Întotdeauna m-am întrebat de ce istoricii şi arheologii serioşi nu
răspund provocărilor lansate de psoude-cercetătorii care apar frecvent
în media, cu privire la subiectele legate de daco-geţi, războaiele
daco-romane sau sinteza românească. De asemenea, m-am mirat cum
informaţii fără nicio susţinere istorică şi arheologică sunt vehiculate
şi promovate la infinit, ajungând să fie crezute de mulţi oameni de bună
credinţă.
Încercând în câteva rânduri să abordez aceste subiecte şi să le prezint
în parametrii unui adevăr istoric susţinut arheologic, mi-a dat seama
de unde vine ruptura. Pe de-o parte, certitudinile ştiinţifice cu care
lucrează istoricii sunt departe de a fi senzaţionale; pe de altă parte,
uneltele folosite de aceştia în promovarea subiectelor – imagini,
reconstituiri, filme, infografii etc. – sunt departe de a fi comparabile
cu cele ale pseudo-istoricilor. Există, aşadar, un univers mic,
restrâns, al arheologilor şi istoricilor, cu un limbaj codificat şi
specializat, cu o ilustraţie ce poate fi pasională pentru cei din
interior, cunoscătorii, dar care e anostă, deloc atrăgătoare pentru toţi
ceilalţi. Mai mult, de cele mai multe ori, publicarea rezultatelor şi a
descoperirilor arheologice nu este deloc încurajată. Din acest motiv,
mulţi istorici şi arheologi consideră drept un real succes apariţia unor
articole în publicaţii cu circulaţie închisă, uitând că eforturilor lor
înregistrează în acest fel un semi-eşec. Obiectivul principal, şi anume
cunoaşterea corectă a istoriei, este parţial ratat pentru că tocmai cea
mai mare parte a publicului nu primeşte această informaţie.
Privind la canalele de televiziune specializate în popularizarea
istoriei, la revistele sau lucrările apărute în Occident, înţelegem că
în România, în afara manualelor şcolare şi a lucrărilor academice,
există extrem de puţine volume şi articole redactate într-un limbaj
accesibil publicului iubitor de istorie; texte care să fie corecte din
punct de vedere istoric şi care să exprime, acolo unde lucrurile nu se
cunosc cu siguranţă, opinii sau scenarii cât mai apropiate de realitatea
evenimentelor istorice. În acelaşi timp, dorinţa publicului general de a
afla cât mai multe lucruri este în continuă creştere. Neavând acces la
informaţiile academice, cu prea puţine lucrări corecte din puncte de
vedere istoric, cu muzee şi locuri de patrimoniu aflate în ruină, mulţi
asimilează informaţii eronate provenite din filmele de propagandă,
realizate în timpul Epocii de aur, sau din senzaţionale articole de
presă scrise fără pic de documentare.
Primul volum dintr-o serie
În acest context, apariţia unei lucrări precum DACIA. Războaiele cu romanii, avându-l
drept autor pe Radu Oltean, este un act care trebuie salutat şi
susţinut. Altfel spus, era nevoie – şi câtă nevoie – de acest volum.
Subiectul, unul foarte la modă şi azi, a fost în ultimii 50 de ani
discutat şi încărcat cu foarte multe artificii naţionaliste şi
propagandistice. Ceea ce încearcă autorul să realizeze este tocmai
îndepărtarea derapajelor şi a exagerărilor cu privire la subiect, dar şi
eliminarea pretenţiosului limbaj academic ultra-specializat, pentru a
oferi publicului larg, iubitor de istorie, un suport informaţional
corect despre daci şi romani. Lăsând textul la o parte, un lucru e cert:
piesa de rezistenţă a lucrării o reprezintă partea grafică, zona
informaţională vizuală, care atrage ca un magnet publicul şi care, din
păcate, a fost ignorată de specialişti şi folosită doar de cei care
aveau un anumit set de priorităţi (mai cu seamă de ordin
propagandistic).
Cartea, care se anunţă a fi primul volum dintr-o serie, conţine peste
190 de imagini color: ilustraţii, artefacte, hărţi, monumente,
reconstituiri, fotografii aeriene, stampe de epocă etc. Povestea acestui
volum se termină în anul 102 şi în el găsim, puse cap la cap, toate
întâlnirile dintre daci şi romani până la această dată. Studiind
bibliografia pe care autorul a consultat-o, dar şi lista celor care i-au
oferit ajutor, observăm că sunt adunate în volum informaţii provenind
din surse de primă mână: articole şi lucrări ale arheologilor
specializaţi în această perioadă istorică; articole recente, dar şi
lucrări consacrate.
În paralel cu subiectul principal, autorul încearcă să realizeze şi o
istorie a şantierelor arheologice deschise de-a lungul vremii, analizând
modul în care acestea au contribuit la creşterea numărului de date
despre daci şi romani. Au fost adăugate şi informaţii conexe, unele mai
vechi şi altele aflate încă în cercetare: încercările de reconstituire a
culorilor Columnei din anii ’70, reprezentările dacilor din Forul lui
Traian etc.
Reconstituirile istorice nu au avut tradiţie în România
După modelul occidental, Radu Oltean îşi plasează povestea mereu în
interiorul evenimentelor, oferind cititorului o perspectivă inedită
despre acele momente istorice; iar ilustraţia bogată ajută la o mai bună
receptare informaţiilor scrise. Reconstituirile, făcute cu mult talent
de autor – şi cu multă atenţie la detalii – ţin cont de sursele
imagistice principale ale acestui conflict: Columna lui Traian şi
Monumentul Triumfal de la Tropaeum Traiani (Adamclisi). De asemenea, o
parte din ilustraţii au fost realizate şi cu ajutorul arheologilor, care
au pus la dispoziţia graficianului informaţii cu privire la viaţa
cotidiană a populaţiei dacice.
Lucrarea, apărută în condiţii grafice deosebite, este rodul unei munci
desfăşurate de autor pe parcursul a aproape patru ani de zile. Ea nu are
în spate o editură mare, ci se înscrie în proiectul Art Historia,
pe care Radu Oltean, cunoscut pentru reconstituirile sale istorice
extrem de amănunţite, l-a inaugurat cu mai multă vreme în urmă. La un
moment dat, Radu Oltean făcea o foarte bună descriere a proiectului său
(iar această lucrare confirmă crezul autorului): „Reconstituirile
istorice realizate în scopul popularizarii istoriei într-un mod cât mai
atrăgător, dar şi instructiv, nu au avut tradiţie la noi în ţară. S-au
perpetuat peste ani (şi continuă şi acum) nişte stereotipuri de sorginte
patriotardă care «educă» şi formează în mintea oamenilor nişte imagini
care rareori au legătură cu trecutul. Art Historia şi-a propus să mai
reducă din acest handicap prin editarea unor postere ce înfăţisează
reconstituiri de oraşe, monumente sau costume antice şi medievale.
Nicicând nişte reconstituiri istorice nu au fost ilustrate cu mai multă
atenţie pentru detaliu, pentru corectitudinea istorică”.
Dincolo de ceea ce îşi propunea Radu Oltean cu posterele istorice,
cartea de faţă are şi atuul textului deparazitat de încărcătura
ideologică şi scris într-un limbaj accesibil atât tinerilor, cât şi
adulţilor, iubitori de istorie, dar nu neapărat specialişti. Lucrarea a
apărut, într-un tiraj mai mic, şi în limba engleză, pentru a facilita
accesul unui public mai larg la istoria (ilustrată) a războaielor dintre
daci şi romani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu