	- materiale absorbante pentru reactoare nucleare - senzori, microfoane, traductori - fabricarea CD-urilor şi a hard-disk-urilor - lămpi de mare putere pentru cinematografie - laseri
Erbiu	- bare de control în reactoare nucleare - pigmenţi pentru sticlărie - filtre fotografice absorbante pentru lumina infraroşie - lasere medicale
Tuliu	- surse portabile de raze X - lasere, aliaje speciale cu alte metale rare - elemente de siguranţă fosforescente pentru eurobancnote
Yterbiu	- surse portabile de raze X - îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului inoxidabil - laseri - catalizatori în industria chimică - detectori seismici
Hafniu	- bare de control pentru reactoare nucleare folosite la submarine - lămpi stroboscopice, catozi pentru echipamente electronice - aliaje speciale pentru aplicaţii aerospaţiale, motoare de rachetă - procesoare pentru computere
Tantal	- filamente pentru tuburi vidate - condensatoare şi rezistenţe de mare putere - instrumente şi implanturi chirurgicale şi dentare - oţeluri refractare
Osmiu	- aliaje foarte dure împreună cu alte metale platinice - implanturi cardiace, scanări de amprente, vârfuri de peniţe
Iridiu	- fabricarea creuzetelor - aliajele IrPt sunt folosite la confecţionarea termoelementelor - aliajele IrOs sunt folosite la fabricarea vârfurilor de peniţe - contacte electrice de mare putere - izotopii radioactivi sunt folosiţi în radioterapia cancerului
Platina	- confecţionarea bijuteriilor - echipamente de laborator, medicină dentară - contacte electrice, magneţi permanenţi - catalizatoare pentru autovehicule şi alte procese din chimie
Aur	- bijuterii, numismatică, broderii, coroane dentare - preparate culinare extravagante - scuturi pentru sateliţi, acoperiri pentru vizierele costumelor spaţiale - microelectronică, tehnică fotografică - izotopul radioactiv 198Au este folosit în tratarea anumitor forme de cancer
Mercur	- termometre, barometre, manometre, tensiometre, filtre acusto-optice - cercetări ştiinţifice, stomatologie, electrochimie, amalgame, cosmetică, fungicide - explozibili brizanţi - pigmenţi, semiconductori - extragerea aurului, argintului şi a platinei - lămpi redresoare de curent alternativ, lămpi pentru raze ultraviolete
Taliu	- raticide şi insecticide - semiconductori, sticlă optică pentru infraroşii, celule fotovoltaice - detectoare de radiaţie gamma
Bismut	- medicină, cosmetică - detectoare şi sisteme de stingere a incendiilor - muniţie
Thoriu	- combustibil pentru reactoare nucleare - ThO2 este folosit pentru materiale ceramice rezistente la temperaturi înalte - lentile şi echipamente ştiinţifice
Uraniu	- uraniul sărăcit se foloseşte la blindaje şi proiectile de uraniu sărăcit, ecrane pentru radiaţii, containere de transport pentru materiale radioactive - combustibil pentru reactoare nucleare - bombe nucleare de diferite tipuri

     În 1985 se punea problema exploatării a 30 de milioane de tone din zăcământul de la Roşia Montană. De când cu implicarea RMGC, cantitatea ce va fi exploatată a crescut la 218 milioane de tone. Cel puţin aşa reiese din planul exploatării prezentat în tabelul de mai jos.

Planul exploatării miniere pe cariere (milioane tone)
Anul	Cariera Cetate		Cariera Cîrnic		Cariera Orlea		Cariera Jig		Total
	Minereu	Steril	Minereu	Steril	Minereu	Steril	Minereu	Steril	Minereu	Steril
0	1,3	7,0	0,3	0,1	-	-	-	-	1,6	7,1
1	4,2	6,1	15,0	7,2	-	-	-	-	19,2	14,5
2	3,2	6,2	17,2	8,5	-	-	-	-	20,4	14,6
3	5,0	6,4	13,5	10,1	-	-	-	-	18,5	16,5
4	11,0	9,9	4,9	9,2	-	-	-	-	15,9	19,1
5	0,5	0,2	15,3	19,0	-	-	-	-	15,8	19,2
6	-	-	14,5	20,5	-	-	-	-	14,5	20,5
7	-	-	13,1	21,9	-	-	-	-	13,1	21,9
8	1,0	6,0	5,3	7,1	4,1	2,2	3,2	6,3	13,5	21,5
9	1,5	6,3	11,1	16,2	-	-	-	-	12,5	22,5
10	2,7	15,2	3,5	2,1	3,4	0,3	4,3	3,6	13,9	21,1
11	11,9	15,3	-	-	0,2	5,9	0,8	0,8	12,9	22,1
12	2,3	2,9	-	-	13,1	14,1	-	-	15,4	17,0
13	4,1	3,3	-	-	11,4	4,3	-	-	15,6	7,6
14	15,1	16,2	-	-	-	-	-	-	15,1	16,2
Total	63,9	102,0	113,6	121,9	32,2	26,8	8,3	10,7	218,0	261,5
Notă: Valorile totale sunt rotunjite.

     Sunt prezentate şi date estimative privind cantităţile de aur şi argint. Aici nu sunt incluse situaţiile în care se vor găsi filoane de aur şi argint, care ar putea creşte de câteva ori (de 7-8 ori !!!) cantităţile de aur şi argint obţinute.

Rezerve exploatabile
Zăcământ	Minereu (milioane tone)	Conţinuturi de metal		Metal recuperabil		Raport steril:util
		Au g/t	Ag g/t	Au t	Ag t
Cetate	63,9	1,49	5,66	95,1	361,7	1,60
Cîrnic	113,6	1,62	9,74	184,0	1106,5	1,07
Orlea	32,2	1,18	2,23	38,0	71,8	0,83
Jig	8,3	1,62	10,65	13,4	88,4	1,29
Total	218,0	1,52	7,47	330,5	1628,4	1,20

     Şi acum să facem o scurtă recapitulare a tabelelor pe care vi le-am prezentat. În tabelul 1, valoarea elementelor extrase dintr-o tonă de minereu ajunge la 28.973,91 USD. Din aceasta, valoarea aurului şi a argintului însumată ajunge la doar 95,10 USD, din care statului român îi revin doar 6 % (adică aproape 6 dolari la fiecare tonă prelucrată). Bineînţeles, vor fi unii care vor spune că nu am menţionat nimic despre costurile de extracţie, de prelucrare, carburanţi, energie electrică, costul cianurilor şi al explozibililor, salarii şi tot felul de impozite etc. Cu toate acestea, raportul între valoarea elementelor şi valoarea încasată de stat este de aproape 4.829 : 1. Adică din acei 6 dolari, statul roman va plăti costurile necesare mentenantei exploatării dupa închiderea minelor, costurile care ar decurge dintr-un posibil dezastru ecologic, costurile aferente spitalizării oamenilor afectaţi de cianurile folosite şi metalele grele rezultate etc.
Proiectul Roşia Montană valorează 6,3 trilioane de dolari!!! Şi asta nu este tot. Nu am calculat valoarea elementelor la care lipsesc date de prezență și concentrație (Tabelul 1) . Este foarte posibil să se poată extrage multe tone din fiecare element care nu a participat la precedentul calcul. Şi poate s-ar dubla sau tripla această valoare. Dar astea sunt doar  speculaţii. În schimb, 6300  de miliarde de $ e o sumă minimă constatată prin calcul matematic simplu.
ing. Doru Apostol
     Acesta e materialul la care lucrez de aproape 2 luni. Astept parerea dvs despre acesta. Tot ce scrie acolo e verificabil 100%, in carti, media si internet. Sper sa va placa. Am facut aceasta adaugare la sugestia unui cititor, caruia ii multumesc.
    Nota Redacției: Materialele puse la dispoziție de către dl.ing. Doru Apostol reprezintă un întreg, un studiu de o importanță vitală pentru toți românii oriunde s-ar afla ei pe glob. Munca acestui român merită nu doar stima și recunoștința noastră dar și popularizarea lor urgentă. Trimite mai departe acest studiu tuturor celor pe care-i cunoști! Dă like, distribuie pe facebook, trimite e-mail cu toate cele 3 episoade. Guvernul antiromânesc și antinațional nu doarme,  jandarmii sunt în alertă,  trupe de represiune stau la pândă și niciodată până când nu ne vom elibera…așa ceva nu va fi public pe canalele lor mass-media!

 sursa: inforor
 meritocratia.ro